BLOGUL PE GLOB

           In cartea sa „An Army of Davids“ (2006), bloggerul american Glenn Reynolds scrie pentru a defini fenomenul blogurilor : „Puterea, care inainte era concentrata in mainile catorva profesionisti, este acum data pe mainile unei gramezi de amatori“. Iar filosoful german Jürgen Habermas vede in internet  „radacinile unui public egalitar de autori si cititori“.

            Fara indoiala ca in nici o alta tara nu este atat de bine afirmata influenta blogurilor in societate ca in Statele Unite. Iar unii dintre bloggeri au o influenta enorma asupra opiniei publice. Ei fac cercetari proprii si desvaluie aspecte ignorate de presa, comentariile lor imbogatesc desbaterile politice si contesta pretentiile de monopol al informatiilor al marilor agentii. Ken Layne , seful blogului Wonkette din Washington declara chiar cu mandrie : „Noi am devenit partea centrala a peisajului politic“. Layne a inceput cu opt ani in urma sa intervina pe internet in campania de alegeri prezidentiale, cu informatii originale de la conventiile partidelor democrat si republican. „Nimeni nu avea habar ce faceam pe atunci“ spune el. Dar de atunci situatia s-a schimbat, iar Wonkette sau Daily Kos si-au castigat repede un public fidel. Un Matt Drudge  sau Andrew Sullivan au devenit adevarate staruri ale blogosferei. Iar Layne adaoga : „Americanilor le place sa vorbeasca despre ei. Cu cat stiu mai putine, cu atat mai mult vor sa discute“, ceeace este – dupa el – o traditie creata de decenii prin nenumaratele talk-show-uri la posturile de radio. Motivul real ar fi insa molesala mediilor de baza, New York Times, Washington Post, Fox TV si presa lui Murdoch, cu comentatori elitisti, preocupati sa nu faca vreo incorectitudine politica. Primul care a desvaluit scandalul Bill Clinton- Monica Levinsky a fost Matt Drudge pe blogul sau.

            Astazi multi cred ca in SUA blogurile au capatat o atat de mare influenta pentru ca vechile medii de informare, si in primul rand televiziunea, au esuat in prezentarea situatiei reale din Irak. Dar acest lucru l-au inteles si mediile Mainstream si si-au reglat tirul. Cei mai proeminenti bloggeri cauta acum sa castige un nou auditoriu, infiintand noi bloguri sau, pur si simplu, capatand adapost chiar in paginile on-line ale marilor ziare. Chiar informatiile agentiilor de presa au inceput sa fie influentate de stilul de prezentare al blogurilor, ceeace pe batranii ziaristi ii irita.

            In Germania, in ultimul sau numar revista Der Spiegel (21.07.2008) are un articol despre starea blogosferei din aceasta tara. Desi numarul blogurilor in limba germana este evaluat la 500.000, doar 200.000 sunt active, restul fiind in coma (cimitirul blogurilor). Dar chiar si cele 200 de mii sunt departe de a avea virulenta celor americane si nu joaca un rol important in viata politica a tarii. Se crede ca fiecare al cincelea cetatean german citeste un blog, in SUA si Japonia – fiecare al treilea, iar in Olanda si Coreea de sud – 40 % din populatie frecventeaza un blog. In Germania sunt relativ putine bloguri politice, iar pe unul din ele („www.DonAlfonso.de“) bloggerul Rainer Meyer se plange : „Pe care blog german ati intalnit vre-un articol despre criza financiara mondiala? Sau despre degradarea economica treptata a paturei mijlocii? Sau despre importanta introducerii salariului minim garantat? Unde sunt analizele critice ale ultimelor carti politice aparute sau deschiderea unor desbateri care sa influenteze opinia publica?“. Steffan Niggemeier, unul din cei doi bloggeri ce animeaza „www.bildblog.de“, un blog ce dueleaza zilnic cu cel mai mare cotidian „BILD“, crede ca la nemti e subdesvoltata placerea polemicii, preferandu-se compromisul. Niggemeier si colegul sau Schultheis sunt ziaristi si sunt poate singurii bloggeri germani ce traiesc din asta. Ei nu bloggeaza de acasa, ci au un birou in Berlin. Blogul lor are cca. 25.000 cititori zilnic, doritori sa afle ce informatii gresite le-a rezervat sau ce stiri importante le-a ascuns marea presa sau televiziunea. Alte bloguri (de pilda „www.nachdenkseiten.de“) sunt dedicate starii lucrurilor din Germania, combaterii neoliberalismului si globalizarii si sunt frecventate de cei dezamagiti de politica social-democratiei. Blogul „www.Spiegelfechter.de“, destul de frecventat, analizeaza critic articolele din presa mare despre China, Rusia sau Iran.

            Desi credibilitatea unor bloguri e discutabila – ele sapa la baza monopolului de opinie a presei mainstream. Dar articolul din „Der Spiegel“ apreciaza in concluzie ca daca nemtii nu sunt mari bloggeri, in schimb ei se cred culti si educati. Lexiconul Wikipedia in limba germana este al doilea ca marime in lume. Deci daca germanii nu sunt azi popor de  mari tribuni, sunt in schimb buni profesori de liceu.

            In Franta situatia nu e mult deosebita de cea din Germania, desi pare mai accentuat interesul pentru problemele de cultura si cele de satira politica. Pe adresa www.ouinon.net se prezinta o cartografie a blogosferei francofone, cu 171 de bloguri mai importante, impartite pe sase categorii : Business & marketing; Bloguri de opinie; Bloguri de media; Bloguri creatoare; Geeks & Gadgets; Bloguri cu tematica tare. O serie de bloguri interesane sunt gazduite de reviste si mari cotidiene. Anul trecut filosoful Michel Onfray tinea un blog in Le Nouvel Observateur comentand campania prezidentiala franceza. Blogul sau era frecventat de mii de persoane, articolele avand zilnic intre 800 si 1000 comentarii. In cotidianul Le Monde Pierre Assouline tine blogul „La republique des livres“ (passouline.blog.lemonde.fr/livres), in care fiecare din articolele despre noutati din literatura franceza si mondiala avand zilnic 100-200 comentarii (uneori insa si peste 400), multe la fel de interesante ca si articolul-sursa. Un blog politic amuzant este cel al lui Louis Mandret pe adresa : 777socrate.blogspot.com,in care acesta face o clasificare plina de umor a blogurilor :

            „1.- Skyblogurile adolescentilor.  Cabaret nocturn cu multa inghesuiala, in care toti tipa si nu se mai intelege nimic;

            2.- Blogurile batranilor. Salon de ceai, in care sunt uneori primiti si tineri daca stiu sa se poarte. Sunt locuri in care se pot afla multe, cu conditia de a fi atent;

            3.- Bloguri politice. Carciumioare in care se comenteaza actualitatea. Dreptate are doar cel ce striga cel mai tare. Aici te poti imbata, poti sa injuri si sa te bati. Sunt uneori si morti, dar totul se uita a doua zi;

            4.- Bloguri de intelectuali. Mic dejun in restaurantul unui mare hotel. Aici se intalnesc numai initiati, se munceste zdravan, rareori se amuza, toti sunt amabili unul cu celalalt;

            5.- Bloguri de fete. Baruri de zi in care ele isi rezerva mese pentru a discuta intre ele chestii pe care baietii nu le pot intelege. Barfa e la ordinea zilei;

            6. – Bloguri de geeks & technofili. Nu afla ca sunt intr-un bar pana nu li se serveste un Wi-Fi (Wireless Ethernet Compatibility Alliance).“

            Desigur, ar mai fi si alte genuri de adaogat : bloguri de sport, bloguri de muzica, bloguri locale (ce se refera la strada, cartierul sau orasul bloggerului), etc. Dar varietatea blogurilor e infinita…

 

Tags: , , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: