CATEVA HANDICAPURI ALE ROMANIEI

                  

            Printre cartile de analiza a mersului Romaniei pe calea de a deveni o tara de tip occidental, una dintre cele mai bune este, dupa mine, cea a politologului Vladimir Pasti intitulata „Noul capitalism romanesc“ (Ed. Polirom – 2006 – 540 pag.). Examinand cu luciditate premisele noului proiect de societate care se edifica acum la noi, ca si fortele politice si sociale ce pot sprijini sau frana edificarea sa, autorul considera ca in acest proiect se imbina trasaturi ale lumii occidentale, cu altele diferite, uneori chiar contradictorii. Este o carte ce trebuie citita pentru a intelege mai bine unele fenomene pe care le traim si a reflecta asupra lor. Voi reproduce mai jos, cu nesemnificative prescurtari, cateva pasaje (pag.44-49) ce prezinta un punct de vedere privind perspectivele mai putin optimiste de integrare „deplina“ a societatii romanesti in civilizatia occidentala. Pentru a combate aceste handicapuri este poate nevoie de o radicala schimbare a politicii dusa pana acum…

 

         Dificultati de achizitionare a unei civilizatii de tip occidental  

 

            1. Declinul rapid al capitalului autohton. Prabusirea comunismului a declansat un proces accelerat de formare si afirmare politica si sociala a unei noi clase de capitalisti autohtoni, care in mai putin de un deceniu, a preluat conducerea economiei, politicii si vietii sociale romanesti. Pentru aceasta, ea a modificat in propriul folos functionarea celor mai importante institutii ale noii economii de piata, ale democratiei politice, ale administratiei si ale statului. Simbioza dintre politicieni si capitalisti a dat nastere in politica la clientelismul romanesc, relatie ce este inacceptabila insa in civilizatia capitalista, ce separa net politica de afaceri. (…) Dar, ca urmare a deciziei de integrare a Romaniei in UE, capitalul occidental nu numai ca nu face eforturi de a se adapta la aceste particularitati, dar a adoptat strategia de a remodela economia romaneasca in asa fel incat sa asigure preeminenta regulilor de functionale ale unei economii de tip occidental. In aceasta intreprindere el dispune de sprijinul politic neconditionat al clasei politice occidentale si de avantajele competitive ale tehnologiei avansate, ale menagementului superior si ale unor resurse financiare mult mai mari decat ale capitalului autohton. Rezultatul confruntarii dintre capitalul occidental si cel autohton este previzibil – desfiintarea capitalului autohton si subordonarea economiei romanesti deciziilor luate in marile centre financiare si economice ale UE. Populatia Romaniei, clasa politica romaneasca si noua clasa a capitalistilor autohtoni sunt pregatite sa accepte un asemenea viitor? Istoria politica, ideologica si socio-economica a ultimului deceniu indica mai degraba dorinta de a incerca sa reziste.

            2. Clivajul dintre societatea romaneasca rurala si „insulele“ de civilizatie urbana de tip occidental. O particularitate a tranzitiei postcomuniste romanesti a fost confruntarea pentru resurse intre marile orase si restul societatii. In Romania exista 11 orase cu mai mult de 300.000 locuitori, dintre care insa numai putine au avut suficiente avantaje pentru a deveni, in timp, orase cu adevarat „europene“. Societatea romaneasca se divide, asemenea multor tari in curs de desvoltare, in doua societati distincte. Pe de o parte Capitala, care – cu 10% din populatie, produce mai bine de o treime din PIB, are aproximativ un sfert din numarul salariatilor si pe a carei piata cu amanuntul se desfasoara cca. jumatate din comertul national, si restul tarii, aflat seminificativ in urma. Mai desvoltate decat restul tarii, dar mult in urma Bucurestiului, sunt un numar mic de orase care beneficiaza de avantaje – portul in cazul Constantei, mari companii (Petrom sau Renault) in cazul Ploiesti sau Pitesti, apropierea geografica, culturala si istorica cu Occidentul desvoltat in cazul Timisoarei, Clujului sau Sibiului. Dincolo de acestea, se afla cca. 18 milioane de locuitori in grade diferite de dependenta, concurenta pentru resurse si oscilatie intre civilizatia de tip occidental si cea de tip traditional „romanesc“. O accelerare a introducerii civilizatiei occidentale in Romania nu face altceva decat sa accentueze diferentele de desvoltare dintre diferitele zone si sa transfere in interiorul societatii romanesti problemele raporturilor dintre centru si periferie din cadrul unor societati latino-americane si africane. O asemenea ruptura a mai existat in perioada interbelica, atunci cand Bucurestiul era considerat „micul Paris“, dar cea mai mare a populatiei tarii traia mai aproape de evul mediu decat de lumea moderna. In tranzitia postcomunista lumea este insa mai putin dispusa sa accepte drenarea resurselor nationale de catre Capitala si de un numar mic de orase occidentalizate si de aceea, in mod inevitabil, vor apare tensiuni.

            3. Economia romaneasca tinde sa se restranga, prin restructurare, ocupand o parte tot mai mica a populatiei active. La sfarsitul primului deceniu al tranzitiei, deja datele oficiale inregistrau ca fiind ocupata doar 56 % din populatia in varsta de 15-64 ani. O buna parte din aceasta populatie e alcatuita din tarani ce lucreaza in propria gospodarie, categorie ce va fi in continuare puternic redusa in cazul modernizarii agriculturii. Ca urmare a restructurarii industriei si lipsei de perspectiva in crearea de industrii noi si competitive, se va restrange si populatia ocupata. Lipsa de locuri de munca s-a rezolvat pana acum prin pensionari inainte de termen, prin cresterea populatiei ocupate „la negru“ si in activitati ocazionale si prin exportul de forta de munca, cu prioritate necalificata, in interiorul UE. Acest proces se va agrava, multitudinea de probleme sociale legate de populatia ocupata ocazional sau „la negru“ in tara sau strainatate va incepe sa se manifeste. Este putin probabil ca aceasta parte a populatiei va accepta fara reactii politice si sociale o ingreunare a situatiei proprii.

            4. Tensiuni sociale in domenii ce presupun schimbari culturale si ideologice in contradictie cu cultura si ideologia dominanta.  Modificarea atitudinii statului fata de minoritatile de orice fel – etnice, lingvistice, religioase, sexuale, culturale etc. – nu a fost insotita neaparat de o modificare corespunzatoare a atitudinii populatiei. Politicile de egalitate sau chiar de discriminare pozitiva a unor minoritati – maghiarii si romii, homosexualii, catolicii si cultele protestante etc. – au trezit din partea categoriilor majoritare reactii de respingere care au atins nivel politic.

           

            Toate cele de mai sus ridica intrebarea : care sunt categoriile ce reprezinta baza sociala a occidentalizarii societatii romanesti, adica acele grupuri pentru care consecintele sociale economice si culturale ale acestei civilizatii ar fi benefice. Deocamdata sunt putine asemenea grupuri si categorii care isi identifica propriile interese cu efectele proceselor de occidentalizare in ansamblul lor. Romania a putut face pasi mari in adoptarea unor institutii si forme ale societatii occidentale, pentru ca unii au gasit trasaturi care ii avantajeaza si au militat pentru implementarea si buna lor functionare. Dar sunt si grupuri pe care un numar mare de trasaturi le dezavantajeaza si care, fie se vor opune adoptarii acestora, fie se vor stradui sa le modifice, asa incat sa devina „realitati romanesti“.     

Tags: , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: