IMMANUEL WALLERSTEIN SI SOARTA CAPITALISMULUI

Despre filosoful american Immanuel Wallerstein am mai scris pe acest blog (la 14 septembrie si la 11 octombrie 2008). Revin acum insa pentru a prezenta pasaje dintr-un recent interviu al sau acordat unui corespondent al ziarului Le Monde si intitulat „Le capitalisme touche a sa fin“ (Capitalismului i se apropie sfarsitul).

Intrebare : Cum plasati actuala criza economica si financiara in „timpul lung“ al istoriei capitalismului ?
Wallerstein : Fernand Braudel (1902-1985) vorbea despre timpul „marei durate“, perioada in care in istorie se succed sistemele ce regleaza raporturile omului cu mediul material. In interiorul acestuia, sunt niste cicluri sau perioade lungi conjuncturale, descrise de economisti ca Nicolai Kondratiev (1982-1930) sau Joseph Schumpeter (1883-1950). Astazi de pilda ne gasim in faza B a unui ciclu Kondratiev care a inceput acum 30-35 ani, dupa o faza lunga, de la 1945 la 1975, din cei 500 de ani ai istoriei sistemului capitalist. In faza A profitul e dat de productia materiala, industriala s.a.; in faza B, capitalismul trebuie, pentru a crea in continuare profit, sa se financiarizeze si sa recurga la speculatie. De peste 30 de ani firmele, statele si gospodariile private se indatoreaza masiv. Suntem azi spre sfarsitul unei faze B a lui Kondratiev, cand declinul virtual devine real si cand baloanele pleznesc unul dupa altul : falimentele se inmultesc, creste concentrarea capitalului, progreseaza somajul, iar economia intra in deflatie. In plus, acest moment coincide cu perioada de tranzitie intre doua sisteme de„lunga durata“ si deci criza se agraveaza. Eu cred ca de vreo 30 de ani am intrat in faza terminala a sistemului capitalist. Aceasta faza se deosebeste de succesiunea neintrerupta a ciclurilor conjuncturale anterioare prin faptul ca capitalismul nu mai reuseste sa se „constituie in sistem“, in sensul dat notiunii de fizicianul Ilya Prigogine (1917-2003), adica atunci cand un sistem biologic, chimic sau social deviaza de la starea lui de stabilitate, nu mai reuseste sa-si regaseasca echilibrul si se gaseste la o bifurcare. Situatia devine haotica, incontrolabila pentru fortele ce o dominau pana atunci, si apare o lupta, nu intre posesorii si adversarii sistemului, ci intre toti actorii, pentru a se stabili cine ii va lua locul. Suntem intr-o perioada de criza, caci capitalismului i se apropie sfarsitul. Eu cred in posibilitatea progresului, dar nu in inevitabilitatea lui. Capitalismul este sistemul care a stiut sa creeze, in mod remarcabil, numeroase bunuri si bogatii. Dar trebuie sa tinem seama si de pierderile pe care el le-a cauzat pentru mediul inconjurator sau pentru societate. Singurul bun este cel ce permite o viata rationala si inteligenta pentru cat mai multi oameni.
Intrebare : Dar poate ca este doar o mutatie a capitalismului, asa cum s-a trecut odinioara de la capitalismul comercial la cel industrial si de la acesta, la cel financiar ?
Wallerstein : Capitalismul e omnivor, el culege profitul acolo unde acesta e mai important la un moment dat. El nu se multumeste cu mici profituri marginale, ci le maximizeaza faurind monopoluri, ca de pilda recent in biotehnologii sau in tehnologiile informatiei. Dar eu cred ca posibilitatile reale de acumulare ale sistemului si-au atins limita. Capitalismul, de la nasterea sa in cea de a doua jumatate a sec. XVI, se hraneste din diferenta de bogatie intre centrul in care se strang bogatiile si periferiile (nu neaparat geografice) ce saracesc mereu.
Cursa de ajungere din urma a tarilor bogate, declansata de India, Asia de est, America latina, a devenit o provocare inacceptabila pentru economia occidentala, care nu mai reuseste sa controleze costurile acumularii. Cele trei curbe mondiale, ale preturilor mainii de lucru, materiilor prime si impozitelor, sunt de cateva decenii in crestere. Scurta perioada neoliberala care se sfarseste acum nu a modificat decat provizoriu aceasta tendinta : la sfarsitul anilor 1990 aceste costuri erau mai putin ridicate decat in 1970, dar erau mult mai mari decat in 1945. Ultima perioada de acumulare reala – cele „trei decenii glorioase“–nu a fost posibila decat pentru ca statele keynesiene si-au pus fortele in serviciul capitalului. Dar chiar si in aceasta privinta s-a atins o limita!
Intrebare : Cat timp ar putea dura tranzitia actuala si la ce va duce ea ?
Wallerstein : Perioada de distrugere a valorii care inchide faza B a unui ciclu Kondratiev dureaza de regula intre doi si cinci ani, inainte de a fi intrunite conditiile materiale de intrare intr-o faza A, descrise de Schumpeter, adica atunci cand un profit real poate fi extras din noile conditii materiale. Datorita insa faptului ca aceasta faza concorda cu o criza de sistem, face ca sa intram intr-o perioada de haos politic, in decursul caruia actorii dominanti din fruntea marilor firme si state occidentale vor face tot ce le e tehnic posibil pentru a regasi echilibrul. Probabil insa ca nu vor reusi. Cei mai inteligenti dintre ei au inteles ca trebuie pus ceva nou in loc, dar cea mai mare parte actioneaza in mod dezordonat si inconstient, bajbaind pentru gasirea unui nou sistem, fara sa stie in ce va consta el.
Suntem intr-o perioada, destul de rara, in care criza si neputinta celor aflati la putere lasa locul bunului plac : este un timp in care avem posibilitatea de a influenta viitorul prin actiunea noastra individuala. Dar cum acest viitor va fi suma unui numar urias de asemenea actiuni, este absolut imposibil a prevedea care este modelul ce se va impune. Peste zece ani poate vom vedea mai clar, dar peste 30-40 de ani noul sistem se va fi nascut. Cred ca e la fel de posibil sa vedem instalat atat un sistem de exploatare mai violent decat capitalismul, cat si din contra – un model mai egalitar si redistributiv.
Intrebare : Mutatiile anterioare capitalismului au dus deseori la o deplasare a centrului „economiei lumii“, de pilda din bazinul mediteraneean catre coasta europeana a Atlanticului, apoi spre Statele Unite. Oare sistemul viitor va avea centrul in China ?
Wallerstein : Criza pe care o traim corespunde si sfarsitului unui ciclu politic, cel al hegemoniei americane, ce a inceput tot in anii 1970. Statele Unite vor ramane un actor important, dar nu vor mai putea niciodata recastiga pozitia dominanta, datorita multiplicarii centrelor de putere in lume, in Europa occidentala, China, Brazilia, India. S-ar putea ivi peste vreo 50 de ani o noua putere hegemonica, dar nu stiu care ar putea fi asta. Pana atunci insa consecintele politice ale crizei actuale vor fi enorme, deoarece stapanii sistemului vor incerca sa gaseasca vinovati pentru prabusirea hegemoniei lor. Cred ca jumatate din poporul american nu va accepta ceece este pe cale sa se petreaca. Conflictele interne se vor exacerba insa in SUA, care vor deveni tara cea mai instabila politic din lume. Si nu uitati ca noi, americanii, suntem toti inarmati…

4 Responses to “IMMANUEL WALLERSTEIN SI SOARTA CAPITALISMULUI”

  1. Sibilla Says:

    Sărbători Fericite !

    respecte,
    Sibilla

  2. corinacretu Says:

    Craciun Fericit si La Multi Ani!

  3. i.o.flavius Says:

    interesanta speranta: ” este un timp in care avem posibilitatea de a influenta viitorul prin actiunea noastra individuala”…
    La multi ani!
    Toate cele bune

  4. Sibilla Says:

    La Mulţi Ani cu sănătate, bucurii, împliniri !!!

    Sibilla

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: