BASESCU, INAINTE SI DUPA ALEGERI

A devenit aproape inutil ca in aceste zile sa se aduca argumente rationale pentru a cantari care e cel mai bun dintre candidatii la presedintia tarii. Caci asemenea argumente se lovesc de zidul compact al impulsurilor emotionale, al izbucnirilor de furie ce nu au nimic de a face nici cu logica, nici cu naivitatea. Ce gandire logica poate fi in a-l invinui pe adversar ca e comunist, iar totodata – om de casa al unor moguli miliardari? Ce spirit logic sta in acuzatia ca acesta este devotat atat americanilor, cat si rusilor? Ce tupeu de josnic politician poate avea cineva care se bate cu pumnul in piept pentru anticomunismul sau, desi el insusi a recunoscut ca a fost comunist si este banuit ca fost agent al securitatii in strainatate? Ce explicatie poate fi in venerarea lui Basescu ca aparator al democratiei, desi el contesta forta partidelor si parlamentului?

Iar toate astea sunt numai o parte a gravitatii aspectelor pe care le-a scos la iveala aceasta campanie. O alta sursa de ingrijorare este ca ea a aratat ce cantitate de ura, de dusmanie si incrancenare, de violenta si brutalitate, zace in cateva milioane de oameni, frustrati de lipsuri si doritori de a gasi un sef care sa le arate cu degetul cine sunt cei vinovati de suferintele lor din ultimii 20 de ani. Este un potential de care orice om politic democrat trebuie sa tina seama, dar pe care un politician fara scrupule nu il poate lasa nevalorificat. Iar tocmai in aceasta sta pericolul ce se profileaza la orizont, dincolo de termenul de 6 decembrie.

Sa ne imaginam deci, asa cum arata ultimele sondaje, ca Basescu pierde aceste alegeri. Pentru cine il cunoaste si pentru cine a evaluat sumele uriase pe care el si mogulii lui le-au investit in aceasta campanie, ipoteza este inacceptabila. Deci, impotriva oricarei reguli democratice, ei nu numai ca vor contesta valabilitatea rezultatelor, invocand furtul voturilor, ci vor incita grupuri de demonstranti talibanizati sa atace unele institutii pentru crearea unei situatii de grava instabilitate in intreaga tara. Astfel incat, inainte de a preda fotoliul de la Cotroceni, conjunctura il va “constrange” pe presedinte sa declare starea de asediu sau sa gaseasca un alt pretext pentru a demonstra ca prezenta lui se impune pe termen nelimitat, sprijinindu-se eventual pe ordine date armatei. Pare un scenariu neverosimil intr-o tara membra a Uniunii Europene, dar niciodata in trecutul Romaniei confruntarea politica nu a atins un asemenea apogeu ca cel din aceste zile. Deci nu sunt de respins cele mai pesimiste presupuneri.

 Sa presupunem insa ca, sub presiunea opiniei publice, atat cea din propriul sau partid, cat si cea din tara si strainatate, Basescu consimte sa cedeze locul ocupat timp de 5 ani in fruntea statului, castigatorului legal al alegerilor. Potentialul de violenta si furie irationala a unei parti a populatiei, de care vorbeam mai sus, nu poate fi pierdut. El va fi neaparat valorificat de un politician fara scrupule cum este Basescu. El va impinge partidul sau tot mai spre dreapta, va imbratisa nationalismul cel mai vehement si misticismul religios cel mai habotnic. Iar pe cei ce il idolatrizeaza orbeste ii va chema la salvarea patriei prin la anihilarea adversarilor politici. Cu alte cuvinte isi va transforma partidul intr-o miscare de extrema dreapta, cu garzi in uniforma, marsaluind si aclamandu-l. Cine a spus ca istoria nu se repeta a facut o mare gresala…

Tags: , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: