NOAM CHOMSKY DESPRE CATEVA PROBLEME ACTUALE

             Noam Chomsky a acordat zilele acestea un interviu lui Gabor Steingart, redactor al saptamanalului german „Der Spiegel“ (No. 41 din 6.10.2008). Se stie ca Chomsky (79 ani), profesor la MIT, este considerat un reprezentant eminent al stangii americane prin numeroasele sale carti in care critica politica guvernului american si ataca cu vehementa activitatea concernelor multinationale. In cele de mai jos prezint cateva pasaje mai interesante din acest interviu.

  

            Steingart : Catedralele capitalismului se prabusesc, in ultimele luni ale guvernului conservator american se fac planuri de etatizare. Cum resimtiti asta?

            Chomsky : Momentele sunt prea serioase, dificultatile prea mari pentru a ne bucura de necazul altora. Constat insa ca, daca nu dimensiunea, cel putin natura acestei crize, era previzibila.

            S. : Ce anume ati prevazut ?

            C. :  Ca in  domeniul financiar, ca dealtfel si in alte domenii, exista riscuri care nu au pret si deci nu intra in calcule. Cand imi vindeti un automobil, s-ar putea ca noi sa fi facut o buna afacere. Dar aceasta afacere are si asupra altora repercursiuni, care nu sunt evidente in socoteala noastra. Ca de pilda poluarea mediului, cresterea pretului benzinei, aglomerarea circulatiei, etc. Sunt costurile externe ale micii noastre afaceri, care insa – in cazul bancilor – se ridica la valori uriase.

            S. : Dar nu intra in specificul activitatii bancare sa aiba riscuri? Oare nu face parte riscul din esenta lor?

            C. : Desigur! O banca bine condusa, precum Goldman-Sachs, poate tine in frau riscurile si acoperi pierderile. Dar nici o banca nu poate stapani riscurile sistemice. De aceea acestea sunt minimalizate, se risca mereu mai mult, ca si cum ar fi bine pentru economie. Prin abolirea reglementarilor oficiale, prin marsul triumfal al liberalismului, a crescut insa enorm pericolul riscurilor sistemice si a aparut posibilitatea unui tsunami financiar.

            S. : Dar e corect ca intreaga vina sa se arunce doar pe capul Wall Street-ului ? In fond clasa mijlocie americana traieste tot din credite, care in cele din urma vor trebui returnate!

            C. :  Gradul de indatorare al familiilor americane este enorm. Dar nu as invinui pentru asta indivizii, ci consumismul. Iar el se bazeaza pe faptul ca suntem o societate dominata de interesele de afaceri. O uriase propaganda ii indeamna pe toti la consum. Statele Unite sunt o societate foarte libera. Consumul e bun pentru castig, dar si pentru establishment-ul politic. Consumul deviaza oamenii, ii abate in alta directie. Societatea poate fi controlata cu greu de armata, dar poate fi abatuta de la telurile ei prin consum.

            La 1787, James Madison, unul dintre parintii fondatori, a spus ca puterea in stat are drept sarcina „sa protejeze minoritatea avuta de majoritatea populatiei“. De aceea Senatul SUA are doar 100 de membri, care in majoritate sunt oameni bogati, carora li s-au acordat cele mai multe puteri. Camera Reprezentantilor, cu mai multe sute de deputati, este ceva mai democratica, dar are mult mai putine imputerniciri. Chiar si un liberal ca Walter Lippmann, unul din intelectualii de frunte ai sec.XX, era de parere ca intr-o democratie ce functioneaza bine, minoritatea intelectuala destinata sa conduca, trebuie protejata de „tropaielile si ragetele multimii ratacite“. Recent vicepresedintele Dick Chenney a demonstrat ce intelege el prin democratie. Intrebat daca este pentru continuarea razboiului din Irak, chiar daca majoritatea poporului american il respinge, el a raspuns : „Ei si ?“.

            S. : „Change“ (schimbare) este cuvantul la moda in actuala campanie prezidentiala din SUA. Vedeti sanse pentru ca in curand sa aiba loc in SUA schimbari consistente ? Sunteti „fired up“ (imboldit, incitat) cand auziti acest strigat de lupta al lui Obama ?

            C. : Nici de cum. Reactia din Europa fata de Obama este o iluzie proprie europenilor.

            S. : El pronunta mereu fraze frumoase, de mult asteptate de europeni, despre parteneriatul transatlantic, de prioritatea diplomatiei si despre impacarea societatii americane.

            C. : Toate sunt doar retorica, ca dealtfel tot ce se vorbeste in aceasta campanie despre speranta, schimbare, etc., dar nimic despre problemele de fond.

            S. : Dar de cealalta echipa, a lui McCain – Palin ce parere aveti ? Ultraconservatorii si alegatorii religiosi par incantati de ea.

            C. : Acest fenomen Sarah Palin este ceva curios. Daca cineva de pe planeta Marte ne-ar privi, ar putea crede ca tara noastra a innebunit. Sa nu uitam ca tara asta a fost fondata de niste fanatici religiosi. Fundamentalistii religiosi au jucat in toate alegerile un mare rol, de la Jimmy Carter, care s-a prezentat publicului ca un fel de Cristos renascut. De atunci, organizatorii campaniei electorale fac urmatorul calcul : prezinta-te ca fanatic religios si in mod automat capeti o treime din voturi. Pe vremea presedintelui Lyndon B. Johnson, in anii 60, nimeni nu intreba daca el se duce in fiecare duminica la biserica. Bill Clinton este probabil  la fel de religios ca si mine, adica deloc, dar managerii sai l-au obligat ca in fiecare duminica dimineata sa se duca la biserica baptista si sa cante imnuri religioase.

            Dar nimeni nu trebuie sa-si faca iluzii. Statele Unite sunt in esenta un sistem cu un partid unic mereu la putere, iar acesta este Business-Party.

            S. : Exagerati, caci in aproape toate problemele decisive, de la impozitarea bogatilor pana la energia nucleara, pozitiile celor doua partide sunt diferite, in primul rand in privinta razboiului si a pacii. Republicanii doresc sa lupte in Irak pana la victorie, chiar daca ea va fi peste o suta de ani, cum spune McCain. Democratii pretind elaborarea unui plan de retragere.

            C. : Daca privim aceste „diferente“ mai de aproape, vom vedea ca ele sunt limitate si cinice. „Ulii“ spun ca daca continuam, vom invinge. „Porumbeii“ spun ca e prea scump. Puteti sa-mi aratati un politician american care sa fi spus ca aceasta agresiune e o crima?. Problema nu e daca castigam sau nu razboiul, daca e prea scump sau nu. Amintiti-va de invazia sovietica in Afganistan. S-a dus oare atunci vreo discutie daca Uniunea Sovietica poate sau nu sa castige razboiul? Poate ca asta s-a discutat la Kremlin sau in Pravda. Dar asta este o desbatere ingusta, ce vedem ca se duce in statele totalitariste: cine castiga si cine pierde. Daca generalul Petraeus s-ar putea lauda cu aceleasi succese pe care le-a avut Putin in Cecenia, el ar fi incoronat rege. Problema este deci daca noi judecam cu aceleasi criterii de masura ca ceilalti.

            S. : Cine-i impiedica pe intelectuali sa puna aceste intrebari si sa raspunda critic la ele? Mai inainte ati laudat libertatea de opinie in SUA.

            C. : Lumea intelectuala este profund conformista. Hans Morgenthau, unul din fondatorii Realismului Politic, a condamnat supusenia unei parti din intelectualitate fata de putere. George Orwell scria ca nationalistii (dar de regula intreaga clasa intelectuala a unei tari), nu numai ca nu vor desaproba crimele statului propriu, dar au capacitatea remarcabila ca nici macar sa nu auda despre ele. Vorbim mult despre crimele altora, dar in ce priveste ale noastre, suntem cu toti nationalisti in sensul lui Orwell.

            S. : Nu este, in SUA si in lume, o miscare de protest impotriva razboiului din Irak ?

            C. : Impotriva razboiului din Irak sunt acum proteste mai mari decat erau la inceput impotriva razboiului din Vietnam. Cand in 1962 Kennedy a trimis consilieri militari in Vietnam, lumea a cascat, iar chiar dupa ce s-au anuntat primii 4.000 de morti si trimiterea a 150.000 soldati, nimeni nu s-a sinchisit de asta.

            S. : Ce nu mai puteti spune despre starea natiunii dvs. ?

            C. : Societatea americana este astazi mai civilizata decat inainte, iar asta – datorita evolutiei din anii 1960. Societatea noastra, dar si cea europeana, era pe atunci mai libera, mai deschisa si de aceea, pentru unii, ea inspira teama. E motivul pentru care ea a fost condamnata. Dar efectele ei s-au aratat …

              

Tags: , , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: