CANTARIREA CU SINCERITATE A TRECUTULUI

                       

            Cu cativa ani in urma ma gandeam ca in locul raportului zis „al lui Tismaneanu“, mai corect ar fi fost ca cineva sa puna in balanta cele ce au fost bune si rele in regimul ce a domnit in Romania pana in 1989. Sunt astazi destui cei care, ca si mine, facand un mic efort pentru a-si aminti afronturile indurate, se pot considera nedreptatiti si chiar victime ale acelor vremuri. Dar, daca privim sincer si obiectiv, marea majoritate a acestui popor nu numai ca nu a avut de suferit, ci a dus-o mai bine in cei 40 de ani. Mai bine in orice caz decat inainte de razboi, cand peste 70 % din populatie era ocupata in agricultura, adica erau tarani in opinci, dar chiar si mai bine decat astazi, daca luam in socoteala si pe cei 2-3 milioane care, de atata „bine“ acasa, au ales sa munceasca undeva printre straini. Se pare insa ca cei peste 18 ani ce au trecut de la marea rasturnare nu au fost deajuns pentru ca sa se purceada la o asemenea cantarire „sine ira et studio“ a unui regim totusi condamnat de istorie. Caci pentru asta e nevoie de un anumit curaj civic al autorului, caruia sa nu-i pese de anatema ce risca sa o atraga din partea lui Liiceanu, acest Savonarola al culturii romanesti, si a prietenilor sai.

            Si totusi de catva timp se intampla ceva ce contrazice cele de mai sus. A aparut cineva care nu se sinchiseste daca va fi pus la stalpul infamiei de cei ce dau tonul in opinia publica, probabil pentru ca el este demult considerat ca face parte din categoria „expiratilor“. Este cineva ce ia in raspar discursul public, ce nu se da in laturi sa calce in strachinile oficiale, ce ia la intrebari – una cate una – temele tabu, dar care priveste sever politica ce nu a reusit sa faca tara sa progreseze. Este vorba despre Paul Everac si seria sa de articole ce apar de doua ori pe saptamana in cotidianul „CRONICA ROMANA.  Nu imbratisez deplin punctul sau de vedere cu accente nostalgice, deoarece nu pot uita nici lipsurile alimentare din anii 80, si nici propaganda desantata a cultului personalitatii perechii domnitoare din intreg acest rastimp. Dar este echitabil ca judecata asupra istoriei sa nu se faca partizan, iar in democratie sa nu fim constransi a asculta conformist acelasi refren de vaicareala. In cele ce urmeaza voi prezenta cateva pasaje extrase din articolele  lui Paul Everac publicate in rubrica ingenios intitulata „Dinozaurul tare in dinti“.

                                                           *

     In De ce nu sunt liberal“(15 ianuarie 2008) este o ipotetica conversatie intre doi veri, din care unul isi justifica motivele pentru ce nu mai poate avea convingeri liberale :

    „Liberalii au bagat doctrina „imbogatiti-va“ cu substratul „prin orice mijloace“, lasati totul liber, lasati comertul guvernat doar de legea cererii si a ofertei, caci asfel piata se va adapta singura si toata lumea va avea un ce profit, incepand cu cei ce promoveaza respectiva doctrina. Liberalismul e doctrina capitalismului fara frontiere (nu de stat). Ca atare, pestele cel mare, intreprinzator, smecher sau hot, inghite neturburat pe cel mic, prost cinstit, omenos. Odata ajuns in carca lui, face ce vrea cu el, il poate lasa sa moara de foame, nu-si simte nici o obligatie, legile firii vor decide singure. Libertatea schimburilor comerciale trece inaintea intereselor specifice ale tarii. Ca atare si economiile bine organizate, performante, ale altora, le inghit pe celelalte, mai mititele si aservite, fac ce vor cu ele. (…) Azi toata Romania e vanduta, aservita de libera ce e ! Interesul romanesc dispare intr-o veselie si traiesc strasnic numai vanzatorii de tara. Tara e inchiriata, arendata, vanduta, bogatiile ei devastate in numele principiilor liberale; nimic nu mai e de sine statator, cum era cand ne „oprima“ dictatura, care, culmea, desi internationalista, dadea prioritate romanilor in Romania.

         Draga, mi-a zis varul M., ce descrii tu se potriveste si la taranisti si la democrati, si la social-democrati, adica la cam toti cei care, sub diferite doctrine, au devastat, vandut si oprimat.

          Asa e ! Toti au devenit, ca dracu, „liberali“ cand au fost calare, schimband pe „prin noi insine“ cu „pentru noi insine“.

 In Convorbire literara“ (24 ianuarie 2008), autorul sta de vorba cu un magar ce trage la o cotiga :   

„-   Chiar nu crezi ca exista democratie, urechiatule ?

                     Cum o sa cred ? a zis magarusul. Parlamentarii de pilda isi voteaza singuri si nestanjeniti lefurile, sporurile, pensiile. Asta ce e, democratie sau dictatura ? Nu vezi ca fac ce vor fara nici un control ?  Procesele penale la granguri se tin sub cheie – asta ce democratie e? Licitatiile, privatizarile, lichidarile se fac ad libitum, dictatorial. (…)        

                     Si pana la urma ce crezi ca se va intampla, magarusule ?

                     Voi candida si eu, uninominal, cu sanse destul de reduse, desi magarii si magariile s-au inmultit fantastic. Doar asa, de moft ! Bineinteles in alianta cu vre-un partid mai pe val. La dictatura insa nu visez, fiindca stiu ceeace stiu si altii : ca adevarata dictatura vine din afara, de la societati secrete cu programe globalizante, care au hotarat exact ce trebuie sa faca cu noi. Nea Calin si Nea Base, sau oricare alt nenea, tot la cotiga trag, iar biciul e in alta mana, mai sus, ca si haturile“.

                      

            In Cateva devieri“ (7 februarie 2008) se trec in revista rascoalele lui Doja, Horia, Tudor Vladimirescu si Avram Iancu, care au pornit revoltati impotriva unor adversari si apoi au deviat cauza spre adevaratii dusmani. Autorul se indoieste ca istoria se uita usor si adaoga :

            „Atunci de ce sa ne mai miram de maruntele devieri curente, de la un partid la altul, de la un sefulet la altul ? Si de ce ne-am cruci ca revolutionarul Tökes si democratul Marko, amandoi slujind noua Europa unita de pe o platforma romaneasca, doresc sa devieze Transilvania spre o Ungarie mare, chiar in nasul nostru de mocofani tampiti ?“.

 

            In Asa grait-a Zarathustra“ (4 martie 2008) anticul zeu persan are o convorbire cu autorul despre destinele neamului romanesc si spune :

            „- Voi romanii ati ramas niste hahalere atractioase, simpatice, cu voia buna la suprafata, gospodari de mana a doua, usor de pacalit. Acum ati intrat la gherla, sanse mari nu mai aveti.

         Cum asa ? Doar a venit democratia, libertatea, egalitatea !

         Nu pentru voi. Voi ati fost meniti lichidarii. Nu stiati ?

         Cum asa ? Doar am facut revolutia !

         N-ati facut nici revolutia ca lumea. Ati fost instigati, nitel infometati, un pic speriati, pusi in fata unor planuri ambitioase ce nu se potriveau cu nevoia voastra de sprit, amor si tacla. V-au lucrat cum au vrut.

         Cine ?

         Meseriasii marilor transformari sociale. Profesionistii politici. Manipulatorii. Ei sunt specialisti in orice fel de miscare sau schimbare de opinie, in momire, santaje, uneltire, fabricatie oculta. (…) Asa e planul. Romania, fiind si manoasa, se cam obraznicise. Daca mai era si coerenta, si eficace, incurca lucrurile, lua pietele. Or, cei mari aveau nevoie de piete, nu de marfa concurenta. Ei au pana azi nevoie de teritorii de expandare, nu de ziduri de aparare. Romanul e moale, mult mai moale ca ungurul, polonezul, cehul sau sarbul : aici e deci locul de expandare a celor ce nu mai incap in spatiul lor. E mai usor de atacat, de patruns. Atunci a trebuit daramata industria romaneasca si facuta alta, cu capital strain, cu mana de lucru ieftina. S-a pus pe butuci agricultura romaneasca, ca sa recurgeti la altii ori sa-i faceti mari fermieri pe unii adusi de peste hotar. Au trebuit adunati banii, economiile, bagate in banci si falimentate. Au trebuit vandute pe nimic capacitatile, devastate padurile, inchise sau cedate minele si puturile de petrol, lichidata flota, intarziata infrastructura, pe scurt, facut totul asa incat sa nu va puteti descurca fara obol strain care cere, in contrapartida, o noua instrainare. S-a ales un popor mai compatibil, mai fara caracter si educatie, harsit cu mizeria. Ca sa nu-si puie probleme morale, s-au dat divertismente din belsug, dintre cele mai grosolane. Divertismentul e si diversiune. A fost zapacit cu distractia, caci il distreaza totul : crima, injustitia, sexul, maneaua, talk-show-ul si, cel mai grav, meciul. I s-au bombardat stalpii de sustinere, personalitatile marcante din trecut. Dihonia politica e si ea inspirata, intretinuta de manipulatori“.

      In Doi stapani“ (18 martie 2008), amintind ratarile echipelor romanesti in diferite sporturi, isi pune intrebarea de ce pe vremea lui Ilie Nastase si a lui Tiriac se obtineau victorii si acum nu. Explicatia : „Atunci si acum erau doi stapani diferiti in loturile noastre sportive. Pe cel de atunci il putem numi Domnul Orgoliu National, intretinut de acel regim de trista amintire. Pe cel de astazi il putem numi Domnul Ban. Ei, dl.Ban face si el ce poate, uneori minuni, dar n-are forta interioara a Orgoliului National. In acea vreme se cladea cam peste tot in tara, era o furie a constructiei si uneori a emulatiei si a ambitiei saracului de a ajunge la parametrii bogatului, a celui umil sa iasa in evidenta, a celui selectionat – sa-si demonstreze taria morala. Astazi, toate astea le-a luat in primire dl. Ban. Cu dl Orgoliu National nu se prea mai sta de vorba, s-a abolit si din cartile de citire, si din conferinte, nu face bine in nici o biografie.(…) Dl. Ban plateste, achizitioneaza, da afara, taie plata cand vrea. El e ca vanzatorii si stapanii de sclavi din plantatii. Si pana la urma vom vedea cum joaca portughezi cu ghanezi si cu brazilieni intre ei, sub diferite firme de cluburi franceze, poloneze, romanesti, care au cate ceva in pusculita. Iar daca dl Ban nu baga nimic in patinaj sau sky romanesc, fiindca nu castiga nimic, acestea vor muri inainte de a se naste. Si alte discipline, candva mari la noi, vor disparea, cum au si inceput.“ 

                                                     *

      Nu pot decat sa recomand citirea in intregime (in www.cronicaromana.ro      

a articolelor lui Paul Everac, alaturi de cele ale altor oameni de cultura cu simpatii de stanga : Razvan Teodorescu,  Vladimir Pasti, Corneliu Vlad, Al. Mironov, Gr. Cusnarencu, N. Iliescu s.a.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: