IN ROMANIA – 2008

                                                            

            Ca  in fiecare an, am petrecut doua saptamani pe pamantul „tarii de bastina“, de data aceasta la Eforie-Nord, sotia mea fiind convinsa de virtutile terapeutice ale namolului de Tekirghiol. Pentru acest blog, redau in cele ce urmeaza doua aspecte ce tin de preocuparile mele de roman plecat de doua decenii din Romania, dar inca atasat oamenilor si evenimentelor din aceasta tara.

            Intru intr-una din cele doua mici librarii din oras pentru a cerceta cartile nou aparute. Vanzatoarea imi spune ca lumea nu mai citeste deloc, iar cartile sunt destul de scumpe. Dintr-o varietate relativ limitata de titluri interesante, cele mai multe fiind romane traduse, cumpar cinci carti : „Tehnica loviturii de stat“ de Curzio Malaparte; „Declinul puterii americane“ de Immanuel Wallerstein; „Asa e cum zicem noi“ de Noam Chomsky; „Vin americanii!“ de Bogdan Barbu; „Cum sa fii un gentleman“ de John Bridges. In cele doua saptamani am citit complect primele doua din ele. Cartea lui Malaparte e scrisa in 1930, unele evaluari ale autorului au fost contrazise de istorie (de pilda ca Hitler nu ar fi decat un slab imitator al lui Mussolini), dar sunt si unele informatii interesante. Aflu ca trupele poloneze au ocupat in luna mai 1920 orasul Kiev, dupa care sovieticii condusi de L. Trotsky i-au respins pana la marginea Varsoviei, capitala poloneza fiind salvata in vara acelui an de trupele aliate sub comanda generalului francez Weygand (cel care in 1940 a semnat capitularea armatei franceze in fata invadatorului german). In misiunea militara franceza la Varsovia era si un capitan  cu numele de Charles de Gaulle. Malaparte – un timp persecutat de fascisti – a devenit apoi celebru prin cartea sa „Kaputt“ scrisa in calitate de corespondent de razboi italian pe frontul rusesc in 1943-1944.

             Deosebit de interesanta este insa cartea lui Wallerstein, sociolog si politolog american (profesor la Yale University), nu atat prin capitolul ce da titlul cartii, cat mai ales prin analiza crizei sistemului mondial si aprecierile privind viitorul politic al omenirii in urmatorii 50-150 de ani. Va trebui sa imi fac timp pentru a relata pe scurt pe blog unele idei desprinse din ea.  Bineinteles ca pe langa aceste doua carti citite, le-am rasfoit si pe celelalte. Cartea lui Bogdan Barbu trece in revista eforturile facute de propaganda americana in timpul razboiului rece de a pastra vii valorile civilizatiei SUA (si cele ale occidentului in general) in mintile intelectualilor romani : filme, muzica de jazz, posturile de radio Europa libera si Vocea Americii, carti si biblioteci etc., dar si eforturile, uneori brutale, deseori stangace, intreprinse de autoritatile de la Bucuresti pentru a contracara aceasta propaganda. Cartea lui Chomsky este un dialog al acestui profesor anti-sistem american cu ziaristul David Barsamian. In cele cateva pagini citite am gasit insa greseli, fie de traducere, fie de culegere tipografica, care jeneaza citirea ei. In fine cartea lui John Bridges  (cu subtitlul „mic tratat de eleganta“) e plina de sfaturi, banalitati demult cunoscute pentru un om de varsta mea, dar poate utile celor din generatiile tinere. Prima recomandare cu care ea se deschide, este insa foarte corecta, desi rar respectata : „Un gentleman stie sa-i faca pe altii sa se simta confortabil“.

            In Romania ma intereseaza sa stau de vorba cu oameni simpli, pentru a-i auzi cum vad ei situatia actuala. Baiesita Mariana Ionescu de la masaj (50 de ani) imi spune ca timp de zece ani a fost campioana de atletism a Romaniei la aruncarea discului, calitate in care a fost la concursuri pe intreg globul. Si sotul ei, Lengyel, a fost campion al tarii la aruncarea ciocanului. E din Craiova si este angajata pe litoral doar pe perioada sezonului de vara. Castiga 1200 lei pe luna (cca. 350 euro) care nu-i ajung. Regreta vremurile de odinioara, dar stie ca nu-i nimic de facut. Soferul de taxiu Fane (59 ani) cu care fac o plimbare de cateva ore la Mangalia, locuieste in Eforie. Are o masina Renault (Megane), dar e nemultumit deoarece nu gaseste piese pentru ea. Ne spune ca acum cativa ani, pe cand era angajat sofer la o firma, a fost constrans sa intre in partidul democrat, dar la alegeri nu s-a dus la vot. Nu crede ca se va duce nici la viitoarele alegeri, deoarece singurul om politic pe care il respecta, Ion Iliescu, nu mai candideaza. Ne relateaza ce mizerie este acum in satele dobrogene si cum a fost risipita reteaua de irigatii a CAP-urilor. „Bulgarii nu au facut asemenea prostii ca noi“ zice el. Pe strada, o intreb pe vanzatoarea de la o taraba de zarzavat si fructe: „Care fructe sunt din tara si care din import?“. Imi raspunde ca din tara sunt doar cartofii si rosiile, dar ca merele, piersicile si strugurii sunt din import. „Va mai amintiti ce livezi de piersici si ce podgorii de vie erau in Dobrogea? Toate au fost facute praf! Ne-am taiat singuri craca de sub picioare!“. Un alt tanar de la tratament imi spune ca ar dori sa se casatoreasca, dar nu are casa, iar preturile pentru un apartament sunt inabordabile pentru el, etc. etc. Toti acesti oameni se considera niste pagubiti ai sistemului, sufera de absenta statului protector, sunt revoltati de bogatia afisata de oamenii de afaceri, dar si de politicieni. Poate asta explica de ce, pe strada comerciala din Eforie Nord, un vanzator de icoane afiseaza si un portret mare al lui Ceausescu, alaturi de Iisus Cristos si Maica Domnului…   

             

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: