GOANA DUPA TERENURILE AGRICOLE

                  Prognozele ONU arata ca in anul 2050 populatia globului va ajunge la 9,1 miliarde oameni, fata de aproape 7 milioane in 2010. Dar chiar in urmatorii 20 de ani nevoile de hrana ale omenirii vor creste cu 50%, asa cum s-a aratat la conferinta ce a avut loc recent la New York cu privire la comertul cu terenuri agricole (Global AgInvesting 2009). Acolo s-a aratat ca daca in 1950 reveneau 5600 m.p. teren agricol pe locuitor, in 2000 aceasta suprafata se redusese la 2300 m.p.. iar in 2050 se prognozeaza ca se va ajunge la doar 1500 m.p. In Zambia sau Mozambic hectarul de teren costa 350-500 USdolari, in timp ce in SUA sau in Argentina – de zece ori mai mult. Recolta la hectar a unui taran african a ramas neschimbata in ultimii 40 de ani, pe cand – cu ceva ingrasaminte si putina irigare – se poate obtine o recolta de cateva ori mai mare. Si bineinteles, un profit corespunzator al marilor proprietari occidentali, ce cumpara acum zeci de mii de hectare in Africa, America de sud si Asia.

            Doamna Susan Payne din Marea Britanie este in fruntea unui Fonds care a achizitionat 150.000 ha. in Africa de sud, Zambia si Mozambic, unde sunt prevazute investitii agricole de cca. 500 milioane dolari. BlackRock, o societate americana de administrarea averilor, cumpara si ea in diverse colturi ale globului terenuri in valoare de 30 milioane dolari, pentru investitii agricole de 200 milioane. Investorul rus “Renaissance Capital” a cumparat 100.000 ha. in Ucraina. Deutsche Bank impreuna cu banca de investitii Goldman Sachs investesc milioane in cresterea porcilor si pasarilor de casa in China, cu obtinerea de drepturi asupra terenurilor.

            Caci numarul celor ce sufera de foame pe glob se apropie de un miliard. Treptat, hrana devine o problema mondiala la fel de importanta ca si petrolul. Iar multi considera ca astfel se instaleaza un nou gen de colonialism. Nou este ca guvernele unor tari slab desvoltate doresc arzator sa le fie cumparata sau inchiriata tara.

  • Primul ministru al Etiopiei declara ca in tara sa sute de mii de hectare asteapta sa fie achizitionate sau arendate.
  • Terenuri agricole ofera la fel si ministrul agriculturii din Turcia.
  • Si guvernul Pakistanului face reclama in tarile arabe pentru un milion de hectare oferite vanzarii.
  • 1,5 milioane ha. din cel mai bun pamant de ferma il ofera guvernul sudanez statelor arabe din golf, Egiptului si Coreei de sud. Paradoxul afacerii sta in aceea ca Sudanul este cel mai mare primitor de ajutor de hrana din lume, iar 5,6 milioane sudanezi supravietuiesc numai datorita acestui ajutor.
  • Kuweitul a arendat 130.000 ha. de campuri de orez in Cambogia.
  • Egiptul doreste sa cultive pe 840.000 ha. in Uganda, grau si porumb.
  • Presedintele Rep. Democratice Congo a oferit in arenda Rep. Sud-Africane zece milioane hectare.
  • Filipinele vor sa atraga statele arabe din golf oferindu-le 1,2 milioane hectare.

            Nevoia de a-si hrani populatia determina multe guverne sa cumpere terenuri in strainatate. In China traieste 20% din populatia globului, dar tara nu are decat 9% din suprafata mondiala de terenuri agricole. Japonia este cel mai mare importator mondial de porumb, iar Coreea de sud – al doilea. Statele din Golf importa 60% din hrana lor.

            Doua sperante sunt legate de acest intens trafic de terenuri. Mai intai, speranta statelor sarace ca in acest mod isi vor putea moderniza agricultura inca primitiva. Pe de alta parte, speranta restului lumii ca investorii occidentali vor putea , cu tehnica si capitalul adus, cu seminte si ingrasaminte, nu numai sa dubleze, ci in unele locuri din Africa, sa inzeceasca productia. Dar ce se va intampla cand intr-o lume globalizata reapar aceste colonii agricole? Ce se va intampla cand Arabia Saudita achizitioneaza o buna parte din provincia indiana Punjab, iar investorii rusi cumpara jumatate din Ucraina? Si ce se va petrece atunci cand in una din aceste tari vine foametea? Vor inconjura investorii cu garduru electrificate aceste terenuri si le vor apara cu trupe inarmate? Pakistanul a si anuntat ca are 100.000 oameni in forte de siguranta destinate pentru pazirea campurilor investorilor straini. Pe marii investori ii intereseaza siguranta investitiilor, dar nu si soarta taranilor ce au trait pana atunci pe aceste zeci de mii de hectare. Investorii cauta de aceea state slabe, care prin contractul incheiat sa nu le impuna nici un fel de conditii, unde sunt conducatori  care – desi populatia sufera de foame – aproba exportul de cereale. Banca Mondiala pregateste de aceea, impreuna cu alte institutii internationale, un cod de comportare al investorilor in agricultura. La conferinta amintita de la New York unul dintre oratori a subliniat urgenta problemei aratand ca populatia globului creste cu 154 oameni pe minut, 9240 – pe ora, 221.760 – pe zi. Si toti vor sa manance. 

            Problemele situatiei agriculturii mondiale si a celei romanesti au mai fost tratate de doua ori pe acest blog, la data de 19 decembrie 2008 (“Neocolonialism agrar”) si la data de 5 aprilie 2009 (“Cei ce cred ca pot scoate agricultura din impas”). As mai avea de aceasta data doar de adaogat  ca Romania are o pozitie privilegiata din punctul de vedere al resurselor agricole. Terenul arabil reprezinta 39,5% din suprafata totala a teritoriului tarii, fiind a sasea tara din lume in aceasta privinta. S-a evaluat ca fermierii romani, prin valorificarea deplina a fondurilor PAC ale UE, ar permite aprovizionarea cu produse o piata cu o populatie de 80 milioane locuitori.Teoretic Romania poate deveni a treia putere agricola a Europei, dupa Franta si Germania. 

            Toate astea sunt insa ipoteze optimiste. Realitatea este ca in 2008, din cele 14,7 milioane ha. terenuri agricole, doar 9,4 mln. ha. (64%) au fost cultivate. Ilie Sarbu, ministrul agriculturii, a spus la o conferinta de presa (26 mai 2009) ca daca in 1989 erau irigate 3 milioane ha., in prezent nu au putut fi reabilitate decat 553.000 ha., dar s-au irigat doar 200 mii ha. (dupa ce acum 2-3 ani se ajunsese la 40-50 mii ha.). Guvernul a mai aprobat fonduri pentru reabilitarea a inca 200 mii ha., dar 1.500 mii ha. nu vor mai putea fi reabilitate. Mai trebuie aratat ca pretul terenului agricol a crescut de 5 ori in ultimii 5 ani, pana la nivelul de 1.000 – 3.500 euro/ha., dar inca este de 3-7 ori mai scazut decat media europeana. Aceasta situatie determina sporirea interesului strainilor pentru piata funciara din Romania. Specialistii arata ca sectorul nostru agricol nu este inca pregatit sa raspunda adecvat noilor provocari. Iar eu as adaoga ca nici clasa politica nu e constienta deplin de riscul pe care il reprezinta pentru securitatea alimentara a tarii, cedarea cu usurinta a unor terenuri manoase investorilor din alte tari.

Tags: , , , , , , , ,

4 Responses to “GOANA DUPA TERENURILE AGRICOLE”

  1. In memoriam Michael Jackson – oferta shaorma | GeDeDe Says:

    […] https://nraducanu.wordpress.com/2009/08/03/goana-dupa-terenurile-agricole/ […]

  2. blogideologic Says:

    Raritate şi Lebensraum
    În secolul al XVIII –lea, care poate fi numit în Europa Occidentală şi Veacul Luminilor, cele mai fertile pământuri din Eurasia erau împărţite, aveau deja proprietari. Nu mai existau terenuri libere. Unul dintre enciclopedişti, François Quesnay (1694-1774), plecând de la ideea comună a stabilirii valorii economice prin raritate, considera în cartea “Maximes générales du gouvernement économique d’un royaume agricole” (1758), că terenul agricol este principala valoare economică. Este greu de crezut despre acest François Quesnay, care în 1751 intră în l’Académie des sciences, în 1752 este ales fellow la Royal Society, apoi scrie articolele “Fermiers” (1756), “Grains” (1757) şi “Hommes” (1757) pentru l’Encyclopédie , că la vârsta de 11 ani era complet analfabet! Fascinanta cultură franceză din Epoca Luminilor era ascensor spre excelenţa intelectuală. Cu articolele şi cărţile sale despre agricultură, François Quesnay devine unul dintre fondatorii şcolii de economie politică a fiziocraţilor. Aceasta este prima variantă în care se dezvoltă o teorie de economie politică pozitivă. Ea este adoptată ulterior şi de politicienii români, fiind lizibilă cel puţin în asertarea că “România este ţară eminamente agrară.” Pe vremea regimului burghezo-moşieresc, condus într-o vizită în Valea industrializată a Ruhrului de către oficiali germani ce vroiau să îl impresioneze prin bogăţia creată, un ministru român îi lasă fără replică afirmând maliţios : “Dacă plouă de patru ori pe an când trebuie, ţara mea produce tot atâta bogăţie!” Chiar şi pe vremea comunismului, în zona montană de la noi, dar şi în Delta Dunării, economia normativă comunistă nu era aplicată, înflorind economia pozitivă de tip fiziocrat, ad litteram termenul însemnând “forţa naturii”. Din cauza acestei economii pozitive tradiţionale, erau oierii români oameni puternici şi mândri. Trebuie să recunosc, “poetul de curte“ Adrian Păunescu are meritul incontestabil că i-a sprijinit pe oieri în faţa activiştilor PCR. De altminteri după “loviluţie”, revoluţionarul politicianist Petre Roman, ce avea de apărat şi tradiţia tatălui de activist PCR, comandă special din Australia o cantitate uriaşă de lână pentru a distruge baza economică a oieritului în România. A fost un caz cras de “sabotare a economiei naţionale”, prin distrugerea unui segment al economiei pozitive avându- şi izvorul în “forţa naturii”. Primii politicieni americani, “Fathers of the Nation”, fuseseră educaţi în spiritul celor două Iluminisme, francez şi scoţian, legate prin vase comunicante. “Părinţii Naţiunii” cunoşteau bine afirmaţiile lui Quesnay despre valoarea pământului. Din cauza aceasta, cel de al treilea preşedinte în State, anume Thomas Jefferson (1743 – 1826), răspunde pozitiv ofertei lui Napoleon Bonaparte de vânzare a Louisianei. Negociator din partea franceză a fost Constantin-François Volney (1757 -1820), ideolog primar par excellence. Opera literaro -istorică a lui Volney influenţează şi literatura română. În anul 1803, aria teritorială măsurată de United States practic se dublează cu achiziţionarea Louisianei, în cei mai legali termeni cu putinţă. Limba europeană vorbită până la acel moment pe teritoriu era franceza. Din cauza aceasta, noua bancnotă de 10 dolari purta şi inscripţia DIX, de aici Dixieland. Astfel începe politica “Go West!”, care în jurul anului 1845 căpăta forma ideologică numită “Manifest Destiny”. Era acolo şi convingerea explicită a “misiunii Americii” în lume, pentru instaurarea libertăţii. Dar conotaţia superiorităţii rasei anglo -saxone era de asemenea implicată în “Manifest Destiny”. Pământul era destinat să revină anglo –saxonilor. Pieile roşii sunt exterminate sistematic, într -un genocid despre care oficial se recunoaşte că a lichidat cinci milioane de indieni nord- americani. Biodiversitatea naturală este de asemenea distrusă rapid pe un întreg continent prin acest tip de politică predatorială. Ideologii germani urmăresc cu mare atenţie ce se întâmplă în America. Este plauzibil ca tocmai titulatura “Manifest Destiny” să îl inspire pe ideologul comunist Karl Marx (1818 – 1883) a scrie Manifestul din 1848, tot manifest de cucerire a lumii. Iar Friedrich Ratzel (1844- 1904) copiază modelul expansiunii teritoriale americane, elaborând pentru germani doctrina necesităţii cuceririi unui „spaţiu vital” – Lebensraum. Naziştii vor transforma această doctrină în politică de stat, fiind implicate şi toate conotaţiile de superioritate rasială, la fel ca în United States of America a secolului XIX. În comentariul la articolul “How war was turned into a brand”, al ziaristei Naomi Klein, publicat de cotidianul englez Guardian la 16 iunie 2007, apare un fragment de frază bizară: “ Israel excells in “defence” (a euphemism for its nazi lebensraum policies)”. Să amendăm. În realitate statul Israel modern nu s -a format după modelul Lebensraum creat de Ratzel şi adoptat de nazişti, ci după modelul american “Manifest Destiny”. După cum şi invazia americană din Irak, – Mesopotamia sau Edenul biblic–, este tot implementarea politicii “Manifest Destiny”.

  3. redpelikan Says:

    “Si ce se va petrece atunci cand in una din aceste tari vine foametea? Vor inconjura investorii cu garduru electrificate aceste terenuri si le vor apara cu trupe inarmate?” Credeti ca se pot ridica garduri suficient de inalte si trupe suficient de numeroase ca sa opreasca mânia unui popor infometat?

    • nraducanu Says:

      Nu, nu se pot ridica garduri suficient de inalte si nici aparate cu trupe suficiente. Dar romanii au trecut prin anii 1990 prin aceasta situatie si multi au rezolvat situatia…plecand in Spania, in Italia si in alte tari. Imi amintesc insa de un articol de anul trecut din saptamanalul german “Der Spiegel” in care se arata detaliat cum sunt exploatati si inselati muncitorii romani ce lucreaza in constructii, de unii antreprenori in Germania. Articolul era intitulat “Wir bauen Deutschland” (Noi construim Germania). Dar la noi guvernantii sunt incantati ca acesti romani, impinsi de nevoi peste granita, trimit anual 2 miliarde de euro rudelor ramase acasa.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: