La moartea lui Daniel Bensaid

Le philosophe Daniel Bensaïd à un meeting de la LCR organisé pour fêter mai 68 le 30 mai 2008 à

Presa franceza ne informeaza ca in ziua de 12 ianuarie 2010 a incetat din viata Daniel Bensaid, neobosit militant si teoretician al extremei stangi antistaliniste, filosof si autor a numeroase carti de doctrina ce imbratiseaza ideile lui Karl Marx, Walter Benjamin sau Antonio Gramsci.

Nascut la Toulouse in 1946, face studii de filosofie la Paris. Convins ca teoria este zadarnica fara actiune politica, el fondeaza La Jeunesse Communiste Revolutionnaire, atasata celei de a IV-a Internationala trotzkista. Ia parte activa la ridicarea populara din mai 1968, impreuna cu tovarasii sai de lupta Alain Krivine si Henri Weber, dupa care scrie o carte ce a iscat mare valva: “Mai 68, o repetitie generala”. In ea el sustine rascoala din mai ’68 nu este decat repetitia revolutiei mondiale ce e inevitabila, la fel cum in Rusia, revolutia din octombtie 1917 a avut ca repetitie rascoala din 1905. Pentru aceasta este insa necesara existenta unui partid revolutionar. Se creeaza Liga Comunista (trotzkista si antistalinista) iar el militeaza in 1970 in  redactia jurnalului “Rouge”, organ al acestui nou partid al extremei stangi ce se opune URSS. Dar in anii ’80 elanul stangii este in scadere in Franta, in Spania, in Italia, in Portugalia. In aceasta situatie , Bensaid scrie “Marx l’intempestif, grandeur et miseres d’une aventure critique”(Fayard – 1995), complectata de brosura “La discordance des temps » (1995) in care arata ca Marx, departe de a fi pierit sub daramaturile edificiului comunismului sovietic, este mai actual ca oricand, deoarece permite sa se inteleaga “timpul frant al politicii”. Stalinismul si maoismul au desfigurat filozofia marxista a istoriei. Impreuna cu Jacques Derrida el sustine modernitatea autorului Capitalului, care “a inaugurat o reprezentare neliniara a istoriei si a deschis calea cercetarilor comparative.

Dupa cartile “Qui est le juge? Contre la tentation du tribunal de l’Histoire »(1999) si « Resistences, essai de taupologie generale »(2001), unde ia ca imagine cartita (« taupe ») ce stie sa lucreze bine in subteran pentru a reapare brusc si care incarneaza refuzul « de resemnare cu ideea ca am ajuns la sfarsitul istoriei »,  el publica volumul autobiografic « Une lente impatience »(2004) in care descrie intalnirile avute in decursul vietii si care i-au marcat cariera revolutionara. In 2007 scrie  volumul polemic « Un nouveau theologien : Bernard-Henri Levy » in care combate punct cu punct « cele 7 pacate capitale » imputate stangii radicale de B-H L. in cartea “Un grand cadavre a la renverse”.

In marea criza ce zgaltaie lumea de cativa ani, el vede o noua tresarire a impulsului revolutionar si scrie: “Acum 25 de ani Marx era tratat ca un caine mort in cea mai buna dintre lumile liberale posibile. Fantoma lui surazatoare se intoarce acum. Actualitatea sa este pur si simplu cea a capitalului mondializat”. La transformarea LCR in Noul Partid Anticapitalist, el devine ideologul sau si publica, impreuna cu presedintele acestui partid, Olivier Besancenot, cartea “Prenons parti pour un socialisme du XXIe siecle” (2009) . 

                                               *

In ultimul interviu acordat cu cateva zile inainte de a muri, revistei Marianne-2, Daniel Bensaid arata ca “diagnosticul capitalismului secolului XXI e sumbru si fara echivoc: un corp grav bolnav. Si nu doar anticapitalistii o constata, ci si cei ce sustin noua ordine mondiala: politicieni, tehnocrati, bancheri, patroni etc., adica cei care pana recent isi ieseau din piele sa ne arate avantajele economiei de piata. Lumea, in ansamblul ei, a intrat in recesiune, iar acesta e un fapt obiectiv pe care nu-l mai neaga nici partidele de dreapta. Dar criza, desi planetara, este tragica pentru clasele sociale cele mai defavorizate, care luna de luna, nu stiu cum sa o scoata la capat. Caci ele sunt cele ce vor plati pretul cel mai mare, in timp ce marii patroni si alti finantisti continua sa-si umple buzunarele, gratie sumelor alocate de stat pentru salvarea bancilor. Crizele insa sunt endemice: e un sistem, prin esenta, atat inegal, cat si nejust, fiind bazat pe profitul maxim in detrimentul celor mai saraci.

Nemultumirea sporeste zi de zi. Somajul creste. Nesiguranta zilei de maine, teama de a pierde locul de munca, disperarea chiar, sunt tot mai profunde. Conflictele sociale sunt tot mai numeroase si incordate. Suntem pe muchea catastrofei. Cu prilejul manifestatiilor de protest, sindicatele abia isi pot retine trupele sa nu treaca la acte de violenta. Iar la varful piramidei ierarhice capitaliste, in sferele inalte ale politicii si economiei, nu se gaseste nici o solutie a crizei, nici un remediu la saracirea continua a maselor populare.

Eu si Besancenot, in ultima noastra carte, o spunem raspicat: vrem sa rasturnam capitalismul, vrem sa edificam o noua societate , solidara si democratica, sa inventam un proiect de societate revolutionara si inedita. Este un mesaj de speranta, realist si deloc utopic. Vrem sa spargem cercul vicios al dominatiei, sa apara o societate fara violente de orice fel. Sa se termine cu discriminarile, cu nedreptatea si inegalitatea. Sa revolutionam munca, sa faurim o societate bazata pe solidaritate, iar nu pe mila si caritate. Sa instauram o democratie real participativa, adica sa radicalizam democratia.

Ceeace noi pretindem este o stanga care e anti capitalista, spre deosebire de actualul Partid Socialist Francez, care – victima a unui absurd complex ideologic – se scuza ca e anticapitalist. Noi vrem o democratie autogestionara: sa ne insusim pentru popor si sa punem sub control bogatiile, dar fara dictatura pietei, si fara despotismul birocratic. Suntem pentru logica bunului comun, extinsa la serviciile publice. Vom spori salariile si minimurile sociale. Vom pune sub control public industria auto, ca si telecomunicatiile si transporturile in comun si, mai ales, vom da locuinte tuturor. Problemele ecologice stau si ele in fruntea programului nostru.

In fine, noi preconizam, pentru schimbarea lumii, un nou internationalism.  Aberant si contradictoriu in actualul sistem este ca ca responsabilii a doua mari organisme financiare mondiale sunt doi socialisti: Dominique Stauss-Kahn pentru FMI, si Pascal Lami, pentru OMC. Internationalismul nostru se va manifesta in primul rand prin anularea datoriilor celor mai sarace tari, caci aceste datorii nu sunt decat forma contemporana, capitalista, a sclavajului. A doua prioritate e revolutia agrara, iar a treia – se refera la politica de migratie solidara. Miscarea altermondialista tocmai asta este: un moment de remobilizare sociala contra globalizarii comerciale.

Tags: , , , , , , , ,

2 Responses to “La moartea lui Daniel Bensaid”

  1. beranger Says:

    Clémentine Autain: Daniel Bensaïd nous a quitté.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: