APA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE

Cata apa se consuma pentru o ceasca de cafea? Nu doar 0,125 litri, ci – ecologic calculat – 140 litri. Caci cafeaua este un produs de import, boabele vin din Africa sau Asia, unde plantatiile de cafea trebuie abundent irigate. Iar pe intreg traseul de la tropice pana la ceasca din bucatarie, cantitatea totala de apa este cea de mai sus. Pentru un kilogram de grau e nevoie de 1300 litri, pentru un T-shirt – 2700 litri, pentru o friptura – 5000 litri. Pentru productia si transportul celor mai banale produse e nevoie de multa apa, iar cantitatea necesara pentru asta a capatat numele de “apa virtuala”. John Anthony Allan, englezul autor al acestei notiuni ce reprezinta apa ascunsa in fiecare produs, arata ca daca pentru baut omul nu are nevoie de mai mult de un metru cub de apa pe an, la Londra si in marile capitale ale lumii se consuma, in medie pe cap de locuitor, 100 m.c. apa pentru spalat si 1000 m.c. apa pentru fabricarea diverselor produse. Si semnaleaza ca trebuie sa ne debarasam de gandirea, veche de 10.000 de ani, de a vedea apa ca un produs aflat nelimitat la dispozitie. Dar unele tari ce duc lipsa de apa, exporta produse ce contin multa apa virtuala. Australia, in care o mare parte din teritoriu e lipsit de apa, exporta cantitati mari de fructe, vin si carne. Siria exporta grau, Israelul – portocale, Spania – rosii, produse cultura carora necesita multa apa. Egiptul importa in 1970 trei kilometri cubi de apa, acum importa de peste zece ori mai mult. Tarile Magrebului si cele ale Orientului apropiat importa cca. o treime din necesarul lor de apa. Pe de alta parte Germania, care nu duce deloc lipsa de apa, este un mare importator de apa virtuala din tarile sarace, sub forma de cafea, ceai si cacao.
Apa pune probleme din ce in ce mai acute pe intreg globul. Ce inseamna apa pentru noi? Cui trebuie ea sa-i apartina?Este mai bine daca e privatizata, daca ea e lasata pe seama fortelor pietei, sau ea trebuie privita ca un bun comun, precum aerul, accesul la ea tinand de drepturile fundamentale ale omului? Poate statul sa garanteze cetatenilor sai cantitatea si calitatea necesara de apa? Trebuie sa ne asteptam in viitor la conflicte intre state ca urmare a inegalei distribuiri pe glob a apei? Este nevoie ca, pe langa problema foamei si a climei, si problema mondiala a apei sa stea permanent pe ordinea zilei a intalnirilor sefilor de state? Asigurarea cu apa a unei populatii in crestere are numeroase aspecte tehnice, stiintifice si culturale, dar si probleme economice si politice. Raspunsul la ele este totdeauna complex.
Cea mai mare firma de productie si distributie a apei in lume este societatea franceza Veolia. Cu o cifra de afaceri anuala de 12,5 miliarde euro, ea asigura, prin Apa Nova, si o buna parte din productia si distributia apei in Romania. Jumatate din populatia tarii nu e racordata cu locuinta nici la o retea de apa, nici la una de canalizare. Din cele 13.000 sate, doar unul din zece are canalizare, ceeace inseamna ca aproape toate closetele de la tara sunt o groapa infundul curtii. 70% din satele romanesti isi scot apa din puturi, desi de cele mai multe ori panza freatica este poluata cu diverse pesticide si produse de ingrasaminte. Conductele de alimentare cu apa sunt vechi, nereparate de peste 20 de ani, si au pierderi in medie de 40%, fata de max. 20% in alte orase europene. Pentru a permite un acces integral al romanilor la apa si canalizare la nivelul standardelor U.E. s-a evaluat ca pana in 2018 ar fi nevoie de investitii in valoare de 18 miliarde euro (dar in preturi 2003). Statul a dat asigurari ca pana in 2015 vor fi alimentate central cu apa toate orasele si satele cu peste 2000 locuitori si vor fi racordate la canalizare toate localitatile cu peste 10.000 locuitori. Ca aceasta sarcina e aproape imposibila (desi neindeplinirea ei va atrage sanctiuni financiare din partea U.E.) se vede doar din cazul Bucurestiului. Intreg continutul closetelor din Capitala este varsat direct in Dambovita (80% din debitul acesteia in aval de Bucuresti e alcatuit din apa din canalizare). Iar apoi, fara epurare, el se varsa in Dunare, ceeace afecteaza grav atat Delta, cat si Marea Neagra. Pentru epurarea apelor uzate din Bucuresti exista, inca din 1980, proiectul statiei de la Glina, costul careia de peste 83 milioane euro este suportat in proportie de 55% de Uniunea Europeana. Lucrarile la santierul statiei sunt efectuate de o firma din Grecia, dar termenul final (2013) se stie de pe acum ca va fi mult depasit.
Sa revenim insa la problema dreptului fundamental al omului la apa. Pentru viata, apa e esentiala, deci ea nu trebuie privita ca o marfa. Valul mondial de privatizare a captarii, epurarii, transportului si distributiei apei, ce a avut loc in ultimii 15-20 ani si care se credea ca va duce la rezultate mai bune decat sub administratia publica, nu si-aconfirmat calitatile. In multe capitale (La Paz, Buenos Aires, Johannesburg, s.a.) aceasta a dus la cresterea pretului apei, o parte din oameni nu au mai fost in stare sa plateasca si au preferat sa ia cu galetile apa din rauri. Drept urmare au sporit bolile si mortalitatea populatiei. Pe de alta parte, a sporit mult vanzarea apei la sticla. In 2005 s-au vandut in intreaga lume 164 miliarde litri de apa imbuteliata, pentru a nu aminti de avantul pe care l-au luat vanzarile de bauturi gazoase Coca Cola sau Nestle.
In prezent in intreaga lume cca. 10% din alimentarea cu apa e privatizata. Unii se intreaba de ce unele state au acceptat aceasta. Raspunde d-na Maude Barlow, autoare canadiana a cartilor “Blue Gold” si “Blue Convenant” : “Pentru ca Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala pentru Comert, ani la rand au facut presiuni in acest sens asupra guvernelor. Ele sunt cele ce au decretat ca apa este o marfa cu care se poate face comert. Ele au acordat credite numai cu conditia privatizarii distributiei apei. Iar aceasta, desi multe state industriale au o experienta pozitiva cu administrarea de stat a intregului ciclu al apei. In unele state, ca de pilda in Uruguay, firma de distributie a apei SUEZ a fost alungata din tara si dreptul fundamenal la apa a fost introdus ca articol in Constitutie. O serie de state cer acum ca acest drept sa fie acceptat de toate tarile ONU.” Dar odata cu trecerea spaimei fata de consecintele crizei economice, neoliberalismul isi va relua marsul triumfal in privinta privatizarii apei.

Tags: , , , , , ,

One Response to “APA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE”

  1. redpelikan Says:

    “Pentru viata, apa e esentiala, deci ea nu trebuie privita ca o marfa.” Dar ea deja este o marfa. In Bucuresti nu gasesti nici o cişmea pe strada. Si nu exagerez. In parcuri mai sunt cateva (de exemplu in Cismigiu sunt doua). Toate astea in conditiile in care o sticla de apa de jumatate de litru de apa plata costa 2 lei iar in parc ajunge la 2,5 lei. Pentru comparatie o sticla de 6 litri de apa plata la Auchan costa aproximativ 5 lei. In casa folosim tot apa plata la bidoane desi stam la bloc intrucat apa de la robinet are gust de fier si uneori are culoarea rosie…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: