UN FILOZOF CARE VREA SA SCHIMBE LUMEA

Un filozof care vrea nu numai sa schimbe lumea, dar are si solutii pentru asta, este Thomas Pogge. Merita sa ne oprim asupra acestui remarcabil ganditor american, chiar si numai pentru a masura comparativ distanta ce il separa de asa zisii filozofi romani ce se afirma scarbiti de ideile de stanga dominante in universitatile de peste ocean.
Nascut in Germania in 1953, cu studii de sociologie la Universitatea din Hamburg, complectate apoi la Harvard cu profesorii Quine, Goodman, Putnam, Nozick, Dreben, Cavell, Nussbaum si Goldfarb, Pogge isi ia diploma (Ph.D.) cu celebrul filosof John Rawls. Se dedica apoi filozofiei politice internationale, scriind si tinand conferinte indeosebi asupra cailor de faurire a unei lumi juste (Global Justice). Profesor mai intai la Columbia University din New York, i se propune apoi catedra la Yale University, una dintre cele mai bogate din SUA (taxa anuala de studiu pentru un student este acolo de 44.000 dolari). Dar Pogge este invitat sa tina seminare peste tot in lume (Princeton, Canberra, Oxford, Washington, Cambridge, Oslo), fiind considerat un discipol al lui Immanuel Kant.
Ideea fundamentala ce il anima pe filozoful american este ingrozitoarea saracie a populatiei globului. Conform datelor ONU, astazi, dintr-un total de 6.575 milioane de fiinte omenesti, 830 milioane sunt permanent subalimentate, 1.100 milioane nu au acces la apa potabila, iar 2.600 milioane sunt lipsite de canalizare. Circa 2.000 milioane nu au posibilitate sa obtina medicamente, un miliard nu au un adapost adecvat si 2.000 milioane nu beneficiaza de electricitate. 799 milioane sunt analfabeti, 250 milioane de copii intre 5-14 ani lucreaza in afara caminului lor, din care 170 milioane – in conditii ridicate de risc. 8,4 milioane copii traiesc fie in sclavaj, fie sunt constransi sa participe la conflicte armate, sa se prostitueze sau sa faca comert cu droguri. Circa o treime din cazurile de moarte pe glob se datoreaza saraciei (adica 18 milioane persoane anual) si ei ar putea fi salvati printr-o hrana mai buna, prin apa curata, prin protectia contra tantarilor, prin vaccinari si medicamente. Niciodata insa saracia nu ar putea fi combatuta mai usor decat astazi. Cele 2.735 milioane persoane care pe glob traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi (ceeace – dupa Banca Mondiala – este pragul saraciei) ar avea nevoie pentru a depasi acest prag de mai putin de 1% din venitul national (PIB) al tarilor bogate. Tarile bogate au 15,7% din populatia globului si creeaza 79% dim PIB mondial, in timp ce tarile sarace alcatuiesc 42% din populatia globului si au doar 1% din PIB. Venitul mediu pe locuitor al tarilor bogate este de 200 de ori mai mare decat al unui locuitor al tarilor sarace.
Cam acestea sunt datele problemei. “Simplul fapt ca zilnic mor 50.000 de oameni din boli cauzate de saracie este un genocid” apreciaza Pogge.”Iar noi, cetatenii tarilor bogate, suntem complici ai acestei crime”. Saracia, crede el, nu este un fenomen natural, iar societatea nu e un spatiu lipsit de morala. Caci cine stabileste in lume regulile despre creditele la export, achizitiile de materii prime, cotele de import, taxele anti-dumping, acela ia decizii de viata si de moarte. Ne-am obisnuit oare cu mizeria incat nu ne mai putem imagina o lume lipsita de milioane de oameni ucisi de foamete? O lume in care regulile economice de joc sa nu fie dictate decat de tratativele dintre marile state si firme?
Pogge nu e utopist, el nu cauta alternative la capitalism, ci alternative in interiorul capitalismului. Criza actuala a dovedit esecul neoliberalismului si de aceea economistii care pana nu de mult justificau inegalitatile strigatoare de pe glob, tac acum malc. Situatia s-a schimbat deci si “se vede clar forta cerintelor etice”. Trebuie utilizata tactica din “Judo” – spune el – adica folosirea fortei adversarului, schimbandu-i insa directia. Iar asta inseamna corectarea alocarii creditelor pentru a impiedica ramanerea la putere in diferite state a unei clici care, cu ajutorul bancilor occidentale, sa-si impuna politica. Judo mai inseamna si schimbarea regulilor actuale in comertul cu materii prime, pentru ca veniturile din vanzarea lor sa se distribuie populatiei, iar nu unei elite de potentati.
Impreuna cu Aidan Hollis, un economist de la Calgary University, Pogge se ocupa in acest moment de perfectionarea si extinderea ideii de creare a unui fond de sporire a nivelului de sanatate in tarile cele mai sarace : Health Impact Fund (HIF). Se are in vedere punerea bazelor unei fundatii in care sa se stranga contributiile tarilor bogate, din care sa fie suportate cheltuielile de cercetare stiintifica ale firmelor farmaceutice destinate descoperirii de noi medicamente pentru combaterea bolilor ce bantuie pe glob, de la SIDA la malarie si tuberculoza. In prezent costul medicamentelor este prea ridicat pentru a putea fi cumparate de milioane de persoane bolnave. Pogge propune ca o buna parte din cheltuielile de cercetare ale firmelor farmaceutice sa fie suportate de HIF, astfel incat medicamentele sa fie vandute populatiei tarilor celor mai sarace la un pret minim, egal cu costul productiei si distributiei lor. S-a evaluat ca pentru a face HIF atractiv pentru marile firme farmaceutice ar fi nevoie de cca. 6 miliarde dolari, suma ce ar putea fi constituita daca tarile bogate ar aloca doar 0,03% din PIB-ul lor. Propunerea lui Pogge a avut un imens ecou in lume si el lucreaza acum cu o grupa internationala de specialisti pentru aplicarea ei. El spera ca una dintre primele tari ce ar putea introduce practic sistemul va fi China.
Pogge intruchipeaza un nou tip de intelectual, care nu se multumeste doar sa faca apel la public, ci se implica personal in aplicarea teoriilor sale. Firmele farmaceutice il invita sa-si expuna ideile si, din obiectiile pe care ele le ridica, el isi perfectioneaza propunerea initiala. Filozofia este dragoste pentru cunoastere, a sti ce este important. Multi inteleg insa asta doar prin ce este mai important pentru ei, ceea ce reprezinta numai o parte din adevar. Filozoful trebuie sa spuna ceeace omul politic si economistul nu spun: “Oricat de puternica si plina de sine este elita celor privilegiati, oricat de slaba si tematoare este masa oamenilor de la celalalt capat al societatii, trebuie spus sus si tare ca nedreptatea ramane nedreptate”.

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: