VINA SI PEDEAPSA

           Ziarele si posturile de televiziune din Germania au avut saptamana trecuta un subiect gras de dezbatut. Margot Kässmann, (51 ani), episcop protestant de Hanovra si presedinta consiliului bisericii evanghelice pe intreaga Germanie (peste 30 de milioane credinciosi), venind seara de la o receptie, a fost surprinsa de politie la volan trecand pe rosu la stop. La control, s-a constatat ca are alcool in sange 1,54 la mie. Presa s-a sesizat, cazul facand mare valva. Dupa trei zile de ezitare, dansa si-a dat demisia din toate functiile pe care le detinea. Motiv pentru ca sa se puna in discutie responsabilitatea fata de public a personalitatilor, atunci cand acestea sunt surprinse in situatii incompatibile cu functia pe care o detin.

O persoana proeminenta este privita de regula ca  model, ea trebuie sa se comporte altfel decat omul obisnuit, chiar si numai pentru ca gresala lor ar putea servi si altora drept pretext de a se comporta la fel. Aceasta este valabil pentru cei ce in societate stabilesc valorile morale, deci atat pentru oamenii politici, cat mai ales pentru oamenii bisericii. Caci pentru cei care de la tribuna sau amvon fac apel la un mod de viata exemplar, orice fapta ce contrazice vorbele rostite amplifica considerabil vina comisa. Iar doamna Kässmann era o figura deosebita: pentru prima oara in fruntea bisericii evanghelice era o femeie, divortata, cu patru copii, care nu se sfia sa ia atitudine in cele mai dificile probleme ce framanta spiritele in societatea germana : participarea trupelor in Afganistan, comportarea nemtilor in cel de al 2-lea razboi mondial, somajul, Halloween, s.a.

Dar cazul a adus in discutie in Germania comportarea unor oameni politici surprinsi in situatii la fel de penibile. In aceasta privinta se pot distinge mai multe cazuri. In primul caz sunt cei pe care, dupa ce au calcat stramb, opinia publica sau colegii de partid ii obliga sa se retraga, desi ei se cramponeaza de functie sau isi minimalizeaza vina. Este cazul de pilda al primului ministru din Turingia, Dieter Althaus (CDU), care in ianuarie 2009, fiind in vacanta, a coborat gresit pe o pista de schi si a lovit in viteza o schioara, ce a decedat peste putin. A fost condamnat la o amenda pentru omor din imprudenta, dar el si-a depus in continuare candidatura in alegeri. Alegatorii l-au sanctionat, partidul sau pierzand alegerile, dupa care el a fost fortat de colegi sa se retraga din politica.

Un alt caz este al celor care, desi vina le este dovedita, nu accepta sa traga consecintele si uneori reusesc sa se mentina. Este cazul primului ministru din landul Hessen, Roland Koch, care in 1999 a folosit pentru campania electorala fonduri oculte in valoare de 1,5 milioane marci. Solicitat de sefa partidului, Angela Merkel, sa-si dea demisia, el a refuzat, sustinand ca doar colaboratorii lui sunt vinovati. Acestia au fost fortati sa-si dea demisia, iar Koch este si astazi in aceiasi functie.

Alt caz il formeaza cei care se retrag simtindu-se vinovati, chiar si atunci cand nimeni nu-i obliga la aceasta. Un asemenea caz este cel din 1993, al fostului ministru de interne Rudolf Seiters, care s-a considerat raspunzator si si-a dat demisia, dupa ce un politist a impuscat din gresala un individ banuit a fi terorist.

Presa germana prezinta insa cu aceasta ocazie si alte cazuri, din strainatate. Astfel este de pilda cel al lui Richard Nixon, care in 1952, candidand pentru postul de vicepresedinte, a fost acuzat ca ar fi primit fonduri nedeclarate pentru campania sa. Intr-un discurs devenit celebru, el si-a asigurat auditoriul ca singurul dar pe care l-a primit a fost un catel numit Checkers pentru fiica lui. Dupa multi ani, pe cand era presedinte si cand a refuzat sa coopereze cu anchetatorii in scandalul Watergate, el a trebuit sa-si dea demisia, iesind la iveala si nereguli anterioare.

Implorarea opiniei publice de un politician pentru a fi iertat de greselile facute, este de regula insotita de o intreaga dramaturgie, in tinuta si voce, iar cand e vorba despre un scandal sexual, e necesara si sustinerea sotiei. Asa a fost cazul presedintelui Bill Clinton, a carui relatie cu Monica Lewinsky a declansat un scandal, la aplanarea caruia a contribuit si suportul  sotiei sale, Hillary. La fel, acum doi ani,  Silda Spitzer si-a aparat sotul, guvernatorul statului New York, Eliot Spitzer, compromis intr-o legatura cu o prostituata.

Unele celebritati admirate de public, se poarta asemanator unui politician atunci cand sunt desvaluite detalii compromitatoare din viata lor intima. Asa este cazul de acum cateva saptamani al campionului american de golf  Tiger Woods, admirat de milioane de sportivi, cunoscut ca puritan si sot model. S-a dovedit ca avea legaturi cu nenumarate femei, chiar din bransa porno, ce au vandut presei detalii ale noptilor petrecute cu el. Numeroase firme de comunicatii si sponsoring, care aveau contracte cu el pentru reclama, au inregistrat pierderi la bursa evaluate la miliarde de dolari. Un timp Tiger Woods s-a retras intr-o clinica pentru cei dependenti, caci in SUA dependenta de sex e privita ca o boala ce se poate trata. La 19 februarie el a reaparut, s-a pocait pentru pacatul infaptuit si a cerut iertare publicului pentru comportamentul avut. 

Cand este vorba de artisti, situatia e putin diferita. In august 2003, celebrul pictor Jorg Immendorf a fost surprins cu 9 prostituate intr-un apartament de hotel si cu o cantitate de cocaina. A fost condamnat la 11 luni de inchisoare, cu suspendarea executarii pedepsei datorita bolii pictorului, si la o amenda de 150.000 euro. In urma acestei intamplari, cota pictorului la bursa internationala a pieselor de arta a sporit de pe locul 61 pe locul 13. El a murit peste doi ani.

Timp de decenii scriitorul Günter Grass a neglijat sa arate un detaliu al vietii sale. Biografia sa era fara pata, ceeace l-a indreptatit sa fie un fel autoritate morala in literatura germana, primind si premiul Nobel. Dar in ultima sa carte autobiografica “Bei Häuten der Zwiebel”(La descojirea cepei) el a desvaluit ca in ultimele luni ale razboiului, cand avea doar 17 ani, a fost recrutat in trupele SS. Ceeace este compromitator nu numai in Germania si l-a facut de pilda pe Lech Walesa sa declare ca, el ar trebui sa inapoieze titlul de cetatean de onoare al or. Dantzig (Gdansk). Grass s-a declarat ranit de reactia unora ce brusc s-au transformat in acuzatorii lui. Dar cei mai importanti scriitori i-au luat apararea, considerand ca cele cateva luni petrecute de el in arma antiaeriana ca soldat SS au fost un accident, ce nu afecteaza cu nimic valoarea lui de scriitor.

Domeniul greselii si ispasirii consecintelor apartine si filosofiei, el fiind analizat de Jean-Paul Sartre si de Soren Kirkegaard, ce subliniaza ca cel ce pacatuieste poate ocoli pedeapsa divina, poate evita si condamnarea in justitie, dar nu poate scapa de propria constiinta. Iar aceasta a fost si ratiunea pastoritei Kässmann cand a renuntat la functiile avute, cu toate rugamintile enoriasilor de a reveni.

Am amintit cele de mai sus ca tema de reflectie pentru cei ce contempla comportamentul oamenilor politici de la noi din tara, si nu numai al lor. Ultimii 20 de ani sunt plini de incercari, multe izbutite, de compromitere a lor, cu scoaterea la iveala a unor momente din trecut. Dar este un subiect mult prea vast pentru a-l rascoli aici…

Tags: , , , , , ,

One Response to “VINA SI PEDEAPSA”

  1. luciaverona Says:

    Adresa mea este luciverona@gmail.com

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: