CIVILIZATI CAPITALISMUL !

           

            Contesa Marion Dönhof (1909 – 2002) este si astazi o figura de seama a jurnalisticii germane. Provenita dintr-o familie nobila din Prusia Orientala, ea s-a stabilit la sfarsitul razboiului la Hamburg, unde a fondat saptamanalul de cultura „Die Zeit“. Cu o echipa redutabila de ziaristi, aceasta publicatie a atins un tiraj de peste o jumatate de milion de exemplare. Printre subiectele carora li s-a dedicat Marion Gräfin Dönhof pana la moarte a fost  si combaterea deteriorarii moravurilor in societatea moderna si cauzele acestui fenomen. In 1996 ea a tinut la Dresda o cuvantare ce reprezinta o pledoarie pentru un nou spirit cetatenesc. Ideile acestei cuvantari si-au pastrat si acum actualitatea, fapt ce a determinat revista „Die Zeit“ sa republice recent acest text. Se poate vedea ca in multe privinte el se potriveste nu numai starilor de lucruri din germania. Ci si celor din Romania…  N. Raducanu

                                             CIVILIZATI  CAPITALISMUL                                                         de Marion Gräfin Dönhof.

            Pe vremea lui Hitler am dus dorul libertatii si dreptatii, a unui stat de drept. Acum in principiu avem si stat de drept, si separatia puterilor in stat, si pluralism politic. Dar lucrurile nu au devenit asa cum le-am fi dorit si cum credeam ca vor veni de la sine dupa sfarsitul regimului totalitar. Oare de ce asta ? Ce ne mai lipseste ? Ce am asteptat atata timp ? Raspunsul este : ne lipseste societatea civila. In schimbul ei am capatat doar o societate de consum, pe care unii o numesc chiar societate de jecmaneala.

            Cred ca tuturor trebuie sa ne fie clar : liberalismul si toleranta, ambele conditii ale societatii civile, nu sunt date omului de natura, ci ele trebuie formate prin educatie, de parinti, la scoala si in societate. „Liberalismul“ si „toleranta“ sunt un rezultat al civilizatiei. Iluminismul a creat premisele comunitatii cetatenesti civilizate. „Rule of law“, separatia puterilor, pluralismul si transparenta sunt doar premise, dar nu sunt suficiente. Conteaza ce fac oamenii cu ele, depinde de convingerile lor, de comportamentul lor si de ce considera ei  prioritati. Deci nu doar guvernul poarta responsabilitatea, ci fiecare cetatean raspunde pentru totul. Constiinta cetateneasca, atmosfera ce domneste in societate, s-au schimbat mereu in diferite epoci. In secolul 18 si inceputul sec. 19, Europa – intreaga Europa – era un spatiu spiritual unic, caruia ii apartineau in mod egal Petersburgul, Cracovia si Praga, la fel ca Roma sau Paris. Odinioara Germania era laboratorul spiritual al Europei, aici era patria lui Albert Einstein si a lui Karl Marx, adica a acelor oameni ce au transformat lumea. In a doua jumatate a secolului 19 pe primul plan au stat stiinta, tehnica si marile descoperiri. Iar acum, in timpurile noastre, dupa doua razboaie mondiale ce au distrus atat de multe, ambitia tuturor se indreapta spre interesele economice : PIB, productie, comert si, mai presus de orice, bani. Germania a devenit dintr-o natiune a culturii, o natiune a consumului.

            Si iarasi o intrebare : de ce societatea noastra este atat de nesatisfacuta, desi s-au faurit mai toate cele ce are un stat de drept? De ce tot mai multi sunt cei ce parasesc biserica ? De ce atat partidele, cat si sindicatele isi pierd membrii ? De ce cetatenii isi blestema oamenii politici, iar politicienii – mediile ? Pe scurt : de ce atata frustrare atunci cand oamenilor niciodata nu le-a mers mai bine ?

            Desigur ca sunt o serie intreaga de motive pentru asta. Stam fara indoiala la un punct de rascruce marcat de globalizare, de tehnologia computerelor si de practicile informatiei electronice, si care va provoca probabil mai mari schimbari social-politice decat au dat nastere pe vremea lor strapungerile in era tehnico-stiintifica. Vine deci un timp al unor noi incertitudini, iar asta naste teama. El a si venit, de vreme ce somajul creste mereu, firmele nu devin rentabile decat concediind muncitori, iar bugetul oraselor nu poate fi asanat decat cand salariatii sunt aruncati in strada. Si inca o intrebare ce ne chinuie: ce se va intampla in Rusia – ne vor ameninta noi pericole din est ?

            Probleme concrete au existat intotdeauna. Astazi insa este altceva, ceva imponderabil, ceva neconcret ce apasa oamenii, fara ca ei sa-si dea seama de asta. Tot ce e metafizic, ce este relatie transcendenta, este facut sa dispara, interesul e acordat doar domeniului economic: sa se produca, sa se consume, sa se castige bani. Un timp a mers bine si asa, dupa care insa multi si-au dat seama ca nu acesta poate fi sensul vietii.

            Toate marile rasturnari in istorie au fost precedate de noi cunoasteri filosofice : fara ideile lui Montesquieu nici revolutia franceza, nici razboiul de independenta american n-ar fi fost de conceput. Epoca noastra insa nu are asemenea premise spirituale. Sunt doar niste ideologii, dar chiar ele sunt pervertite : cele conservatoare – prin Hitler, care a impins toate valorile dreptei pana la absurd, iar cele de stanga – prin brutalizarea de Stalin a socialismului.

            Economia de piata este de nedepasit ca sistem economic, dar ea nu e suficienta pentru a da sens vietii, caci e prea posesiva. Ea solicita omul total si nu suporta nici o alta zeitate alaturi de ea. Esenta ei este concurenta, iar motorul ei – egoismul : trebuie sa fiu mai bun, sa produc mai mult, sa castig mai mult decat ceilalti, altfel nu pot supravietui. Concentrarea asupra acestui principiu a dus la aceea ca tot ce e de esenta spirituala, culturala, e marginalizat si in cele din urma lasat uitarii.

            Aceasta situatie provine in anumita masura din interferarea secularizarii cu capitalismul. Dar secularizarea, laicizarea, este un fenomen asupra caruia nu se mai poate reveni, desi in ultimii 2000 de ani religia a fost de mai multe ori desfiintata, ultima data – in favoarea ratiunii pe timpul iluminismului. In vremuri grele insa oamenii si-au reamintit de ea si i-au acordat iarasi locul cuvenit. In ce priveste capitalismul si economia de piata, acestea nu trebuie desfiintate, ci doar – sa zicem asa – civilizate. Trebuie puse niste granite. Libertatea fara autocontrol, adica o libertate deslantuita, se transforma in spatiul economic neaparat intr-un fel de lupta Catch-as-catch-can si, in final, in apelul dupa un „om tare“, capabil sa rezolve totul.

            In rasaritul Europei, indeosebi in Rusia unde asta se poate deja vedea, s-a dovedit ca nu a avut sens o saritura libera de la economia dirijata la cea de piata si dintr-o societate autoritara intr-o „permissive society“. E necesar ca mai intai sa fie introduse anumite structuri politice, caci consecinta in caz contrar este ridicarea mafiei. Cei fara scrupule, cei smecheri si vicleni, chiar potential criminali, acestia sunt cei ce speculeaza primii noua situatie.

            Dar nu numai in rasarit, ci si in occident vedem care sunt consecintele unui mod de viata orientat doar spre interesul personal, fara nici o raspundere pentru interesul public. Nimic nu se opune deslantuirii lacomiei, caci niciodata nu a fost mai multa coruptie, ce atinge cele mai inalte cercuri. Peste tot in Europa sunt dati afara ministri din guverne pentru coruptie. Intuitia normala a ceeace e drept, acel simt a ce se poate sau nu se poate face, a degenerat in asa masura datorita lipsei unor principii etice si a unor bariere morale, incat trebuie sa ne punem intrebarea daca o societate poate trai in asemenea conditii. Fara un consens etic minimal va spori brutalizarea vietii cotidiene. Nu trece nici o zi fara ca ziarele sa ne informeze ca cineva a fost impuscat pentru ca ii statea cuiva in cale. Sau ca niste copii au ucis un batran vagabond, doar pentru a vedea cum vine asta. Sau ca niste adolescenti l-au ucis in bataie pe un negru, pentru ca nu avea ce cauta aici.

            Ca asa nu se mai poate continua e limpede, dar problema e cum pot fi introduse din nou valorile etice. Autoritatea nu ajuta, iar dispozitiile oficiale – si mai putin. Exista oare inca un rezervor potential de sentiment colectiv ce poate fi reactivat ? Cred ca acele siruri de milioane de oameni cu lumanari in mana ce s-au format in Germania pentru a demonstra impotriva dusmaniei fata de straini arata ca solidaritatea poate fi iarasi stimulata. Ca de altfel si cererile tot mai intense pentru participarea la adoptarea deciziilor. Fiindca nu e adevarat ca cetatenii s-au scarbit de politica, ci doar doresc ca politicienii sa actioneze mai viguros si mai hotarat.

            Un singur lucru trebuie totusi sa stim. Nu exista sistem care sa fie introdus sau actiune initiata de sus pentru promovarea schimbarii necesare a constiintei. Ea poate fi infaptuita doar de cetatenii insasi. Asta e sarcina ce ne revine in fond noua tuturor, fiecaruia dintre noi.

Tags: , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: