Reflectii despre o propunere la summitul NATO

de N. Raducanu 

Inaintea summitului NATO de la Bucuresti, presedintele Bush a acordat (pe 30 martie) un interviu cotidianului german „Die Welt“ in care a anuntat cateva dintre propunerile pe care le va face. Printre acestea este si cea de a se da perspective Ucrainei si Georgiei, foste republici sovietice, de a deveni membre ale acestei aliante militare. Ca aceasta propunere va fi acceptata de indata de presedintele Basescu, ca si oricare alta ce ar veni din partea „marelui licurici“, nu incape nico o indoiala.
Se stie insa ca multe state din Uniunea Europeana, printre care in primul rand Germania, se opun acestei initiative ce poate avea consecinte suparatoare in relatiile U.E. cu Rusia. Mai ales ca presedintele Bush mai are doar cateva luni ca rezident al Casei Albe si pare doritor sa lase de rezolvat urmasului sau cat mai multe probleme grele pe plan mondial. E drept ca George W. Bush a indulcit pilula adaogand ca, „nici un fel de trupe NATO nu vor stationa pe timp lung in Ucraina“ chiar dupa o eventuala acceptare a acesteia in NATO.
Dar „pe timp lung“ nu inseamna ca nu vor stationa deloc, mai ales dupa ce dansul a adaogat ca rolul NATO ar consta in „modernizarea armatelor“ celor doua state. Poate ca o atare propunere, demna de a-l irita nu numai pe Putin, ci si pe urmasul acestuia, Medvedev, a fost facuta numai ca subiect util de negociere,  pentru ca – in schimbul unei eventuale retrageri a ei – rusii sa accepte la randul lor, fara prea multe proteste, instalarea statiilor radar de rachete in Cehia si Polonia. Dar daca atat la Bucuresti, cat si la intalnirea americano-rusa de la Soci ce urmeaza, cele doua mari state vor ramane pe pozitii ireconciliabile, s-ar putea ca aceasta sa determine Kremlinul sa treaca la strangerea relatiilor de colaborare, inclusiv militare, cu China. Conducerea de la Peking este si asa destul de iritata de avertismentele de buna purtare si amenintarile de boicot al jocurilor olimpice pe care le-a primit din partea SUA si a U.E. dupa evenimentele din Tibet. Iar o alianta stransa intre tara cu cel mai mare teritoriu si cea cu cea mai mare populatie, introduce date noi in ecuatiile strategice ale secolului 21.
In ipoteza insa a unei aderari, chiar si cu un statut special, a Ucrainei si Georgiei la NATO, inseamna nu numai ca aproape intreg litoralul Marii Negre este in posesia statelor aliantei militare, dar si ca frontiera de est a acestei organizatii se deplaseaza cu cca. 900 km. pana dincolo de Donbass (incluzand o populatie de peste zece milioane de rusi minoritari in Ucraina), la mai putin de 500 km. de capitala rusa (distanta Moscova-Harkov). Mai inseamna ca Moldova si Transnistria, inca strans legate de Moscova, raman niste anclave, la fel ca si Armenia inconjurata de Turcia (NATO), Georgia (pretendenta NATO) si Azerbaidgean (unde americanii sunt deja implantati economic).
Daca crede cineva ca Moscova, indiferent cine este sef la Kremlin, va accepta o asemenea situatie fara a lua atitudine de razboi rece, inseamna ca e naiv sau ignorant. Dar poate ca asa numitul „complex militaro-industrial american“ (amintit inca de presedintele Eisenhower ca o mare forta in politica americana) tocmai asta doreste pentru relansarea si mai puternica a industriei de armament. Problema este daca o asemenea extindere a NATO este si in interesul pe termen lung al Romaniei. 

Tags: , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: