CRIZA CA INVATATURA DE MINTE

Se schimba lumea. Suntem intr-o perioada de “naparlire“, cum bine scrie istoricul Max Gallo. Se stie ca el este unul dintre intelectualii de vaza ai Frantei, fost comunist, apoi socialist, mai tarziu gaullist de stanga, iar acum sarkozist-reformist. In orice caz un om ce stie ce inseamna “naparlirea” : ceva nou ce iese din ceva vechi. Sa fim oare acum martorii “naparlirii” capitalismului, cum ne lasa Gallo sa presupunem?
E interesant ca in occident a inceput sa se puna intrebarea daca nu cumva s-a depasit deja nivelul cel mai de jos al crizei si suntem martorii unei inviorari economice, ceeace ar demonstra ca spaima a fost exagerata. Dar singurele argumente ce se aduc sunt doar din domeniul financiar si bancar. Intr-adevar, spre deosebire de marea criza din 1929-1932, de aceasta data fortele de la conducerea statelor capitaliste au reactionat prompt si tare prin alocarea a miliarde de euro sau dolari, contand pe eterna bunavointa a contribuabililor ce vor plati uriasele datorii create. Iar o serie de ziare influente au inceput sa publice articole de proslavire a insusirilor capitalismului, calitati ce ar compensa cu varf si indesat defectele lui. In general se simte ca se doreste mentinerea sistemului, ca se spera doar o oarecare moralizare a lui, dar domneste tacerea ca el contine si mari factori de instabilitate.
Cea mai preocupanta dovada a starii critice a capitalismului contemporan este somajul. Intre luna aprilie 2008 si aprilie 2009 somajul a sporit cu 40% in tarile cele mai bogate. In doar 3 ani (2007-2010) numarul somerilor in intreaga lume va spori cu 26 milioane, adica cu 80%, salt fara precedent. Dar tot atat de grava este si precarizarea muncii, adica saracia in care traiesc o parte din cei ce au totusi loc de munca. In toate economiile desvoltate, in ultimii 15 ani ponderea acestor “working poors” este de 15-20%. Datele statistice arata ca somerii si muncitorii in situatie precara reprezinta impreuna cam un sfert din populatie, adica aproximativ 70 milioane in Uniunea Europeana, 40-50 milioane in St. Unite, aproape 30 milioane in Japonia. Consumul, motorul economiei de piata, ce era deja redus la aceste categorii ale populatiei, va scadea si mai mult. Daca in tarile triadei – UE, SUA si Japonia – intre 1945 si 1970 cresterea economica anuala a fost in medie de 4,5-5,0%, in schimb in perioada intre 1970 pana in 2007 aceasta crestere a atins cu greu 2,5-3,0%. Acum probabil ea va fi negativa. A stimula mereu consumul nu mai are sens, caci asta nu ar duce decat la sporirea importurilor din China si India. Singura iesire din impas este stimularea investitiilor in industrie, agricultura, servicii, dar si asta se loveste de piedici mari, deoarece bancile si-au restrans in mod sever conditiile de acordare a creditelor.
Toate cele de mai sus il determina pe Michel Rocard, fruntas socialist si fost prim-ministru sub presedintia lui Mitterrand, sa creada ca o reinviorare economica nu este deloc probabila prea curand. El face prognoza unei stabilizari a productiei la un nivel cu 5-10% sub cel al perioadei precedente, urmata de o perioada cu crestere zero sau foarte scazuta in urmatorii 4-5 ani. Dar asta va fi insotita de o slabire a coeziunii sociale, de fragilitatea guvernelor, de sporirea populismelor. Daca declansatorul financiar va exploda iarasi peste cativa ani, el va lovi si mai dureros economiile astfel anemiate”.
Concluzia ce se trage de aici este ca, incepand din 1980 in interiorul capitalismului a avut loc o revolutie, agravandu-i trasaturile negative. Iar cauza fenomenului – spune Rocard – sta in aviditatea nemasurata, in orientarea viscerala spre imbogatire rapida si cu cat mai putina munca, tendinta evidenta spre specula si inselatorie. In economia reala a sporit considerabil presiunea actionarilor, care au pus mana pe toate marile firme contemporane prin intermediul acelor “fonds”, ce voiau profituri anuale de peste 15%, impotriva oricarei logici de buna conducere antreprenoriala. Este un comportament al paturii superioare a claselor mijlocii din tarile desvoltate, incompatibil cu stabilitatea sistemului. De peste 5 decenii social-democratia explica ca pietele nu se pot echilibra singure, ca trebuie sa pui reguli in economie si finante, ca trebuie tinuta in frau inegalitatea sociala. Dar, in plina criza, recentele alegeri europene au aratat ca aceste voci nu sunt ascultate sau intelese, iar socialistii au inregistrat cam peste tot pierderi. S-a dovedit astfel ce atasat este electoratul de modelul capitalismului financiarizat, ce doritori sunt oamenii de castigul – riscant, dar facil – la bursa. Oare cate crize vor trebui sa mai vina pentru a convinge popoarele ca e nevoie de un tratament serios al anemiei capitalismului actual, se intreaba Rocard.
Pentru Romania criza inseamna si va insemna in continuare o serie de privatiuni, dar si de nemultumiri si proteste, ce vor apare indata dupa ce se va sti numele viitorului presedinte. Abia atunci sunt sanse sa aflam intregul adevar despre politica ce ne-a dus la imprumuturile exorbitante ale unei economii in prag de faliment. Si tot atunci s-ar putea sa se realizeze visul scump al lui Tr. Basescu de constituire a unui executiv pe care sa il controleze in mod direct, un regim deci autoritarist, justificat prin “interesul national intr-o perioada de criza”. Ceeace nu ar exclude insa miscari violente de contestare, perfect de inteles, dar cu consecinte nebanuite.

Tags: , , , ,

4 Responses to “CRIZA CA INVATATURA DE MINTE”

  1. mtvx Says:

    M-am gandit ca ar trebui sa fiti interesat de urmatorul articol… Abordeaza, direct si indirect, probleme care par sa va framante. Stiu ca nu imi veti publica comentariul, nu asta urmaresc, doar sa vi-l aduc la cunostinta. Sanatate!

    http://www.garynorth.com/public/5156.cfm

    • nraducanu Says:

      Stimate domnule Vintilescu,
      Va multumesc pentru articolul d-lui Gary North. Fara aceasta semnalare nu as fi stiut nici pana astazi cat de perfizi sunt ecologistii ce pretind ca ar avea loc o incalzire climatica a planetei. Cat de bine sunt ei demascati in articol ca fiind socialisti, adica niste bolsevici cu cutitul in dinti ! Ar fi trebuit sa banuiesc aceasta de vreme ce si presedintele ultra-liberal al Cehiei, dl. Vaclav Klaus, crede ca toata aceasta poveste cu incalzirea pamantului este doar un infam complot al celor ce vor sa atenteze la democratie, capitalism, globalizare si, prin aceasta, si la suveranitatea tarii sale. Si cand ma gandesc prin ce pericol a trecut America, ce l-ar fi putut avea drept presedinte pe Al Gore, un individ care a reusit sa-i induca in eroare si pe scandinavi, primind premiul Nobel pentru o carte cu iz ecologist ! Pericolul insa nu a trecut, de vreme ce Obama, din acelasi partid cu Gore, e acum la Casa Alba. Noroc e cu China, care – alaturi de St. Unite – nu va semna in ruptul capului acordul de la Kyoto. Pacat insa ca in China, unde sunt deja 30.000 de milionari, continua sa fie la putere un partid ce se intituleaza – total desuet – “comunist”. Dar tibetanii si uigurii vor alunga clica de la Pekin si se va reinstaura acolo libertatea si abundenta ce domnea inainte de venirea la putere a lui Mao-Tse-Tung si Deng-Siao-Pin (vezi romanele lui Pearl Buck, si ea o scriitoare laureata a unui premiu Nobel).
      Ceeace ma deranjeaza putin este ca ecologistii, care impreuna cu social-democratii au fost la putere timp de 8 ani in Germania, nu au profitat de ocazie pentru a-si traduce in viata planurile lor marsave. Iar acum in Franta, Daniel Cohn Bendit, seful ecologistilor in parlamentul european de la Strasbourg, a reusit sa castige multi noi aderenti, ceeace ma tem ca va face tot mai grea lupta dvs. si alti oameni de buna credinta pentru ca globul sa se incalzeasca tot mai tare, spre fericirea noastra, a tuturor.
      Cu stima,
      N. Raducanu

  2. mtvx Says:

    Multumesc mult pentru publicare. Ultimele doua comentarii (si primele totodata) pe blogul dumneavoastra nu s-au bucurat de aceeasi atentie si o clipa am crezut ca nu tolerati opinii contrare. Ma bucur ca m-am inselat.

    Ironia dumneavoastra nu raspunde totusi problemelor ridicate de Gary North. Anume ca este departe de a exista un consens in randurile oamenilor de stiinta in privinta incalzirii globale. Vorbesc de oameni de stiinta, nu de oameni politici. Cei din urma se vand ieftin si ar sustine orice cauza. De aceea nu sunt deloc impresionat de “suportul”de care se bucura Cohn Bendit… Parlamentul European este o alta adunatura de paraziti…

    De asemeni nu luati seama la observatiile lui Robert Heilbroner. Mises a avut dreptate si un socialist a avut curajul sa o recunoasca. La acest lucru ma refeream prin “indirect”. Acest aspect are insa atinge tematica principala a blogului dumneavoastra. Indraznisem in trecut sa va cer a explica de ce continuati sa invinuiti capitalismul pentru actuala criza economica. Si asta pentru ca sistemul care esueaza la ora actuala nu are nimic in comun cu capitalismul laissez-faire… Vedem interventia statului in economie (pe scara larga), banci centrale si alte institutii financiare internationale, impozitare, inflatie (rezultata in urma folosirii monedei fiduciare), iar drept panaceu pentru problemele actuale si mai multa inflatie, “stimuli” economici si welfare corporatist – intr-un cuvant, redistributie a bogatiei. Nici una din acestea nu este o caracteristica a laissez-faire-ului. Unde este libertatea pietei atunci cand o banca centrala hotaraste ratele dobanzii si pompeaza bani falsificati legal in economie?

    Va doresc numai bine!

    • nraducanu Says:

      Ma bucur ca am intarziat cu raspunsul doua zile la ultima dvs. postare, caci intre timp a mai intervenit un eveniment. In argumentarea lui Gary North (o fi cumva si el om de stiinta?) se pretinde ca ecologismul n-ar fi decat o forma camuflata a socialismului, care – dat afara pe use – intra astfel pe fereastra. Dar iata ca G-8 (ba chiar mai multi de 8 mi se pare), declara ca doar daca intreaga omenire se aliaza pentru ca in cateva decenii temperatura medie pe glob sa nu creasca decat cu max. 2 grade, putem scapa de o adevarata catastrofa. Or fi si americanii, si nemtii, si francezii, atat de naivi incat sa sustina asa ceva si sa nu-i asculte pe North si Heilbronner, recunoscand in cele de mai sus un complot bolsevic? Iar singurii care isi declara neadeziunea la un astfel de program sa fie rusii, care chiar si acum mai sunt socotiti de multi ca fiind bolnavi genetic de boala comunismului?
      In privinta ideii dvs., pe care o cunosc mai demult (din schimbul de pareri pe “presa alternativa”), ca ceeace numim astazi “capitalism” nu ar fi deloc asa ceva, deoarece sistemul nu e deajuns de pur (insuficient “laisser-faire”), cred ca discutia e superflua. Nu discutam despre “ce bine ar fi fost daca…”, ci despre situatia reala, a ceeace astazi poarta numele, unanim acceptat, de capitalism (caruia dvs. puteti sa-i dati orice alt nume). Si care se recunoaste de cei mai importanti oameni politici contemporani, ca este in criza. Recunoastere nu dintr-o placere sadica a lui Sarkozy si Obama, a lui Brown si Merkel,, ci sub presiunea faptelor economice. Iar remedierea carentelor astfel detectate se propune sa se faca NU prin acordarea de si mai multe libertati bancilor si societatilor de asigurari, nu prin pasivitate in fata spectacolului unor uriase firme ce sunt pe cale sa se prabuseasca, ci prin interventia statului. De ce nu sta statul la locul lui, in expectativa, asa cum a facut-o in 1929-1932 ? Pentru ca stie ca daca aceste companii intra in colaps, atunci sute de mii, ba chiar milioane de oameni sunt aruncati pe strada, si tot statul e obligat sa ii intretina prin ajutorul de somaj. Iar el o face pentru ca foamea sa nu constranga multimile disperate sa ia institutiile cu asalt si sa darame acest stat imperfect, dar inca “capitalist”. Poate ca nici asta nu va salva sistemul, poate ca masurile ar trebui sa fie mai radicale, poate ca nu am invatat destul din istorie, dar este cert ca s-a mers prea departe cu liberalismul, in euforia ce a urmat prabusirii comunismului.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: