UN FORUM DEVENIT INUTIL : DAVOS

Zilele trecute s-a incheiat in statiunea elvetiana luxoasa, Davos, intalnirea anuala a celebritatilor lumii politice si de afaceri, intitulata Forumul Economic Mondial. Creat in anii `70 de profesorul de economie Klaus Schwab, FEM a avut initial ca tel crearea conditiilor pentru contacte si schimb de experienta intre mari manageri de firme, ce erau confruntati cu problemele noi ale globalizarii. Treptat insa caracterul lui s-a schimbat, la el incepand sa ia parte nu numai patroni si conducatori de banci si concerne, ci si oameni politici celebri ai momentului si chiar personalitati ale spectacolului si culturii, ce credeau ca au ceva interesant de comunicat.
In ianuarie 2009 situatia organizatorilor Forumului a fost dificila. Tematica desbaterilor in acest an a purtat titlul „Shaping the Post-Crisis World“ ( Sa conturam lumea de dupa criza). Idee care putea fi interpretata divers : fie ca s-a depasit deja criza, fie ca anul 2009 si inca inca cativa ani dupa el sunt trecuti la pierderi si nimeni nu mai doreste sa discute despre ei. Principalele intrebari in jurul carora s-au invartit discutiile au fost : ce putem salva din aceasta criza, ce masuri trebuie luate pentru a iesi teferi din ea, ce se poate face ca bancile sa supravietuiasca si, odata cu ele, economia si intreaga lume? Au fost insa ocolite alte intrebari ce erau mai importante : Ce am facut oare gresit de am ajuns in aceasta situatie? Cum i-am inselat pe clientii nostri? Pentru ce fapte ar trebui sa fim trasi la raspundere?
Toti analistii rezultatelor Forumului recunosc ca mesajul desbaterilor s-a redus la acceptarea ideii ca bancile, concernele de asigurari si firmele economice nu au facut in general nimic rau, iar furtuna ce bantuie s-a datorat convergentei intamplatoare a crizelor imobiliare si de credit, socului pretului petrolului, unor probleme monetare si altor evenimente de piata, care impreuna au dus la clatinarea esafodajului economiei si finantelor mondiale. Toate acestea erau imposibil de prevazut si, intrucat toata lumea e nevinovata, este legitim ca politica, statele, societatea sa sara in ajutor. Nu trebuie insa sa ai o memorie deosebita pentru a-ti aminti ca pana recent ideologii pietelor tineau alt discurs. In care ei vorbeau doar despre dereglementare, flexibilizare, liberalizare, in care statul era privit ca principalul obstacol ce trebuie depasit, iar institutiile internationale erau doar niste frane ce impiedicau jocul cat mai liber al fortelor pietei. Acum insa, cand catastrofa a venit, totul e pe dos : statele trebuie sa plateasca datoriile bancilor private, comunitatea internationala trebuie sa reglementeze, pe ici, pe colo si nu prea mult, unele excese (de pilda paradisurile fiscale), iar somerii sa fie convinsi ca pentru ei nu e nimic de facut.
Desigur, Forumul a oferit ocazia ca unii actori ai crizelor internationale sa se poata intalni si schimba opinii. In conflictul din Orientul apropiat s-au confruntat violent presedintele Israelului si primul ministru al Turciei. Si cuvantarile primilor ministri ai Rusiei si Chinei si sefa cancelariei germane au fost momente importante, desi s-ar putea pune intrebarea de ce acestia au ales tocmai aceasta tribuna elitista pentru a-si expune ideile. Dar esential este faptul ca in problemele economice, domeniul sau de competenta, intalnirea de la Davos a dat dovada de slabiciune. Chiar Klaus Schwab a recunoscut ca, cu numai un an in urma, nimeni dintre participanti nu a lasat sa se banuiasca ceva despre criza ce se apropia, ba mai mult chiar, s-a continuat sa se vorbeasca de prezent ca despre „epoca de aur“ a economiei. Ziarul „Neues Zürcher Zeitung“, de regula cu simpatie fata de cercurile financiare, scria la deschiderea Forumului : „Desi criza a fost precedata de tot soiul de confuzii si zapaceli prostesti, incorecte, iresponsabile pana a deveni criminale, nu se gaseste nimeni dintre figurile luminate, exponente ale firmelor si ale politicii economice, care sa recunoasca ca ei poarta raspunderea.“ Incheiem prin a reproduce un pasaj semnificativ dintr-un articol al saptamanalului „Der Spiegel“ : „Poate ca acum 20-30 de ani intentia organizatorilor Forumului a fost de a oferi celor de la carma economiei ocazia de a gasi impreuna caile spre o lume mai buna. Dar Bill Clinton, in cuvantul sau la Davos a spus clar ca nu economia este cea care trebuie sa dea tonul in aceasta privinta. Economia nu cunoaste, si nu trebuie sa cunoasca, decat interesul, si ea are nevoie, ca instanta morala, de politic si de planurile sale. El a mai amintit ca suma de 700 miliarde dolari acordata de guvernul SUA pentru salvarea grabnica a finantelor, este egala cu suma alocata pe plan mondial in ultimii zece ani ca ajutor de desvoltare tarilor sarace. In principiu nu e nimic rau ca marii conducatori ai economiei sa se intalneasca si sa schimbe punctele de vedere cu principalii oameni politici. Dar nu acesta mai este telul Forumului de la Davos. In centrul intalnirii sta acum grija de imagine a membrilor sai, a unor sefi de concerne ce sponsorizeaza, din salariile lor fabuloase, organizarea si propaganda Forumului, devenit o foarte costisitoare platforma de reclama de care nimeni – afara de cei invitati – nu mai are nevoie. Davos nu mai are de adus lumii nimic decat trancaneli pline de falsitate. Forumul este croit pentru categoria celor de sus, care nu se sinchisesc de cei de jos.“

Tags: , , , ,

7 Responses to “UN FORUM DEVENIT INUTIL : DAVOS”

  1. dobrogeanug Says:

    Da. Sint bune articolele de felul acesta. “Cei de jos” trebuie treziti la viata.
    Cite pot indura? Criza asta poate ii mai dezmorteste si trec la revolte. Dar ce sa ceri de la guverne prin revolta ta????? Chiar nici o idee?

    • nraducanu Says:

      Nu este vorba de trecut la revolta doar in urma citirii de cativa a acestui blog. Dar este de dorit ca treptat sa se faca pentru cat mai multi educatia politica, pentru ca ei sa reziste la cantecele de sirena ale unor politicieni verosi, nepreocupati deloc de interesele natiunii, ca sa nu mai spun – indiferenti fata de interesele celor de la talpa tarii. Poate insa gresesc si nu sunt eu deplin constient de starea de spirit a celor loviti de acest sistem. Dar dvs. cum combateti sistemul?
      R.N.

  2. Ovidiu Lazar Says:

    Sistemul financiar mondial nu este perfect. Nu cred ca a fost insa lucrurile nerezolvate par sa iasa in ultima perioada de sub pres. Drept dovada ca UK si Elvetia au cerut, mi se pare acum cateva saptamani, ca paradisurile fiscale sa fie regularizate. Poate ca marea ratare a acestui forum a fost tocmai participarea unor oameni total lipsiti de legitimitate si credibilitate in domeniul economic si financiar. Trei sferturi din lista de participanti erau premieri, presedinti si vreo doi trei primari – unul din Rio si parca unul din Asia. Asa ca poate ca mai bine ca nu a fost nimeni din partea Romaniei, caci oricum de probleme si solutii cu adevarat importante nu s-ar fi vorbit. Pacat ca a costat atata, caci cu banii dati de organizatori s-ar fi putut sa-i stranga pe ultimi laureati Nobel in economie, cei mai buni 10 CEO de multinationale sau banci si atunci chiar am fi avut ce vedea. Probabil ca de aceea am si ignorat forumul tocmai pentru falsitatea de care vorbeau cei de la Die Spiegel. Pentru multi dintre participanti se aproprie alegerile: prezidentiale, parlamentare si e cam greu sa se acomodeze cu gandul ca ar putea pierde huzureala. In opinia mea, revolta nu ar trebui sa fie indreptata potriva sistemului economic ci al celui politic.

  3. dobrogeanug Says:

    @Ovidiu Lazar. Asa spuneau si “comunistii” despre stalinism. “Trebuie schimbat sistemul politic, nu cel economic.” Dar intre sistemul economic si cel politic exista o legatura directa. Unul il determina pe celalalt. Sau trebuie sa ne spui mai concret la ce te referi.
    @nraducanu. Sper ca intrebarea ta nu a fost ironica.
    Pentru ca in Romania nu sint (inca – sper eu) multi care sa aiba pareri similare, sint marginit sa ma exprim doar in cerul restrins de prieteni, colegi de servici, forumuri, bloguri. Incerc sa le demostrez ca sistemul capitalist nu mai poate asigura progresul “fortelor de productie”, cultural, profesional in ritmul “necesar”. Toate masurile guvernelor de 40 ani incoace doar au provocat alte crize. Sistemul capitalist nu se poate “reglementa” pentru a se evita crizele violente. Aparind chiar pericolul unor razboaie de amploare. Mai ales daca protectionismul se raspindeste. La fel s-a intimplat si in cazul celor 2 razboie mondiale. Toata omenirea a avut de suferit din cauze imputabile sistemului capitalist.
    Sigur ca oamenii nu se conving doar cu vorbe, daca nu au parte si de criza, pot sa le “demonstrez” eu…..

  4. Ovidiu Lazar Says:

    Nu cred că se mai poate argumenta în deceniul ăsta în favoarea simbiozei dintre economic şi politic la fel de bine ca acum 50 de ani. Cu părere de rău trebuie să mă declar uşor în opoziţie cu opiniile tale. Şi am să mă explic.

    În primul rând există o realitate care încă nu fost pe deplin studiată dar care dă semne că se va contura într-o paradigmă de sine stătoare ca şi altele din teoria politică: sistem economic semi-centralizat, cu puternice caracteristici capitaliste şi conducere politică autoritară, chiar monopartidică; vezi China, Columbia sau Venezuela. Mai putem spune sau argumenta cu prietenii noştri la o bere că ceea ce se întâmplă în China e socialism şi economie centralizată? Tind să cred că nu. Dar nici capitalism nu e căci libertatea de conştiinţă, de mişcare şi de asociere a persoanelor încă nu sunt pe deplin recunoscute şi respectate. E un salt enorm de la revoluţia agarară a lui Mao (1949) de acum 50 de ani la Carrefour şi Microsoft, pentru aglomeratul popor chinez. Poate de aceea cred mai degrabă că asistăm doar la reperarea vârful icebergului în fenomenul chinez. De asemenea mai cred că aceste transformări vor avea repercursiuni incredibile asupra sistemului politic. Acum o lună, dacă nu mă înşel, 20 de membri fruntaşi ai PCC au semnat o petiţie prin care cereau discutarea la apropriatul congres pe care îl vor avea în primăvară, cred, reformarea partidului şi discutarea unor probleme precum cenzura informaţiilor indiferent de mediu – bit, hârtie, unde hetziene -, conştiinţa politică, pedeapsa cu moarte ş.a. Îţi dai seama că lucrurile se schimbă în ceva- nu ştiu în ce – dar se schimbă? Nu cred că vor îmbrăţişa cu braţele deschise democraţie. Nici pe departe. Dar chiar dacă nu vor reuşi să schimbe ceva la congresul din 2009, mai târziu tot se va întâmpla o transformare politică sau economică pentru că nu vor mai putea conduce Mercedes şi să se declare socialiti şi egalitaristi cu ţăranul Ming care aleargă după boaba de orez după o zi pe alta. E aproape ca o contradicţie în termeni. La fel şi omul mediu pe nume Qin nu va putea să reziste la infinit ca ziua să trăiescă printre păuni – la serviciu, la magazine, în excursiile pe care le face în ţările mai apropriate sau mai îndepărtate – şi seara să se întoarcă la cuibul de vrăbii. Va dori să devină păun dacă observă că se poate. Evident, e o metofară dar cred că înţelegi ideea.

    În al doilea rând, spuneam că Davos a reunit în opinia mea, poate prea multe persoane politice, transformându-se parcă într-un sejur pentru octogenari. E ca şi cum aş avea în casă 20 de linguri şi de ce am eu nevoie cu adevărat, e un cuţit. Pentru imaginea lor a fost ca un liftig, dar în interior tot a băbăciune put. Simpla prezenţă şi a unor primari spune mult, ceea ce mă determină încă o dată să cred că ce s-a discutat a fost doar de fantezie pe final de mandat. Nu cred că sistemul capitalist trebuie respins doar pentru că de 40 de ani încoace produce crize. S-a dovedit mult mai bun decât cel centralizat. Poate că acele criză sunt de fapt simptome care arată starea de sănătate şi de imunizare. Cred în continuare că problema e în oameni. Nu cred de asemenea că vor apărea războaie sau conflicte teribile în urma centralizării. Totuşi, să nu pică în extrema în care devenim inconştienţi martori ai lui Iehova, aşteptând sfârşitul lumii ardea păcătoşilor şi salvarea noastră. Cred că ar fi prea demenţial şi un semn de pierdere a lucidităţii. Capitalismul merge, însă regulile nu au fost respectate. Cei care nu le-au respectat ar trebui sancţionaţi şi nu finanţaţi din banii mei sau ai oricui, doar pentru că unii nu vor să-şi piardă mandatul.

  5. nraducanu Says:

    @Ovidiu Lazar
    Stimate domn,
    Desi vad ca ma tutuiti, eu totusi voi continua sa ma adresez cu persoana doua plural. Si eu sunt de acord cu dvs. ca regimurile, centralizat chinez sau descentralizat american (sau european-occidental) nu sunt intepenite pe veci si se schimba sub loviturile realitatilor economice, sociale si politice. Saptamana asta revista “Newsweek” are titlul pe coperta “Acum suntem toti socialisti!”. Va imaginati posibila o asemenea declaratie acum cativa ani, ba chiar acum cateva luni? Mai greu e sa ne imaginam cum va arata lumea pe masura desfasurarii acestui proces de convergenta pe care nu cred ca il mai poate impiedica nimeni.
    In ce priveste Forumul de la Davos, el a fost in acest an, mai mult ca niciodata, expresia crizei prin care trece capitalismul si imposibilitatea celor ce participa la el sa o prognozeze. Iar cat de bine merge capitalismul, sa lasam sa treaca conferinta din luna aprilie a sefilor celor 20 de state mai mari ale lumii , cu propunerile de reformare si moralizare a lui si apoi sa vedem daca acolo se va reusi sa se gaseasca solutii de iesire din impas. Se pare insa ca aceasta criza, anuntata ca grava, desi inca nu prea este resimtita ca atare, va continua si in 2010. Iar cu toate sutele de miliarde de dolari si euro aruncate de state pentru a frana degringolada, nu este deloc exclus ca dorinta de recastigare a increderii bancilor si de relansare a cresterii economice sa nu se indeplineasca, iar paturile populare cele mai greu lovite sa ceara ferm reforme radicale, iar nu carpirea sistemului cu banii milioanelor de contribuabili, care in majoritate sunt oamenii saraci de pe glob.
    Voi posta maine pe acest blog Declaratia adunarii miscarilor sociale de la Forumul social mondial de la Belem (Brazilia) din 27.01 – 1.02.2009, forum situat ideologic la polul diametral opus celui de la Davos.

  6. Ovidiu Lazar Says:

    Nu credeam că ţineţi la etichete într-un mediu atât de neconveţional. Cu toate că doar o singură dată m-am adresat direct, tind să cred că aţi făcut mai degrabă o constatare. Asta mă face să-mi aduc aminte de o comparaţie a unui scriitor care spunea ceva de genul că atunci când vrei să afli cât de marcaţi sunt oamenii de principiile lor ideologice – stânga/dreapta – uită-te să vezi cum ţi se adresează. Dacă vorbesc la per tu, poţi să începi să te întrebi dacă nu cumva sunt de stânga. Uniformizarea şi desconsiderarea oricăror bariere sociale îi face pe cei de stânga să nu aprecieze distanţele sociale ci calitatea pur umană a interlocutorilor. Dacă interlocutorii vorbesc folosind pronumele de politeţe, ai mari şanse să nu te înşeli în privinţa identificării unui caracter liberal, acesta fiind caracterizat prin acceptarea individualităţii umane şi a calităţilor sale supreme: libertatea şi morala.

    Eu unul nu i-au ca literă de lege această analiză dar am ţinut să vi-o spun, dându-mi seama de caracterul de stânga – şi o spun fără nicio urmă de periotism – al analizelor dumneavoastră şi de totala mea indiferenţă faţă de categorii şi înregimentări. Eu unul cred mai degrabă în legi şi norme şi îmi place să văd ce opinii au şi alţii. De aceea am crezut mai degrabă că argumentele sunt ţina discuţiilor noastre şi nu caracterul personal. Dacă va deranjează abordarea mea, pot la fel de uşor să mă exprim şi impersonal….cu un “tu” generic.

    Legat de forumul din Belem, dacă nu mă înşel, acest form este organizat sau cel puţin aşa era la începuturile sale din 2001, de către o.n.g.uri şi organizaţii apolitice şi neguvernamentale. Mi se pare cam dubios modul cum Lula da Silva şi alţi lideri de stânga din America de Sud s-au trezit când focul a fost dat, şi pun acum umărul aruncând şi ei nişte terebentină pe rug, scoţându-şi o tarabă pentru curioşi cu tot felul de oferte electorale. Asta e primul semn că forumul e dezorganizat şi că regulile jocului nu sunt respectate. De asemena nici numărul participanţilor nu a fost pe măsura aşteptărilor, ţinând cont că cel din 2007 a reunit peste 150 000 de mii de oameni, reprezentanţi de o.n.g.uri şi mişcări sociale. Cel de anul ăsta a avut şi o tentă ecologică şi mulţi dintre participanţii din o.n.g.uri au fost dezgustaţi de acceptarea la forum a unor partide revanşarde şi a unor speakeri politici, ca cei mai sus amintiţi. Nu în ultimul rând s-a putut observa că au fost excluşi sau organizatorii nu s-au străduit suficient de bine să atragă, vorbitorii de limba engleză…care pot fi şi de stânga. A părut mai degrabă a întâlnire de clanuri tribale, a câtorva rătăciţi puşi pe căpătat şi cam atât. Şi asta nu o spun eu, care nu am participat, ci tocmai voluntarii care au crezut în misiunea unui forum social …apolitic şi neguvernamental şi care s-au dus.

    Şi eu cred că lucrurilor vor fi tulburi dar nu într-atât încât să ne pierdem noi luciditatea. Să ne uităm puţin în ograda noastră. Au loc luna asta marşuri de amploare, proteste sau lupte de stradă ale celor din mediul privat – sau cum le-ar sta bine să li se spună în această perioadă, ale proletarilor- a căror drepturi salariale sunt călcate în picioare în contextul actual? Câţiva meşteri de pe la Dacia, au protestat frumos în parcarea companiei cu capital majoritar străin, după care s-au calmat fiecare pe la casa lui.

    Ba din contră. Văd că cei care vor să protesteze sunt tocmai cei care nu vor fi afectaţi în vreo măsură catastrofală de criză pentru că statul nu a dat niciodată faliment şi ei lucrează pentru el, adică cei din mediul public: funcţionari publici – care sunt cu greu puşi pe bară datorită legislaţiei protecţioniste de parcă ar fi vreo castă, medici şi personal didactic care au tot primit şi vor mai primi în ciuda lipsei unor standarde de performanţă şi eficienţă ş.a. Noi nu am avut un buget de stat aproape 2 luni de zile, primul trimestru contabil apropriindu-se fără să avem o strategie, o grilă, indicatori de profitabilitate ş.a. şi credeţi că o să se rupă lumea în două şi o să luptăm împotriva exploatatorilor tocmai acum? Mira-m-aş dacă vor scoate măcar flueirul în faţa guvernului toţi cei care lucrează în multinaţionalele din B. şi din ţară, care lucrează în companiile de retail sau servicii bancare şi care încep să fie disponibilizaţi şi a căror drepturi nu sunt respectate. Nu văd niciun partid de stânga din România- şi da, cred că nu există doar unul – sau de aiurea, care să zică măcar ruşine celor care nici măcar nu mai vor să plătească drepturile salariale restante sau care încep să-şi constrângă angajaţii să muncească fără carte de muncă. Iar aici vorbesc, pentru că am o experienţă – cei drept, nu foarte vastă, dar variată – şi credeţi-mă, între a muri de foame şi a munci oricum, angajaţii de la orice s.r.l. preferă să nu fie daţi afară dar să muncească la negru sau pe contracte de prestări servicii, drepturi de autor ş.a. Şi asta datorită unor incompetenţi.

    Am totuşi o întrebare: cum puteţi crede în stânga de ieri când cea de azi mi se pare că nu există? (“ieri” şi “azi” sunt metafore)

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: