DEMOCRATIA OCCIDENTALA LA INCERCARE

            Lui Winston Churchill i se atribuie fraza: „Democratia, desi imperfecta si criticabila, este totusi indiscutabil cea mai putin rea dintre toate sistemele de guvernare“. Cu 60 de ani in urma cand erau rostite aceste cuvinte, lumea abia iesise din razboiul contra fascismului si se parea ca este si o victorie a democratiei. Dar chiar daca ar fi cea mai buna dintre toate formele rele de conducere, asta nu e deajuns pentru a subscrie la toate defectele ei. S-a prabusit si comunismul sovietic, dar sperantele puse in epoca ce s-a deschis nu s-au confirmat. China si Rusia au preluat capitalismul vestic, dar nu inteleg sa preia si modelul democratiei occidentale. Libertatea de opinie, drepturile omului, alegerile democratice, capata o serioasa concurenta in formula statului autoritar, care economic este o solutie plina de succes. Si tot mai multe tari din Africa si Asia, dar si din alte colturi ale lumii, sunt atrase de un asemenea model.

            In acelasi timp in tarile occidentale are loc o scadere continua a participarii electoratului la urne, partidele traditionale isi reduc numarul membrilor, se duce lipsa de candidati competenti pentru posturile eligibile, interesul oamenilor pentru politica s-a micsorat. La marea provocare ce se profileaza la orizont, democratia occidentala se arata incapabila sa dea o riposta convingatoare. Iar exportul modelului societal american s-a dovedit un esec pe toata linia.

            Definitia democratiei, in acceptia ei moderna, se poate reduce la doua caracteristici : respectarea drepturilor omului, asa cum sint inscrise in Carta ONU, si gradul de participare al poporului la exercitarea puterii in tara respectiva. Dar despre ce „participare a poporului“ reala poate fi vorba acolo unde fortele economice exercita din umbra o presiune irezistibila asupra celor politice, desi acestea afirma ca au fost liber alese ? Suntem in prezent martorii unei vaste campanii electorale in SUA, unde fiecare dintre candidati arata public sumele impresionante pe care le-au primit, in mod perfect legal, din partea diferitelor companii si persoane.

            Organizatia „Freedom House“, finantata partial de guvernul american, iar partial din fonduri private, considera ca dupa doua decenii de progres, „lumea libera“ inregistreaza de vreo doi ani un regres. Harta pe care o publica pe site-ul sau internet arata cca.40 % din mapamond colorat in rosu (tari ce nu sunt libere), aproape 40 % colorat in verde (tari libere) si cca. 20 % – in galben, tari ce sunt numai partial libere. In opinia acestei organizatii de tendinta conservatoare, printre „tarile nelibere“, alaturi de China, Cuba, Coreea de nord, Vietnam unde sunt la putere regimuri comuniste, mai figureaza Rusia, Belorusia, Birmania, Iran, Siria, Sudan, Algeria, Tunisia, Libia, Angola, Congo, cateva tari asiatice din CSI, o serie de tari africane, s.a. In tarile „semi-libere“ sunt considerate Albania, Turcia, Georgia, Rep. Moldova, Afganistanul, Tailanda, Filipine, Nepal, Etiopia, Maroc, Nigeria, Mozambic, Columbia, Bolivia, Paraguay, Ecuador, Haiti, s.a. S-ar parea ca drept principal criteriu al acordarii calificativului libertatii este atitudinea guvernului respectivei tari fata de Statele Unite sau Israel, caci de pilda pe harta sunt „libere“ Mongolia si Ucraina, dar „nelibere“ – Arabia Saudita si Egipt.

            Democratia primeste astazi lovituri si de alta natura. Intr-o serie de tari din lumea a treia au loc alegeri libere, dar ele sunt castigate de  partide radicale, ca de pilda in Palestina (Hamas) sau in Nepal (maoistii),  fapt ce ridica occidentului dilema daca vocea poporului, liber exprimata, legitimeaza recunoasterea unor regimuri autoritare sau chiar cu trasaturi extremiste. In Rusia, Putin a jucat si joaca cu maestrie rolul principal in piesa democratiei (alegerile au fost castigate „doar“ cu 70 % din voturi), dar rezultatul este o „democratura“. Indeosebi in Africa si Asia oamenii au devenit cinici, deoarece chiar unde valorile occidentale sunt laudate in gura mare (de pilda in Filipine), democratia nu a adus nici o imbunatatire in viata populatiei. Preturile la alimente, dictate de piata mondiala, au condus – acolo unde guvernele sunt incapabile si coruptia e regula generala – la neincredere generala in institutiile statului. Peste tot acolo in aer pluteste dorul dupa un autoritarism pragmatic, de tip chinezesc, lucru ce l-a inteles si batranul om de stat, Lee Kuan Yew, care ani de zile a condus Singapore in mod patriarhal, dar eficient si care spune : „Democratia occidentala nu e potrivita pentru noi. Noi mergem pe drumul propriu, o cale mult mai buna pentru noi“.

            Si in vest a inceput sa se inteleaga ca democratia nu poate fi impusa, ci trebuie castigata prin eforturi de fiecare popor. Chiar Statele Unite au avut de parcurs o cale lunga pana cand, abia pe la mijlocul anilor 1960, negrii au obtinut drepturi egale prin lupta lui Martin Luther King. Dar atractia modelului american a pierdut mult din forta chiar in occident, indeosebi prin cazul torturii din inchisoarea Guantanamo, incalcarea regulilor internationale in atacarea Irakului, bruscarea aliatilor prin rapirea unor cetateni si bagarea lor in lagare secrete ale CIA s.a. Nu asa trebuie sa arate idealurile democratice ale vestului. Cu o luna in urma, un sondaj al institutului Gallup a aratat ca peste 70 % dintre americani cred ca tara lor merge acum intr-o directie gresita. Imaginea simplista a neoconservatorilor despre politica externa americana ca solutie miraculoasa pentru toate relele omenirii este acum sfaramata in tandari. Nici macar candidatul republican la presedintie, McCain, nu mai aminteste nimic in campania sa despre un mars triumfal al valorilor americane,si preconizeaza multilateralismul, consultarea celorlalte tari ale lumii in problemele grave ale omenirii.

            In revista germana „Der Spiegel“ (5 mai 2008) se arata ca democratia nu mai este, in ochii celor ce ii cantaresc lipsurile si avantajele, un “non-plus-ultra“ spre care trebuie tins, iar autocratia nu mai e, mereu si pentru toti, o sperietoare. Atat timp cat democratia ramane un sistem impus din afara, ea se pune pe sine in discutie, mai ales cand in practica este redusa la aspectele formale. A fi tolerant cu experienta altora si intelegator cu ele, este si aceasta o dovada de spirit democratic. „Good governance“, adica conducerea spre binele poporului, nu e desigur posibila fara participarea acestuia; dar nu neaparat prin interventia occidentului. In Nigeria, tara de peste 120 milioane locuitori, s-au creat o multime de partide dupa modelul occidental, dar repede ele au devenit niste instrumente ale diferitilor oameni de afaceri. Indeosebi acolo unde intervin si partide etnice, competitia electorala „democratica“ se ascute pana la ciocniri armate. Printre oamenii ce se simt nefericiti astazi, cei mai multi sunt cei din tarile ce au apartinut spatiului sovietic si in Irak, care sunt nostalgici dupa fostul regim. Democratia nu face in mod automat pe oameni fericiti, dar mai curand oamenii fericiti sunt cei ce fac democratia.

            Coreea de sud sau Taiwanul, au fost dictaturi cateva decenii, dar odata cu cresterea nivelului de trai si a educatiei populatiei, ele si-au putut permite si libertatea politica. Exemplul Chinei contrazice insa si aceasta formula. Dintr-o tara aflata in saracie absoluta, ea s-a desvoltat cu pasi uriasi in numai 30 de ani, iar populatia este in mare majoritate satisfacuta. Presedintele Hu Jintao declara pe drept cuvant : „Noi suntem cei ce in realitate garantam drepturile omului, atunci cand asiguram hrana pentru 1,3 miliarde de cetateni ai statului !“. Se desvolta rapid si India, cea mai mare democratie din lume, desi nu in ritmul Chinei, deoarece are probleme complicate cu numeroasele minoritati etnice si religioase.

            Este dificil sa se traga o concluzie ferma despre avantajele unui sistem democratic fata de cele al unui regim autoritar intelept condus. Democratia parlamentara de tip Westminster, cu separarea puterilor si pluralism politic, trece in acesti ani printr-o criza de incredere si este greu exportabila. Multi oameni politici ai unor tari mici, confruntati cu dificultati greu de depasit, viseaza sa puna mana pe putere cu forta sau prin alegeri trucate si sa instaleze un regim autoritar, indepartandu-si cat mai mult timp adversarii, nu atat pentru obtinerea de avantaje pentru ei si cercul de sustinatori, ci pentru a proceda neturburati la reforme economice si sociale radicale menite sa ajute starea celor multi. Cu asemenea promisiuni pline de sperante, puterea o pot cuceri atat aventurieri, preocupati de interesul propriu, cat si idealisti cinstiti si talentati, devotati propasirii natiunii. Important este ca electoratul sa nu confunde promisiunile false, cu cele sincere si veritabile. Dar si mai important este sa evite a acorda increderea lor celor pe care ii banuiesc ca doresc o democratie doar de fatada, pentru uzul strainatatii, la interior aplicand insa regimul autoritar al conducatorului unic, cu sufocarea vocii opozitiei. 

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: