BLOGUL : O NOUA ERA A CONVERSATIEI

                                 

            Am in fata cartea lui Pierre Assouline „Breves de blog“ (Scurte stiri de blog), aparuta acum o luna la Paris (Ed. Les Arenes – 427 pag. – 21 euro). Pierre Assouline este autor de romane (Le Portrait, Hotel Lutetia, La Cliente s.a.) si de biografii (Gallimard, Simenon, Kahnweiler s.a.), iar timp de 20 de ani a condus revista de critica literara „LIRE“. Cu patru ani in urma el a fost rugat de cotidianul Le Monde sa deschida pe situl ziarului un blog in care sa prezinte si sa comenteze informatii din domeniul literaturii, din Franta si din lume. In scurt timp situl sau intitulat „La republique des livres“ (passouline.blog.lemonde.fr/livres) a devenit unul dintre cele mai frecventate bloguri culturale in limba franceza, articolele sale avand zilnic intre una si cateva sute de comentarii ale cititorilor (un articol a depasit chiar o mie de comentarii)..

            Din cele cca.150.000 comentarii aparute in cei 4 ani despre cele mai variate subiecte, Assouline a selectat vreo 600 mai interesante, originale sau amuzante, pe care le publica insotite de o introducere a sa de 50 de pagini. In ea reflecteaza asupra acestui mod nou si original de a schimba pareri prin intermediul Internetului, avantajele si limitele blogului, experienta neobisnuita de a fi gazda si totodata tinta, a mii de necunoscuti care rivalizeaza in eruditie, in talent literar sau in confidente, in riposte – uneori spirituale, alteori violente. Blogul lui Assouline a devenit un fel de salon literar de pe vremuri, ai carui participanti depasesc frontierele Frantei. Consideratiile autorului despre acest mod al conversatiei, specific secolului XXI, nu se limiteaza la literatura, ci in multe privinte intereseaza blogosfera in ansamblu, asa cum voi arata in cele ce urmeaza.

            Care e caracteristica unei conversatii pe net? In ea nimeni nu se sinchiseste de ceeace fac oamenii – ce avere, meserie sau putere au – ci de ceeace sunt ei, desi invizibili unul altuia. Blogul este un carnet de bord sau un jurnal extim (contrar deci unuia intim), intretinut de o singura persoana, deci diferit de un sit, colectiv prin esenta. In numai cativa ani el a devenit in multe tari un fenomen societal, un fel de „laborator al ideilor de maine“, un spatiu al controverselor intelectuale, al desbaterilor, calme sau pasionate. „Orice blog deschide de facto un forum de discutii, chemat sa suscite in cel mai bun caz un dialog platonician, iar in cel mai rau – gaura neagra a gandirii in actiune.. Dar el are particularitatea ca faptul public si cel privat se confunda, Agora devine piata de schimb, sofistii se invecineaza cu discipolii lui Socrate, cetatenii – cu sclavii. Blogul trebuie privit ca un viguros banchet, unde fiecare internaut poate fi un orator. Nu cand s-a trecut de la incunabul la imprimat a avut loc ruptura, ci cand s-a trecut de la carte la ecran. Adevarata revolutie a scrisului nu a fost Gutenberg, ci numericul, caci abia acum s-a schimbat radical suportul, in timp ce inainte se trecea de la hartie la o alta hartie“, e de parere Assouline.

            Cum ar putea fi numit mai adecvat cel ce isi prezinta opiniile pe blog? „Comentator“, desigur, dar e un termen prea banal; „glosator“, e corect, dar mai putin de inteles; „postor“ sau „postator“ poate sugera unora termenul de „impostor“. Autorul sugereaza adoptarea unui nou neologism : „intervenaut“, pentru a nu recurge – ca orice francez ce se respecta – la termenul anglosaxon de blogger . Iar acestia se folosesc de pseudonime, dand dovada de o uimitoare imaginatie in alegerea noii identitati. Ei ce vor sa separe astfel lumea reala de cea a web-ului, persoana in carne, tacuta in viata de toate zilele, de persoana noua, inventata, guraliva, ce se manifesta sub pseudonim in spatiul public. Odata mascati sub pseudonim, unii comentatori folosesc prilejul pentru a se scrie lucruri ce n-ar avea nici o sansa sa apara tiparite pe hartie. Assouline adaoga : „Avantajul scrisorilor anonime a fost ca nu trebuia sa li se raspunda. Dar internetul este singurul loc unde se poate raspunde celui ce ne trimite o scrisoare anonima“.

            Numerosi scriitori scriu pentru ca nu au decat acest mijloc de a vorbi fara sa fie intrerupti. La fel este si cu comentatorii pe blog, care uneori uita tema pusa in discutie si se disputa intre ei, neglijandu-l pe tutelarul blogului. Assouline crede ca vor apare teoreticieni si exegeti ai desbaterilor prin internet, carora le sugereaza oportunitatea scrierii unei „Critici a ratiunii blogosferice“ sau un „Tratat de conversatie on line“. Internetul este desigur o fereastra spre lume, dar se neglijeaza a se adaoga ca, la randul sau, permite si lumii sa ne priveasca : nu incetam sa-i informam pe altii despre noi, despre obiceiurile, moravurile, maniile, gusturile noastre. Conversatia pe blog participa la faurirea „inteligentei colective“, in care sunt deja instalate Google, Facebook, eBay, Wikipedia, Amazon s.a. Ce urmaresc oare acesti mii de oameni ce vor sa se exprime pe blog? Asteapta, intr-un tarziu, o recompensa ? Greu de presupus! Mai curand cautarea unui pic de atentie, marturia interesului altora. Comentez, deci sunt. Scriu, deci exist, isi spun aproape toti.

            In limba romana nu avem nici pe departe, dupa cate imi pot da seama, un blog cultural de amploarea celui al lui Assouline, cu o atat de mare afluenta, cu comentarii atat de profunde si erudite, dintre care unele au necesitat fara indoiala ore intregi pentru elaborare. Dar, ca si in numeroase bloguri autohtone, si in blogul francez se intalnesc, pe langa texte ce uimesc prin finetea analizei si vasta cultura, si cele ce etaleaza cinism si josnicie, meschinarie si limbaj violent. 

            Revelarea sensurilor in continua evolutie a notiunii de blog nu este insa scopul principal al acestei carti, ci punerea in evidenta a bogatiei de informatie pe care il aduce, in problemele literaturii contemporane, dialogul cu publicul prin intermediul internetului. Temele ce au suscitat cele mai multe comentarii au fost – in ordine – cele legate de arta traducatorului, de zguduitoarea carte a lui Jonathan  Littell „Les Bienveillantes“, biografia lui Michel Houellebecq si cartea sa „La possibilite d’une ile“, boicotarea scriitorilor israelieni, Wikipedia, vieta si opera lui Heidegger, reeditarea lui Mein Kampf in franceza, Paul Celan, Emil Cioran, Franz Kafka, francofonia, televiziunea, s.a. Daca tinem seama ca numarul celor ce citesc articolele de pe blogul literar al lui Assouline este de cateva ori mai mare decat al celor ce fac comentarii la ele, se poate afirma cu certitudine ca daca franceza a pierdut mult din autoritatea intelectuala mondiala din trecut, literatura in aceasta limba are inca un numar impresionant de cititori fideli si admiratori devotati.

            P.S. Un alt articol despre rolul blogului in societatea contemporana poate fi citit pe acest blog la data de 25 iulie 2008, sub titlul „Blogul pe glob“.

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: