De ce scriu ei in franceza ?

Ieri 20 martie a fost ziua internationala a francofoniei. Prilej pentru ca francezii sa isi puna intrebarea daca cunoasterea limbii lor peste hotare nu este in declin, in timp ce engleza isi continua marsul triumfal. Dar daca franceza isi pierde din influenta pe plan mondial, trebuie recunoscut ca in randul scriitorilor ea isi mentine forta de atractie de odinioara. Sunt numerosi scriitorii ce si-au abandonat limba materna si au inceput sa-si scrie cartile in limba lui Moliere : Beckett, Cioran, Ionesco, Arrabal, Panait Istrati, Milan Kundera si multi altii. Iar in 2008 premiile literare franceze au fost acordate astfel : Goncourt – lui Ariq Rahimi (limba materna afgana); Renaudot – lui Tierno Monenbo (Guineea); premiul Academiei Francaise – lui Seimus Dagtekin (Kurdistan). Ceeace demonstreaza ca a gandi si a scrie in franceza atrage pe multi autori originari de pe intreg globul. Listei careia i se pot adaoga alte nume de scriitori premiati in anii trecuti sau care au avut semnificative succese de piata : Jonathan Littell (american), Hector Bianciotti (argentinian); Eduardo Manet (cubanez), Vassilis Alexakis (grec); Brina Svit (slovena); Andrei Makine (rus); Anne Weber (germana); Aki Shimazaki (japonez); Bjorn Larsson (suedez); Pia Petersen (daneza); Carlo Iansiti (italian); Andrei Vieru (roman din Rep. Moldova); Ying Chen (Chinez) s.a.
Ziarul Le Monde (21 martie 2009) isi pune intr-un articol intrebarea de ce toti acesti scriitori talentati au decis la un moment dat sa renunte a mai scrie in limba lor materna si au adoptat franceza . Din nevoie? Din cauza unui concurs de imprejurari? Datorita bogatiei vocabularului? Sau pentru atractia numelor prestigioase de autori ce au scris in aceasta limba? Raspunsurile sunt variate cum era de asteptat. Iar cazul limbei franceze nu este singular, engleza avand nume celebre de scriitori veniti din alte culturi: Joseph Conrad, Rushdie, Kureishi, Ishiguro, Zadie Smith, Monica Ali, etc. care au pus capat ideei ca exista un centru al literaturii si niste periferii, impunand o „angloworld literature“, o literatura globala, la scara mondiala.
Sunt interesante marturisirile scriitorilor ce au adoptat franceza pentru a-si pune pe hartie ideile : cum au invatat limba, cum au iubit-o si cum ii descopera inca comorile. Iata de pilda ce scrie Andrei Vieru, care are rusa ca limba materna, care si-a facut studiile in romana si scrie acum in franceza: „Este o limba ca imi permite sa pun o oarecare distanta intre mine si cele ce scriu. Barierele care trebuie depasite cand scrii in alta limba te fac sa rezisti la ispita grafomaniei, care pentru mine face parte dintre bolile rusinoase“.
Aflam cu aceasta ocazie ca in luna mai va apare la Paris o revista cu denumirea „Gulliver“, care este destinata literaturii in franceza scrisa de autori din alte tari. Scriitorul Michel Le Bris care va conduce editarea acestei publicatii cu un tiraj de 30.000 ex. spune: „Reteaua scriitorilor in limba franceza acopera globul. Nu ne va fi deci deloc greu sa gasim autori pentru articole!“

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: