O PUBLICATIE CE NU SE SFIESTE DE ADEVAR

          Comparativ cu marile cotidiane occidentale, presa romaneasca se caracterizeaza, pe langa abundenta de reclame neatractive pentru produse, firme si prin predilectia ziaristilor pentru limbajul colorat si plastic, deseori vulgar, cu conotatie erotica sau scatologica, destinat unor cititori cu nivel intelectual scazut sau mediu, carora le place sa intalneasca in pagina tiparita expresia mahalageasca bruta folosita de ei doar acasa sau in cercul amicilor. Drept urmare, lipsesc sau sunt putine informatiile si analizele bazate pe date si cifre certe, care sa permita cititorului sa traga singur concluziile, iar nu servite gata mestecate, uneori tendentioase. Discursurile, articolele sau chiar cartile oamenilor politici nu sunt examinate in presa cu obiectivitate, ca informare critica si echidistanta a ideilor si propunerilor. Iar de multe ori sunt smulse din context fraze sau chiar cuvinte, carora li se da valoare emblematica, de sintetizare reductionista a gandirii autorului.

            Ar mai fi multe de spus intr-o examinare critica a ziarelor si revistelor in aceste zile ale unei perioade electorale incordate, dar altul e scopul acestor randuri. Si anume acela de a semnala, celor ce cauta sa gaseasca in presa noastra de azi puncte de vedere neconformiste, editoriale cu idei noi si indraznete, analize competente, chiar daca uneori discutabile, ca o astfel de publicatie exista. Este vorba de “Cronica Romana”, ziar cu un tiraj relativ redus, dar cu destula influenta, care a reusit sa stranga un colectiv de autori de calitate, ce nu se sfiesc sa scrie in raspar cu “corectitudinea politica” a momentului. Gabriela Cretu, G. Cusnarencu, Al. Mironov, Paul Everac si altii ce militeaza cu condeiul in acest ziar, sunt – nu intamplator – personalitati cu vederi de stanga, chiar daca nu toti sunt incadrati politic. Cei 20 de ani de la o rasturnare revolutionara a societatii romanesti, si indeosebi stadiul in care s-a ajuns astazi, sunt tema predilecta a articolelor lor, uneori triste, alteori furioase, totdeauna lucide.

            Pentru ilustrarea celor de mai sus, voi reproduce mai jos pasaje din trei articole de Paul Everac, toate aparute in cursul lunii octombrie 2009. Trebuie sa recunoasteti ca un asemenea ton, o astfel de nobila indignare nu veti intalni in editorialele unor ziaristi imbogatiti ca rechini de presa sau in talk-show-urile multor politicieni ce isi apara, sau isi doresc, scaunul de demnitar.

 

Cand Domnul acela i-a spus domnisorului nostru: “Lasa-mi marfa sa treaca! Deschide larg granitele, chit ca-ti pleaca si tie cele mai bune produse, sau iti intra arme, manifeste, vagabonzi!”, omul nostru a batut calcaiele si a racnit: “Yes, Sir!”, dupa care a facut un scurt stanga-mprejur si a murmurat: “Da-l in ma-sa, imi bag si eu mica mea afacere. Plus ca, odata ce m-a instituit si pe mine demnitar…!”
Apoi acela i-a zis: “Scumpeste creditele, ca altfel ne napadeste plevusca”, iar omul nostru a racnit: “Yes Sir!” si-n gand: “Da-l in ma-sa, asta vrea sa aduca marfa nobila, sa intemeieze lanturi speciale; unde o sa ma agat si eu, care am dreptul legal sa le aprob”.
Apoi acela a zis: “Baga-ti handralaii sa capuseasca institutiile, regiile, intreprinderile de stat, pana cand le fac farame, ca sa incepem o viata cu adevarat noua, necomunista, cu un alt suflu!” Omul nostru, acum mai imbracat, a raspuns cu aplomb: “Yes, Sir!” si a ras dintr-o miscare trei sferturi din industria socialista, sub lozinca: “Da-l in ma-sa, ma-nfig si eu la plesneala, apuc ce pot, duc acasa pe daiboj, ca doar la mine e iscalitura si vama; de-aia sunt pus aici, nu?”.
Si la fiecare demantelare si privatizare, baiatul nostru, fiind animat de cel mai cordial suras politic, a zis cu multa intelegere pentru desfasurarea unei democratii liberale: “Yes, Sir!” si s-a executat, casapind paduri, inchizand mine, privatizand pe nimic capacitati, cedand regii, falimentand banci, inactivand agricultura candva asiguratoare, taind fabricile in bucati de metal, mereu cu un suras interior ca nu-i va fi supunerea degeaba, ca va lua binisor din caimac, ca se va inchifta cu ce n-a visat neam de neamul lui si va sta tantos in fruntea bucatelor, ciupindu-l si pe stapan, da-l in ma-sa, dupa o traditie seculara. (07.10.2009)

 

In satul in care imi petrec vara sunt sase absolvente de scoli sanitare, din care patru nu si-au gasit post, iar una s-a expatriat. Avusesem, un an, contact cu cinci bravi absolventi de facultate de teatru care roiau pe langa mine sa improvizam ceva, fiindca nu nimerisera pe nicio scena sau formatie teatrala. Aveam in familie un tanar iesit de la facultate, cu licenta in Filosofie, ca sa faca pe soferul de firma. M-am intalnit cu destui cautatori de slujba si am vazut tineri merituosi neprimiti nicaieri. A mai venit si vremea in care oamenii sunt dati afara cu miile si zecile de mii, in care somajul a devenit torential; totusi, facultatile – acreditate sau nu – continua sa produca in masa, sa pompeze cu ghiotura “gulere albe” si sa le deverseze pe o piata lasata “libera”, si in multe privinte suprasaturata. De ce? Fiindca pompele trebuie sa lucreze, ca sa-si ia cadrele banii. Ce face absolventul nu mai conteaza, suntem in liberalism. Statul nu-ti asigura postul, cum o facea in monstruosul acela de socialism, cand te obliga sa muncesti, dar iti dadea si o incadrare. Acum, pompele pompeaza, iar absolventii, licentiatii, tistuie pe toate drumurile.
Nu fabrica numai licente aceste nesfarsite Universitati ale noastre, ci fabrica si invalizi moral, estropiati sufleteste, cautatori de utilitate sociala, gonitori dupa paine, macinatori in-de-sine, agenti ai disperarii. Un om neintrebuintat devine un om debil, speriat de nesansa lui, socotindu-se agresat de restul lumii, ranit sufleteste, diminuat in proprii sai ochi. O tara, altfel destul de mitocaneasca si de mistocaneasca, zemuieste de licentiati. E codasa Europei la multe, dar cu patalamalele in mana si cu masa de “gulere albe”. Titluri producem, slava Domnului! Locuri de munca, mai putinele! Si acelea se dau, in majoritate, pe spaga. Fabrici 
 productive ca inainte nu mai avem. Avem, in schimb, destule fabrici de someri si de viitori asistati social, lucrand din plin! Pana intr-o zi! (12.10.2009) 
 
 

Cand s-a prabusit cu bruschetea cuvenita regimul ceausist, nea Stanica si cu nea Branescu s-au repezit la sistemul de irigatii ca la un simbol al regimului odios, defunct si l-au „revolutionat”, adica au dus o parte acasa, mai intai ceva fierarie si tevarie, apoi, vazand ca nu e buna de mare lucru la gospodarie, s-au chinuit de au carat si niste dale de ciment demontate din sant, vreo trei-patru la rand, cate a dus caruta sau tractorul. S-au nevoit si altii intr-o fratie, facand praf irigatia romana, ca si cand in noua oranduire n-ar mai fi fost nevoie de apa. Ceausescu trebuia sa le plateasca toate silniciile, asa ca unii mai breji au taiat si perdelele vegetale de protectie, asigurand o saraturare intensiva a solului Patriei. Altii s-au repezit la paduri, facand o ordine strasnica, lasand loc gol, rasluit, umpland pamantul cu cioturi si tufe strigatoare la cer. Destule pamanturi au luat-o la vale, dar nea Dodoleata n-a tras nicio invatatura, el se duce si astazi si casapeste paduri in numele sfintei Libertati, si cu paza de la noii boieri si arendasi. Si de la noua politie.(…)

O parte din natiune s-a dus oblu spre manele, s-a impodobit cu ele, face spasme de fericire cand aude manele, se excita, devine viteaza, simtitoare. O alta parte, mai mica, merge si compatimeste cu Madonna, ori sufera mortal pentru Michael Jackson! Tot mai multe dame rezolva integrame, starea de rebusism romanesc creste. Intelectualii fac epigrame. Cei mai subtiri fac covoare intregi de poezii, umplu revistele, chiar asa nedorite, necitite. Nealfabetizatii isi fac idol din Becali. Saracii asteapta faina si orezul de la candidatii la vot. (Cine da un pui, va fi Presedinte!). Primarul va trebui sa dilate mult carnatul cel mai lung din lume. Imprumutul FMI il inghit consilierii electorali ai candidatilor! (19.10.2009)

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: