Un experiment in reformarea societatii (I)

 

            Cand, cu un an in urma, noul presedinte al Frantei, Nicolas Sarkozy, si-a faurit echipa, el a surprins pe multi propunand unui fruntas al partidului socialist, Bernard Kouchner, sa ia portofoliul de ministru de externe. Altor doi socialisti li s-au oferit posturi de secretari de stat. Peste putin, un important fruntas socialist, Dominique Strauss-Kahn, a fost propus de Franta ca presedinte al Fondului Monetar International. Iar tot cam atunci, Jacques Attali, apropiat colaborator al fostului presedinte socialist Francois Mitterrand, a fost rugat de Sarkozy sa formeze si sa preia conducerea unei comisii destinata a face propuneri pentru introducerea de reforme care sa dea un nou impuls cresterii economice si sporirii prosperitatii Frantei.

            Am amintit cele de mai sus nu atat pentru a sublinia contrastul dintre cele doua moduri de a cauta solutii pentru interesele tarii lor de catre presedintii Frantei (atragerea celor mai bune cadre, indiferent de apartenenta lor politica) si Romaniei (confruntare si anihilare a potentialilor adversari), ci pentru a prezenta pe scurt rezultatele activitatii timp de sase luni a comisiei conduse de Jacques Attali, care in anumite privinte sunt interesante si pentru unele reforme ce ar fi de asteptat si la noi. Am in mana cartea „300 decizii pentru schimbarea Frantei“ aparuta recent (Editions XO-Documentation Francaise – 334 pag.) in care sunt prezentate concluziile grupului de 42 personalitati remarcabile, nu numai franceze, ci si straine, cu convingeri politice diferite, ce au fost invitate sa contribuie la elaborarea raportului. Comisia a primit mii de propuneri prin internet, a consultat sute de conducatori de organizatii si asociatii, de sindicate si firme, de experti si specialisti, pentru a se asigura de posibilitatea aplicarii realiste a propunerilor facute. In plus, a fost studiata cu atentie experienta, reusita sau esuata, a altor tari, in special din Canada, Marea Britanie, Spania, tarile scandinave, Statele Unite, Germania, Italia si Portugalia, datele formand o anexa a raportului.

                                                „Ambitii“ si „decizii“

            Cresterea este, in orice societate, un concept ce nu se masoara doar prin valoarea Produsului Intern Brut (PIB), deoarece acesta nu poate cuprinde dezordinea mondializarii, nedreptatile sociale, incalzirea climei, dezastrele ecologice, epuizarea resurselor naturale etc. In prezent insa lumea trece prin cea mai puternica crestere economica din istorie, fauritoare in ritm rapid de enorme bogatii si inegalitati extreme, de progres si risipa. De aceea PIB este un factor ce nu poate fi ignorat in evaluarea unei societati.  

            Peste o suta de tari au azi o crestere a PIB mai mare de 5 %, dar China creste de mult cu peste 10%, India – cu 9 %, Turcia – cu 11 %, Rusia – cu 7 %. Africa si America latina cresc si ele cu peste 5 % anual. Viitorul anunta progrese tehnice considerabile, concomitent cu o sporire a populatiei mondiale cu 3 miliarde de persoane in urmatorii 40 de ani. Iar daca conducerea politica, economica, financiare, ecologica si sociala a planetei va sti sa se organizeze, aceasta crestere va pastra un ritm constant. Cresterea in Europa este in ansamblu mai putin de jumatate din aceasta, dar nu sunt motive pentru a ramane asa. Unele tari europene au purces deja la reforme majore pentru crearea bazei desvoltarii viitoare : Spania, Suedia, Danemarca, Finlanda, Portugalia, Grecia si multe noi tari membre ale U.E. s-au angajat durabil pe calea modernizarii. Raportul constata insa ca Franta nu face parte din acestea, fapt care justifica adoptarea fara intarziere a unui complex de decizii fundamentale, grupate pe 8 mari capitole, intitulate „Ambitii“ :

            Ambitia 1. Pregatirea tineretului pentru o economie a cunostintelor si de luare a riscului.   

            Ambitia 2 : Participarea deplina la cresterea mondiala si atingerea de performante in noua crestere economica.

            Ambitia 3 : Imbunatatirea copetitivitatii intreprinderilor, in deosebi a celor mici si mijlocii.

            Ambitia 4 : Faurirea unei societati a ocuparii depline a fortei de munca.

            Ambitia 5 : Suprimarea veniturilor fara munca si reducerea privilegiilor.

            Ambitia 6 : Crearea de asigurari noi pentruprotectia impotriva instabilitatilor crescande.

            Ambitia 7 : Introducerea unui mod nou de guvernare in favoarea cresterii.

            Ambitia 8 : A nu pune nivelul de trai actual pe sarcina generatiilor urmatoare.

 

            Aceste mari obiective au fost apoi detaliate, obtinandu-se 316 masuri, care aplicate in totalitate, ar permite : o crestere anuala a PIB cu un punct mai mare decat cea de azi; reducerea  somajului de la 7,9 % la 5,0 %; peste 2 milioane de locuinte noi si tot atatea renovate; reducerea numarului francezilor ce traiesc sub nivelul oficial de saracie de la 7 le 3 milioane; sporirea sperantei de viata a celei mai defavorizate paturi a populatiei; peste 10.000 noi intreprinderi mici si mijlocii create in zonele periferice ale oraselor; sporirea cu 50 % a ponderei seniorilor ce inca lucreaza la varsta de pensionare; accesul tuturor francezilor la computer cu  ADSL si „broad band“ si a 75 % din ei la internet; reducerea datoriei publice la 55 % din PIB; sporirea frecventei turistilor la 90 milioane vizitatori anual; s.a.

                                                                                   (va urma)

Tags: , , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: