STANGA AMERICANA SI SANSA DEMOCRATIEI PARTICIPATIVE

Se stie prea putin la noi despre stanga americana si despre principalii sai animatori. Printre numeroasele bloguri si publicatii ale miscarilor progresiste din SUA, un loc de frunte il ocupa saptamanalul The Nation, unde scriu Joseph E. Stiglitz, Naomi Klein, Barbara Ehrenreich, Bill Fletcher Jr., Katrina vanden Heuvel s.a. Criza economica mondiala, care inca nu si-a aratat in intregime fata hidoasa, ii determina pe multi activisti ai stangii sa isi puna intrebari ce ar fi fost considerate insolite cu doar un an in urma. Asa este de pilda articolul scriitoarei B. Ehrenreich si al fruntasului sindical afro-american B. Fletcher Jr. publicat in The Nation (6 martie 2009), in care ei se intreaba „Daca am intrat in spirala mortii capitalismului, se poate spune ca vine socialismul?“, pe care il voi prezenta pe scurt in cele ce urmeaza.

Daca nu auziti socialisti care sa vorbeasca despre prabusirea capitalismului, aceasta se datoreste faptului ca nu suntem prea multi cei care se pronunta cu voce tare in aceasta chestie. Noi stim capacitatea de adaptare a capitalismului, care si-a refacut sanatatea dupa crizele majore din 1877, 1893 si 1930. In fond Manifestul Comunist al lui Marx poate fi citit nu numai ca un cantec de prohod al capitalismului, ci si ca o lauda adusa dinamismului lui.
De aceasta data insa s-ar putea ca pacientul sa nu se mai scoale de pe masa de operatie, oricate socuri electrice i-ar fi administrate de stat. Caci se pare ca s-a intrat in spirala mortii, cand cresterea somajului duce la reducerea consumului si de aici la o si mai mare sporire a somajului. Satisfactia noastra ca sefii de concerne isi vor pierde avioanele jet personale, iar cei ce conduceau pana mai ieri lumea isi sterg de pe fata ouale clocite aruncate, este adumbrita de mizeria ca vedem ca se intinde in jurul nostru. Azilurile pentru saraci si corturile unde se distribuie supa zilnica, nu vor mai fi de ajuns, iar milioane de persoane vor intampina anii batranetii fara pensie si fara nici un ban pus deoparte.
Nu ne imaginam ca lucrurile se vor desfasura asa. Ne asteptam la o revolutie, de preferat democratica si neviolenta, atunci cand poporul se va fi saturat sa traiasca din faramiturile ce cad de la masa celor bogati si cand va decide sa preia pentru sine avutia nationala. Am presupus ca aceasta revolutie isi va crea de la sine o infrastructura pentru guvernare, bazata pe sindicate, pe uniunile comunitare, pe unele grupari de ajutorare ale celor saraci, pe alte noi forme organizatorice. Totodata credeam ca va fi un lucru simplu ca massele sa treaca in proprietatea lor infrastructura capitalismului industrial (asa zisele „mijloace de productie“) si le vor pune sa functioneze in folosul comun. Dar multe din aceste mijloace de productie sunt astazi delocalizate in China, acest bastion al capitalismului autoritar. Cand privim acum in jurul nostru si vedem ruinele capitalismului financiar, aceste banci, societati de asigurari, agentii de evaluare a creditelor, constatam ca printre ele nu sunt si intreprinderi productive, de pilda din industria alimentara sau farmaceutica. In anii din urma capitalismul a devenit tot mai mult un lucru abstract. Cei mai buni studenti se duc la facultati de finante, iar nu la inginerie. Cele mai mari cladiri adapostesc firme de soft-ware si computere, iar nu laboratoare, linii de montaj sau amfiteatre scolare. Iar industria automobilelor ar necesita transformari majore daca ar dori sa treaca de la fabricatia de SUV, la cea de rotoare eoliene si de mijloace de transport in comun.
Ceeace este si mai suparator este ca acum capitalismul ne paraseste lasand planeta mai saraca decat acum 400 de ani cand el a aparut. Marx isi inchipuia un capitalism industrial care ar fi rezolvat potential problema veche a foametei, iar o redistribuire echitabila a bunurilor ar satisface nevoile omenirii. Dar capitalismul industrial, beneficiind si de sprijin si din partea comunismului, lasa un nivel de devastare al mediului care ameninta specia umana si nenumarate alte specii. Clima se supraincalzeste, rezervele de petrol scad, zonele de desert sunt in crestere, nivelul marii se ridica si oceanele contin tot mai putin peste pentru hrana.
In aceasta situatie, in care supravietuirea biologica si economica este la ordinea zilei, unica problema relevanta este : avem oare un plan? Are oare stanga o cale de iesire din impas, pentru a ne asigura un viitor just, democratic si durabil? Sa fim sinceri : nu avem asa ceva. Nu avem un proiect de organizare a societatii, deoarece pentru noi socialismul era doar o problema de reorganizare a proprietatii si a redistribuirii bunurilor, precum si a unei mai corecte guvernari. Dar nu ne imaginam ca vom fi confruntati cu un mod de viata complect nou si cu un mediu inconjurator ce trebuie facut durabil. Mai mult chiar decat atat : istoria socialismului a fost desfigurata de o serie de persoane care aveau planuri „perfecte“, care pentru a fi aplicate necesitau doar o lovitura de stat sau un numar suficient de oameni pentru a se sacrifica pentru ei in prima linie.
Dar stim prea bine ca absenta unui plan sau a unui proces deliberativ a ceeace e de facut nu este partea esentiala. Marea fagaduiala a capitalismului, imaginata prima data de Adam Smith si mai recent de „fundamentalismul pietii“, este ca nu trebuie sa ne preocupam, deoarece piata va avea grije de toate in locul nostru. In loc de a stimula increderea de sine, liberalismul a dus la pasivitate in fata acestei divinitati enigmatice care este Piata. Deregularizarea, coborarea salariilor la nivelul lor “natural“, transformarea a ceeace i-a mai ramas guvernului intr-o sursa nesfarsita de gratificatii pentru patroni, adica tot soiul de solutii care au esuat. Dar ideea de baza a socialismului ramane valabila : oamenii se pot strange si impreuna sa conceapa cum sa-si rezolve problemele in mod colectiv. Iar nu piata, sau capitalistii sau un mic grup de experti, ci NOI trebuie sa ne luam in maini destinul. Avem experienta miscarilor pentru drepturile omului, ale drepturilor femeilor, ale celor muncitoresti, ca si a nenumaratelor cooperative. Este vorba despre o „democratie participativa“, in care toate vocile se aud si toata lumea e la fel de respectata. Nu avem insa un model de democratie participativa la scara mare, careia acum i se cere participarea a sute de milioane de persoane, poate chiar miliarde.
Ca socialisti stim insa care este spiritul in care trebuie animat acest vast proiect de salvare colectiva : este spiritul solidaritatii. O notiune straveche, care s-a reaprins recent in energica campanie a lui Barack Obama. Lozinca „Yes We Can!“ era sloganul miscarii fermierilor (United Farm Workers) si a fost adoptat de numeroase sindicate si organizatii populare pentru a arata ceeace un mare numar de oameni pot realiza printr-o actiune colectiva. Daca ideea unei planificari democratice, a stapanirii propriei soarte, este continutul intelectual al socialismului, atunci solidaritatea este sursa sa de energie emotionala, intelegerea faptului ca indiferent de schimbari si provocari, stam stransi impreuna.
Dar solidaritatea fara organizare este un sentiment gol, iar a gandi impreuna si a munci alaturi pentru a tine in contact miscarile sociale, inseamna a combate zi de zi nedreptatea. Noi vedem ce colosala ocazie avem acum, cand milioane de americani au fost facuti inutili prin somaj de economia capitalista si deci sunt liberi pentru a se dedica fauririi unei alternative mai drepte si mai durabile. Pentru asta trebuie sa faurim organizatii, inclusiv unele explicit socialiste, care sa mobilizeze acest talent, sa dea nastere la conducatori si sa castige luptele duse pe plan local. Si va trebui sa facem asta cu toata seriozitatea, deoarece elitele capitaliste care ne-au condus pana acum si-au risipit increderea avuta si au pierdut total respectul cuvenit, in timp ce noi, progresistii de toate culorile, am ramas singurii maturi.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: