Tarile UE privite mai de aproape (I)

Cu prilejul alegerilor pentru parlamentul european, s-a emis parerea ca dezinteresul pentru problemele U.E. se datoreaza si insuficientei cunoasteri de noi, romanii, a unor aspecte ale politicii tarilor membre, care insa sunt esentiale pentru intelegerea comportamentului la Bruxelles sau Strasbourg a reprezentantilor lor. Voi prezenta mai jos cateva aspecte poate mai putin cunoscute din istoria a unei tari care din 1995 e membra a Uniunii Europene :AUSTRIA

Daca in Germania, incepand cu anii 1960, trecutul nazist a fost condamnat cu aceiasi intransigenta ca si in alte tari victorioase in razboi, nu acelasi lucru s-a intamplat in Austria. Acest lucru se explica tinand seama si de situatia antebelica, cand in aceasta tara antisemitismul era chiar mai violent decat in Germania, multi dintre fruntasii hitleristi din aparatul de exterminare (Adolf Eichmann, Alois Brunner, Ernst Kaltenbrunner, Odilo Globocnik, Franz Stangl) fiind austriaci, ca si Adolf Hitler de altfel. In 1938 Austria avea 200.000 evrei la 6 milioane locuitori (deci 3%), in timp ce Germania avea 523.000 evrei la peste 60 de milioane locuitori (1,2 %), care – daca nu au reusit sa fuga – au fost toti exterminati. Dupa razboi autoritatile austriace, mai ales sub Bruno Kreiski (cancelar intre 1970 si 1983), au elaborat o interpretare a istoriei conform careia Austria nu a colaborat cu Germania nazista, ci – din contra – a fost prima ei victima in urma Anschluss-ului (alipirea la Germania in 1938). Aceasta falsificare a istoriei a fost acceptata tacit atat de puterile occidentale, cat si de URSS, ca urmare a garantiilor din tratatul de pace (1955) ca Austria va adopta o pozitie de neutralitate in razboiul rece. Pe de alta parte, daca in Germania denazificarea s-a efectuat in principal de puterile aliate, austriecilor li s-a permis sa se denazifice singuri. Indata dupa razboi acest proces a fost destul de dur (30 de persoane au fost condamnate la moarte si executate), dar in 1948 represiunea a incetat si cei 600.000 fosti membri ai partidului nazist au reprimit drepturile civice ce le fusesera ridicate cu trei ani inainte. Pe langa cele doua mari partide (social-democrat – SPÖ si crestin-democrat – ÖPV) ce luptau atunci pentru castigarea voturilor acestora, a aparut un nou partid, Uniunea independentilor, care in 1956 si-a schimbat numele in Partidul austriac al libertatii (FPÖ), ce va fi mai tarziu condus de Jörg Haider. Acest partid la alegerile din 1999 va lua 27% din voturi, intrand timp de 7 ani cu cativa ministri in guvern.
Aceasta teza, a Austriei ca victima a lui Hitler, a permis ca in 1986 sa fie ales presedinte al republicii Kurt Waldheim. Fost intre 1972 si 1981 secretar general al ONU, abia apoi s-a desvaluit ca acesta in timpul razboiului a fost ofiter al Wehrmacht, participand direct la represiunile contra partizanilor si evreilor in Iugoslavia. Mort in iunie 2007, el a avut parte de funeralii nationale in tara sa. Iar la 18 octombrie 2008 alte funeralii nationale au fost transmise integral de televiziunea nationala, de data asta in onoarea lui Haider, fruntas politic de extrema dreapta, mort in accidenul masinii pe care o conducea noaptea cu viteza in stare de ebrietate. In fata a 25.000 persoane in piata centrala a orasului Klagenfurt, capitala Karintiei unde Haider era guvernator, au luat cuvantul Heinz Fischer, presedintele republicii, si cancelarul Alfred Gusenbauer, ambii membri ai partidului social-democrat. Iar aceasta atitudine pioasa avea loc la catafalcul unui om politic care-si exprimase in 1995 admiratia pentru trupele SS (“niste oameni integri, ramasi fideli pana astazi convingerilor lor, cu toata opozitia intampinata”) si care si-a bazat campania electorala pe lozinca xenofoba din vocabularul nazist “Stop der Überfremdung!” (Opriti patrunderea elementelor straine!). Ar mai fi doar de adaogat ca la 9 mai 2009 neonazistii austriaci i-au atacat pe batranii supravietuitori ai lagarului de la Mauthausen cu ocazia zilei de comemorare a eliberarii acestui lagar, cel mai mare din Austria.

Bibliografie : Gerhard Botz – “Nationalsozialismus in Wien” – Mandelbaum Verlag – 2008
Patrick Moreau – „Haider, le FPÖ et l’Autriche“ – Ed. du Rocher – 2009
Le Monde diplomatique – juillet 2009 – “En Autriche, l’amer bilan des annees Haider”

One Response to “Tarile UE privite mai de aproape (I)”

  1. cezaraerisis Says:

    Apreciez comentariile dumneavoastra pline de bun simt si intelgenta.Din pacate politica romaneasca trece si va trece in continuare prin momente extrem de dificile pentru ca fortele care se bat pentru putere si nu se vad n au actionat si nu vor actiona pentru a salva si construi cu adevarat ceva.Motivul? nu sunt capabile de ceea ce am putea numi buna vointa.Va pot spune din propria experienta ca exista multa putreziciune si lanturi intre acesti oameni care n au cum sa fie rupte si sunt in toate modurile posibile distructive.Chiar si cei care clameaza ca vor face ceva bun si care vor incerca preluarea puterii intr un moment foarte dificil pentru Romania sunt la fel si sunt capabili de orice.Va spune asta un om din presa,executat efectiv de la un ziar pe care inca il cititi.nu exista solutii

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: