Am intalnit si analisti fericiti

 

Din partea unui ziarist cu pretentii de analist economic, asa cum se crede dl. Ionut Popescu, director al revistei “Capital”, consilier economic al premierului Emil Boc si proaspat presedinte al Fondului Proprietatea (salariu 10.000 lei lunar),  ar fi de asteptat ca prognozele pentru anul viitor sa tina seama de realitati. Dar, intrat in stare de euforie dupa victoria candidatului sau iubit la recentele alegeri, el incepe sa viseze in paginile publicatiei amintite. Despre ce este vorba? 

Intr-un articol intitulat “2010 – Iesim din criza?” (Capital – 28 decembrie 2009), nu se jeneaza sa afirme ca in anul viitor cresterea economica va fi de 1,3%. Cum se explica asta, dupa ce in anul acesta “cresterea” a fost de minus 7 %? Foarte simplu, prin cresterea productivitatii, crede dl.Ionut : “Speriate de criza ce ar fi urmat sa le loveasca, firmele romanesti s-au restructurat brutal: au concediat si au redus costuri». Ca un « economist » ce se respecta, Poput Ionescu nu da nici o cifra pentru a-si sustine afirmatia. Desigur ca nu a luat in consideratie si cele 150.000 firme ce au fost desfiintate prin introducerea impozitului forfetar, ceeace a dus la ramanerea pe afara a 450.000 salariati (cf. ziarul “financiarul”). O fi citit oare el afirmatia celor de la Banca Nationala conform careia : “Cresterea economica adevarata in Romania nu poate veni decat din cresterea numarului de angajati in economie, iar nu din disparitia locurilor de munca”? 

In acelasi articol el pretinde ca somajul in Romania a ramas si va ramane sub nivelul european, dar nu precizeaza ca anul trecut acesta a fost de 6,9 %, anul acesta – de 7,5 %, iar prognozele arata ca anul viitor el se va ridica la 8 – 9 %. Si se pare ca autorul ignora faptul ca daca 2-3 milioane de romani nu ar fi plecat la munca in strainatate, rata somajului ar fi fost considerabil mai mare. Nici nu mentioneaza ca in calculul somajului nu sunt inregistrati decat cei ce primesc ajutor de somaj, dar nu si cei concediati fara nici o indemnizatie, nici tinerii absolventi ce-si cauta un loc de munca si nu-si gasesc. 

O alta sursa de entuziasm in articol: “exporturile, desi au scazut, se mentin vioaie si anunta un an de cresteri frumoase”, desi nu se aduce pentru asta nici un argument bazat pe cifre. Ceeace il indreptatestepe un comentator pe internet al articolului sa il intrebe pe Ionut Popescu, fost putin timp si ministru de finante : “Sunteti cumva absolvent de filosofie sau de literatura? Sa stim si noi, poate am intrat pe o pagina gresita”. 

Dar toate comentariile cititorilor, evident toti din categoria unor manageri, sunt ucigatoare la adresa autorului: “diletant in ale economiei, care jongleaza cu termeni economici pe care nu-i pricepe si nici nu i-a aplicat niciodata”; sau “Articolul seamana cu o recenzie a filmului Harry Potter. Intrebare catre Ionut Popescu: cand va veti trezi?”; sau “Acest articol e de toata rusinea, rupt de realitatea cotidiana romaneasca. Un lucru e cert: in 2010 vor fi concediati in tarisoara noastra in medie 1.000 angajati pe zi”. 

Dar Ionut Popescu nu se intimideaza si scrie saptamanal articole cu panseuri originale ce ii surprind pe specialisti. Astfel, cu numai o saptamana in urma, el a comis inca un articol “20 de ani – lumini si umbre”, plin de acelasi inflacarare entuziasta pentru realizarile obtinute. “Risc o afirmatie : a fost cea mai fasta perioada din istoria Romaniei. Se poate demonstra asta aproape matematic”. Nu urmeaza insa nici o cifra pentru sustinerea afirmatiei, ci doar se repeta ca “am intrat in UE si in NATO, copiii saraci pot face cariera dorita, iar romanul mediu traieste mai bine, e mai liber, se poate afirma oriunde in lume”. Si articolul se incheie in stilul tipic al lingusitorilor la curtea monarhului: “Suntem contemporani cu cele mai bune vremuri pe care le-a cunoscut aceasta tara”.  Contrazicand propriul titlu al articolului, in cei 20 de ani nu a fost – dupa dl. Ionut – nici o umbra, ci doar lumini. Uita insa ca in 1989 tara avea o populatie de 23 milioane locuitori, iar astazi – e sub 20 milioane, reducerea populatiei prin cresterea mortalitatii si prin emigrare, fiind un fenomen ce va continua. El neglijeaza a mentiona ca unele din cele mai importante intreprinderi industriale supuse privatizarii au ajuns in proprietatea altor state, iar nu a unor companii private; ca industria petro-chimica are astazi o capacitate de doar 35 % fata de cea din 1989; ca in  agricultura nu au fost lucrate decat 5,0 milioane ha. dintr-un total 9,3 mil. ha. ; ca invatamantul are grave lipsuri, nu toti copiii mergand la scoala, iar cei ce se duc – obtin rezultate slabe in testele internationale. Nu spune nimic ca starea spitalelor ridica ingrijorari datorita lipsei de medici si de medicamente, ceeace se rasfrange in cresterea mortalitatii, a deceselor cauzate de tuberculoza si a nasterilor de copii cu malformatii. Nu se pomeneste numic de starea alarmanta a transporturilor, a cercetarii stiintifice, a constructiei de locuinte (in intreaga perioada intre 200i-2008, deci in 7 ani, s-au dat in folosinta doar 26.000 locuinte, fata de 55.000 loc. intr-un singur an 1989. 

Starea de incantare propagandistica pentru binefacerile sistemului este insa permanenta la acest important economist al PD-L. Intr-un articol din anul trecut in “Capital”, intitulat “Reindustrializarea Romaniei” Ionut Popescu era incantat de venirea unor investitori occidentali (Renault, Nokia, Ford) si afirma : “eu sunt dintre cei ce crede ca economia Romaniei creste in mod sanatos si viguros, iar directia in care merge e cea buna. Reindustrializarea Romaniei a inceput, fara ca vreun guvern sa-si propuna acest obiectiv”. Este un articol tipic pentru mentalitatea pe care o are un democrat-liberal despre mersul economiei: statul, respectiv guvernul, nu trebuie sa faca nimic, ci doar sa nu-i impiedice pe investori sa-si desfasoare cum doresc strategia. Este vorba de firme straine si companii multinationale, carora li se falfaie de prioritatile si interesele acestei natiuni. Iar cand decid sa se instaleze aici, contributia romaneasca e doar terenul si forta de munca , atat de ieftina, incat doar ea i-a putut atrage aici si nu s-au dus sa-si implanteze fabrica in China sau Ucraina. 

Ideea benefica a reindustrializarii, cu masurile complexe de adoptat, nici nu a facut parte din programul nici unui guvern in acesti 20 de ani. Asa cum dupa 1989 nu am avut un proiect de tranzitie la economia de piata, fapt care a dus la distrugerea unei parti din aparatul productiv al tarii, considerandu-l “un morman de fier vechi”, nici acum nu exista un proiect de reindustrializare. Orice proiect de acest gen ar genera, prin aplicare, o serie de procese adiacente: constructia de cai de acces, urbanizare, cresterea calificarii fortei de munca, stimularea activitatii de cercetare-desvoltare etc.Toate acestea necesita o atenta coordonare, de mai lunga durata. In aceasta privinta deciziile privind economia Romaniei nu se mai iau la Bucuresti, ci in birourile marilor grupuri economice transnationale. Statul roman, care sa permita sustinerea unui ansamblu de masuri pentru reindustrializare la scara nationala, nu mai exista.

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: