CAPITALISM DE STAT SAU ALTCEVA?

            Sunt frecvente parerile unor analisti ce considera ca sistemul social-politic ce a luat sfarsit in Rusia si in alte tari din rasaritul Europei cu doua decenii in urma, nu a fost decat un capitalism de stat. Capitalism de stat? Notiunea e veche, semnificand proprietatea statului totala (ca in URSS) sau partiala (ca acum in China) asupra principalelor mijloace de productie, adica a capitalului. Insusi Engels in “Anti-Düring” a sugerat ca este necesara o etapa intermediara, cea a capitalismului de stat , in procesul de trecere de la capitalismul privat la socialism. In 1918 Lenin a imbratisat si el ideea, justificand introducerea NEP ca perioada scurta, dar necesara pentru repunerea pe picioare a economiei distrusa in timpul revolutiei. Social-democratia lasalliana a imbratisat punctul de vedere ca prin nationalizari si prin dirijarea de catre stat a economiei se poate atinge telul final, socialismul, in timp ce o alta parte, a social-democratilor reformisti, au vazut in experimentul sovietic, un capitalism de stat in contradictie cu principiile socialismului. Asa este de pilda fruntasul socialist belgian Emile Vandervelde cu cartea sa “L’Alternative: capitalisme d’Etat ou socialisme democratique?” sau Victor Serge cu volumul “Totalitarisme et capitalisme d’Etat ». Toti acestia prognozau prabusirea comunismului sovietic sub povara propriilor contradictii sau in urma celui de al doilea razboi mondial. Faptul ca asa ceva nu a avut loc a amutit pentru un timp criticile naturii sistemului sovietic. 

Dar dupa prabusirea comunismului in URSS au reaparut parerile ce il reduc la un capitalism de stat impins pana la absurd, cu un patron – statul, care in acelasi timp indeplineste si functiile de bancher, iar ca proletari exploatati – intregul popor. Ipoteza permite sa se dea o explicatie trecerii cu relativa usurinta de la « economia planificata colectivista » la capitalismul de stat in tarile est-europene, ambele avand aceiasi natura, dar are si calitatea  ca mentine neprihanita speranta unei alternative socialiste in sec. XXI, intrucat aceasta nici macar nu a fost experimentata in sec.XX. Asa este de pilda filozoful marxist sloven Slavoj Zizek, ce repeta ca sistemul sovietic nu poate fi evaluat decat ca o forma extrema a capitalismului de stat. La noi aceiasi teorie o sustine Gabriel Chindea care, in publicatia pe internet „blog.revistacultura.ro” din luna ianuarie 2010 publica un articol intitulat “Din nou despre decembrie 1989, dar si despre ce mai ramane sa insemne marxismul astazi”. In el scrie ca dupa revolutia din 1917, societatea rusa avea nevoie de o modernizare rapida, deci de cresterea cu orice pret a mijloacelor de productie. Iar asta presupunea sacrificii  si obliga noul proprietar, statul, la exploatarea fortei de munca, fapt care a dus la instrainarea muncitorului de valorile legitimatoare ale socialismului.  Acumularea surplusului muncii prin mijloace etatiste este insa mai radicala, mai excesiva, decat prin cele private. De aceea sistemul sovietic, care a fost copiat si in Romania si in alte tari, nu era un simplu capitalism de stat, ci un hipercapitalism. Contradictia dintre ideea socialista, ce pune accentul pe satisfacerea nevoilor sociale ale celor multi, si realitatea exploatarii, nedeosebita de cea capitalista, ar fi dus la prabusirea sistemului. 

Teza echivalarii “socialismului real” din URSS si celelalte tari din rasaritul Europei cu sistemul capitalist este ispititoare, deoarece ea presupune ca in fond nimic esential nu s-a schimbat atunci cand patronul, persoana privata, a fost inlocuit cu statul-patron si birocratia sa. In felul acesta stalinismul poate fi respins de cei cu vederi de stanga odata cu capitalismul si astfel ramane neatinsa puritatea conceptului de “socialism” din scrierile lui Marx. Socialism la care deci se poate in continuare visa, deoarece el nici nu a fost macar verificat in practica.

Ipoteza ascunde insa o premisa falsa. Caci daca comunismul a fost doar o forma de capitalism, atunci nu are nici un rost sa refuzam capitalismul privat de astazi, nici sa ne mai batem capul cu gasirea de alternative la el, caci cu toate defectele lui, el este mai bland decat hipercapitalismul, intitulat abuziv drept “socialism real”. Iar daca nici Marx, nici Lenin si nici urmasii lor nu au reusit sa gandeasca si sa faureasca un socialism viabil, atunci inseamna ca e inutil a mai cauta un inlocuitor capitalismului. Capitalismul e deci sfarsitul istoriei, “socialismul” a fost un accident regretabil, nefiind inscris in logica istoriei. Iar comunismul – o utopie, o himera ce trebuie abandonata la lada de gunoi a istoriei. Pe acest rationament, pe lipsa oricarei alternative, se creiaza spiritul de resemnare, un cliseu mult indragit de dreapta. 

La aceasta se poate riposta aratand ca exploatarea, constrangerea fortei de munca, s-a dovedit in istorie necesara atat timp cat domneste raritatea mijloacelor de productie, insuficienta satisfacere a nevoilor populatiei si permanenta amenintare din afara a regimului de forte ce ii doresc disparitia. Ea este insa temporara si nu poate fi extinsa pentru caracterizarea socialismului in intregime. Pe de alta parte dezvoltarea de tip socialist nu presupune birocratizarea puterii. Exploatarea in socialism nu inseamna ca se fura munca, ci ca ceeace se retine se reda producatorului sub forma de investitii in fabrici, drumuri, baraje, scoli, spitale etc. Care nu sunt “pentru stat”, ci pentru majoritatea populatiei. Dar atunci cand omul nu mai intelege cum are loc organizarea sociala, ce se petrece cu munca lui, cand plusvaloarea nu i se mai intoarce in favoarea lui, atunci relatiile de exploatare genereaza instrainare, alienare. In momentul in care acumularea intensiva nu a mai fost vazuta ca se resfrange asupra tuturor, cand ea nu a mai legitimat sistemul in ochii oamenilor, acesta a intrat in criza. 

            Constrangerea fortei de munca pentru a moderniza in ritm rapid prima tara ce se inscrisese pe calea fauririi socialiste, nu este un criteriu suficient pentru caracterizarea unui sistem social-economic. Exploatarea fortei de munca a existat si in feudalism, si in sclavagism. Se neglijeaza insa a se scoate in evidenta un alt criteriu, esential, ce deosebeste capitalismul de socialism: proprietatea asupra fortelor de productie. Transferul, total sau partial, al capitalului si al pamantului din proprietatea privata in cea a intregului popor, prin exproprierea fie pe cale revolutionara, fie printr-o lege adoptata in urma categoricei victorii in alegeri a unui partid socialist, a fost si ramane pasul necesar spre reducerea inegalitatilor strigatoare ale capitalismului. Prin acest act de transfer al mijloacelor de productie i se atribuie in mod fals statului si birocratiei sale functia de noi exploatatori. Nu intamplator acest transfer nu s-a numit “etatizare”, ci “socializare” sau “nationalizare”, caci statul nu este decat un instrument, iar nu obiectivul final al preluarii in proprietate. Este iluzoriu de imaginat ca s-ar fi putut proceda altfel, dispensandu-se de existenta statului, asa cum preconizeaza teoriile anarhiste. Iar imaginea, deseori folosita, a unei birocratii pletorice si acaparatoare, ce s-a instalat ca nou proprietar anonim in locul celui privat, nu corespunde nici ea adevarului. Obiectiv privit, statul socialist nu avea nevoie de un numar mai mare de salariati in aparatul de dirijare, de control, de indrumare etc. decat avea nevoie pana atunci multitudinea de intreprinderi pe care el le preluase in proprietate. Argumentul ca mana invizibila a relatiilor de piata ar conduce si organiza mai eficient societatea decat interventia statului, este contrazisa de crizele distrugatoare de valori si oameni ce zgaltaie periodic capitalismul. 

            Cele de mai sus, ce trebuie reamintite in zgomotul asurzitor pe care il scoate astazi liberalismul, tin sa arate ca asa numitul “socialism real” nu a fost nici un capitalism de stat, nici un hipercapitalism,  ci un sistem original, cu valori proprii, diferite de cele ale capitalismului. Cauzele slabiciunii lui, care au condus la prabusirea cunoscuta, sunt de natura externa si interna, dar asta necesita o analiza separata.

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: