Cei care cred ca pot scoate agricultura din impas

La masa rotunda cu tema “Solutii pentru scoaterea din criza a agriculturii” (25 martie 2009), presedintele Basescu , aflat in plina campanie electorala, le-a reamintit specialistilor agricoli ca Romania are 1,2 milioane fermieri, din care cea mai mare parte poseda ferme de subzistenta, ca in 2008 au ramas nelucrate 3,5 milioane hectare, ca importam 70 % din produsele alimentare si ca din creditul de 90 milioane euro pentru refacerea sistemelor de irigatii acordat de Banca Mondiala, s-au utilizat in decurs de 5 ani doar 10 milioane. Ar fi fost deci suficiente motive ca participantii sa intrebe ce a facut presedintele in anii petrecuti la Cotroceni pentru a nu lasa agricultura sa ajunga in aceasta situatie. Nu au indraznit insa, probabil temandu-se ca ii va asigura ca, de va fi votat, tot el va duce agricultura in urmatorii 5 ani pe culmi de glorie. Ceeace ar fi pus capat pe loc mesei rotunde…
Problema agriculturii romanesti a ajuns insa atat de grava incat specialisti din alte domenii isi dau cu presupusul ce e de facut. Iata-l de pilda pe Ionut Popescu, fost ministru de finante liberal si actualmente fruntas PD-L, care intr-un articol din revista CAPITAL intitulat “Agricultura si impozitele” e de parere ca solutia e simpla : impozitarea pe suprafata de teren a taranilor, deoarece ei astazi sunt in afara fiscalitatii. Iata argumentul lui : daca o firma serioasa doreste sa investeasca in agricultura, ea stie ca va trebui sa plateasca statului impozite pe salarii, pe profit. Dar daca micii producatori, concurentii firmei, nu platesc nici o taxa, ea nu va indrazni sa intre in competitie cu ei si astfel pamantul va ramane in continuare in parloaga. Simplu, nu? Gandirea neoconservatoare emisa din birou, ignora realitatile de pe teren si naste asemenea monstri. Fapt care a determinat ca articolul lui Popescu sa fie intampinat de peste o suta de comentarii ale cititorilor care, in proportie covarsitoare, au fost nu numai indignati, dar au insotit parerea lor si de epitete plastice : ignorant, bandit, nemernic etc. Ce ii spun unii dintre acesti cititori, multi dintre care se vede ca mai sunt inca in contact cu realitatile agriculturii noastre?
“Adevaratii tarani, cei care transpira la sapa si care ii vor hrani pe romani dupa ce aroganta noilor ciocoi va esua, acei batranei ce aprovizioneaza inca piata cu urzici, cu oua proaspete si legume nationale, nu au posibilitatea sa va raspunda pe internet. Dar taranimea e populatia cea mai fragila si totodata cea mai solida” ii spune un comentator. “Biruri puneau si domnitorii fanarioti si uite unde am ajuns!” aminteste un altul. “Va spun eu, care traiesc la tara, ca peste 50 % din terenuri sunt nelucrate de 3-4 ani, pentru ca astazi micul producator nu are nici un profit. Daca i se mai pune impozit acestui taran si asa sarac, o sa lase dracului de tot si putina agricultura pe care o facea. In loc sa gasiti solutii pentru a pune la dispozitie taranilor tractoare si utilaje, va orientati din start catre impozitare” adaoga altul. Sunt amintiti si noii latifundiari (Culita, Porumboiu s-a.) “care numai tarani nu sunt”.
Uneori mai intervin in discutie si romani din strainatate, care amintesc situatii ce par necunoscute lui Ionut Popescu : “Suprafata medie de exploatare in Franta e de 71 ha., ceva mai redusa pentru cei ce cultiva legume, dar mai mare pentru cei ce cultiva grau, porumb si floarea soarelui. Doua treimi sunt ferme traditionale, iar o treime au adoptat forma de asociatie agricola sau de exploatatie agricola cu responsabilitate limitata (EARL). Numarul angajatilor in agricultura franceza este de 751.000 persoane, deci 3 angajati la 100 ha. In 1988 erau 4,7 pers./ha. In Franta agricultorii reprezinta cam 3% din populatie, dar toti sunt de acord ca ei sa fie protejati, deoarece reprezinta nu numai radacinile traditionale ale tarii, dar si securitatea ei alimentara”. Se aminteste ca agricultura in tarile UE desvoltate a fost timp de decenii subventionata, si mai este si astazi pe timp de criza. Altul mentioneaza : “Sa ne uitam la Serbia, unde cea mai mare parte din PIB e data de agricultura, cu doua directii principale : legume si fructe congelate si produse bio”. Se mai pomeneste si ca in Romania mari suprafete agricole au fost cumparate deja de italieni si israelieni. „Spre deosebire de Italia, unde un ha. de teren agricol se vinde cu 15-30 mii dolari, in Romania mii de hectare s-au cumparat de investori straini cu 250 USdol./ha.“.
„Domnule Popescu, ati fost vreodata la tara? Stiti ca 70-80% dintre tarani sunt batrani? Stiti ca majoritatea lor ar da pamantul in asociatii, dar nu vrea nimeni sa organizeze asa ceva? Stiti ca totusi cei ce obtin productie nu au cui sa o vanda? Credeti ca daca ar fi impozitat pamantul, s-ar schimba ceva? (…) Solutiile sunt la primarii care trebuie sa stimuleze infiintarea de asociatii. Ajutati infiintarea de firme de colectare produse, informati-i si instruiti-i pe tarani. Impozitarea terenurilor nu ar determina decat specula si vanzarea pamantului pe nimic. Ce spuneti dvs. In articol seamana cu “daca are casa derapanata si neingrijita, sa ii dam foc ca sa-l obligam sa-si construiasca una noua si frumoasa”. Este parerea unui comentator, caruia i se raspunde : “Cred ca intentiile nu sunt de a redresa agricultura, ci exista pericolul ca terenurile agricole sa fie cedate fondurilor speculative straine, asa cum in anii ’90 a fost cedata industria si cava mai tarziu – finantele tarii. Presa romana nu vorbeste deloc despre marile achizitii de terenuri care se fac nu numai in Africa si America latina, ci si in Ucraina. Romania se gaseste pe lista tarilor pe care le vor fondurile. In Romania nu se cultiva banane, dar ea e pe cale sa devina o tara bananiera”. Cred ca am citat destul dintr-o tema, cea a soartei agriculturii, care ii framanta si intristeaza pe multi romani, in majoritate fii sau nepoti de tarani. Ai impresia citind toate aceste comentarii ca suntem martorii unei catastrofe nationale, careia nimeni nu ii poate gasi o solutie. Sau se asteapta ca lucrurile sa se desfasoare de la sine, crezand in virtutile mainii invizibile ale liberalismului. Cea care, in alte tari pe glob, a alungat taranii la oras, unde au creat uriase periferii de slums, cartiere de cocioabe in care clocesc drogurile, prostitutia si criminalitatea. Si totusi o iesire din impas poate fi gasita atat in solidaritatea nationala, cat si intr-o alta politica, radical deosebita de cea actuala. Care sa puna soarta a aproape 40 % din populatia tarii, taranimea, printre prioritatile unei conduceri responsabile.

Tags: , , , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: