Andrei Plesu in lupta cu stanga

                                             

            Andrei Plesu publica in „Dilema veche“ din 9 octombrie 2008 articolul intitulat „Cu stanga pe dreapta calcand“, in care isi exprima supararea pe care a incercat-o la un seminar in strainatate unde s-a trezit inconjurat de o majoritate a vorbitorilor si auditorilor ce era de stanga. Scrie dansul : „Stanga se simte mereu legitima, in vreme ce dreapta se simte mereu suspecta. Stanga a supravietuit tonic tuturor crimelor ei. (…) Discursul de dreapta are un ton stingherit sau, in orice caz, insular, excentric“. Si apoi isi exprima iritarea fata de ideile unui stangist „maghiaro-clujan“, Tamas Gaspar Miklos, care a dovedit nu numai ca e un „anarhist cochet, cu sclipiri marxizante“, ci avea si vina ca duela, intr-o engleza perfecta, cu criticii ideologiei de stanga.

            Articolul nu precizeaza cand a avut loc respectiva intalnire, dar e usor de presupus ca de curand. Adica tocmai in zile in care criza financiara mondiala, ii face pe multi politicieni occidentali, cunoscuti pana acum ca infocati aparatori ai liberalismului, sa justifice interventia statului in economie, idee considerata eretica cu numai cateva luni in urma. Se peroreaza de la tribunele din vest despre defectele de mult timp vizibile ale capitalismului, in presa si la televiziune sunt acuzate poftele de salarii uriase ale unor manageri si bancheri, se condamna pe toate caile egoismul si individualismul, carora trebuie sa li se puna in fine capat. Iar aceasta adoptare a catorva din argumentele stangii are loc folosindu-se tocmai capitularea treptata a stangii in ultimele decenii fata de cantecele de sirena ale liberalismului. Ar fi fost deci de asteptat ca si Andrei Plesu, fost ministru in guverne de dreapta, sa-si schimbe oportun atitudinea, prin imbratisarea discursului populist ce pare a deveni la moda. Nu a facut-o deocamdata, dar nu e exclus ca viitorul sa ne rezerve surprize.

            Ceeace ar fi de subliniat insa este ca in articol se repune din nou in discutie confruntarea intre stanga si dreapta. Cu numai un an in urma, in „Dilema veche“ din 30 august 2007, aparea un grupaj de articole sub titlul semnificativ „Ce a mai ramas din stanga?“, in care – pentru majoritatea autorilor – din stanga romaneasca nu a mai ramas nimic. Se arata acolo  , ca „din redutabila traditie a stangii nu a mai ramas decat o redutabila gramada de resturi“, iar „clivajul stanga-dreapta nu creaza decat confuzie“ si ca a disparut baza ideii marxiste, adica lupta de clasa. Iar asta s-ar datora „rupturii dintre intelectuali si proletariat“. Se punea patetic intrebarea „Ce rost mai are sa vorbim despre stanga si dreapta cand in occident societatea industriala care le-a generat a disparut de 20-30 de ani?“ si se adaoga cu tristete ca cetateanul roman se complace in discursuri despre stanga-dreapta, ceeace este „o saracire a uneltelor intelectuale de intelegere a vietii cotidiene“. Si iata ca dupa doar un an, directorul si fondatorul aceleiasi reviste participa la un dialog despre stanga si dreapta, la care isi da seama cu groaza ca trancaneala elitistilor romani despre disparitia stangii este complect decalata fata de spiritul vremii.

            Suparator pentru toti acesti domni de la Dilema veche este faptul ca binomul stanga-dreapta are inca circulatie in occident, ba chiar e considerat o conditie sine-qua-non a democratiei. Un sistem politic in care toate partidele s-ar reclama doar de la valorile dreptei  ar mai putea fi considerat acceptabil in societatea statelor democrate? Parlamentarismul a impus, in ultima analiza, reducerea opozitiei conceptiilor despre lume si viata, la doua forte care, de peste 200 de ani, au capatat numele conventionale de stanga si dreapta. Aceste denumiri au doar doua secole vechime, dar inca din antichitate cunoastem existenta unor viziuni morale diferite in faurirea politica a societatii. Ba unele fraze rostite de Iisus Cristos si consemnate de evanghelisti sunt nu numai clar de stanga, ci exprima indignarea revolutionara la adresa stapanitorilor (romani) si a bogatilor (farisei) ai timpului sau.

            Daca stanga si dreapta sunt notiuni cu precadere politice, esenta lor strabate si in alte domenii, ca de pilda filosofia, literatura sau arta. A afla daca o persoana e de stanga sau de dreapta nu necesita cunoasterea partidului cu care a votat la ultimele alegeri, ci mai curand ce opinii are cu privire la un ansamblu de probleme ce nu sunt legate de preferintele pentru diversi politicieni. Si anume : discrepanta crescanda intre saraci si bogati, atitudinea fata de principiul egalitatii (pentru femei, pentru minoritati, pentru oameni de orice origine sociala), felul in care se desvolta tara sau e gospodarit orasul in care traieste, aprecierea gradului de protectie a naturii, conditiile in care se asigura sanatatea populatiei, progresele sau regresele in invatamantul public, pareri despre politica mondiala si despre principalii sai actori (SUA, UE, Rusia, China etc). In fine exista uneori o sensibilitate de stanga, un „Weltanschauung“ de stanga, chiar si la persoane ce apoi, conjunctural, isi dau votul celor de dreapta. Pentru a nu si-i indeparta pe acestia, partidele liberaliste practica fara jena, in momentele de criza, un discurs cu tenta stangista.

            Criticii stangii recurg deseori la argumentul facil al identificarii ei cu comunismul, atribuindu-i crimele gulagului. Pretextul e folosit de domnul Plesu si in acest articol pentru a condamna „crimele“ stangii. Insa comunismul sovietic, dupa cum a aratat istoria, nu era decat un socialism degenerat ce capatase trasaturi opresive, cu interzicerea libertatilor individuale si colective, fapt pentru care a si fost respins de popor. Astazi partidele de stanga, chiar si cele ce si-au mentinut denumirea de comuniste, au evoluat, recunoscand virtutile economiei sociale de piata sau ale parlamentarismului democratic. A fi astazi de stanga inseamna, printre altele, si a respinge reintoarcerea la experimentul comunist.

            Ar mai fi inca unele reflectii de facut pe marginea acestui scurt articol in care se vede furia, ba chiar disperarea ganditorului de dreapta cand constata ca realitatile ii contesta convingerile de beton. Dar criza capitalismului, ce abia a inceput sa-si desfasoare efectele in occident, este neindoielnic ca va ajunge si pe malurile Dambovitei si ii va constrange pe multi sa-si revizuiasca opiniile in care se simteau atat de comod.

 

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: