Ce se poate invata din criza Greciei?

In  septembrie 2008 a dat faliment una dintre cele mai mari banci de investitii americane: Lehman Brothers. Sistemul financiar, nu numai cel american, a fost pe pragul dezastrului si salvarea a putut avea loc doar prin interventia statului. Dar criza economica nu s-a terminat cu asta, ci doar a intrat intr-o noua faza in care actorii nu mai sunt bancile, ci statele. Sa rasfoim cele mai serioase publicatii economice occidentale pentru a vedea in ce consta impasul actual.

Datoria publica a catorva state industriale (careia se stie ca in cadrul Uniunii Europene i s-a stabilit un plafon max. de 60 % din PIB), se prezinta astfel: Statele Unite – 94,4 % din PIB (adica 1925 mlrd. Euro); Marea Britanie – 80,3 % (461 mlrd. Euro); Germania – 76,7 % (224 mlrd. Euro); Japonia – 198 % (197 mlrd. Euro); Grecia – 124, 5 % (67 mlrd. Euro). De decenii toate tarile industriale traiesc pe datorie, adica mai bine decat le-ar permite buzunarul. In primul rand e vorba de Statele Unite, care si-au finantat nivelul inalt de trai prin contractarea de datorii. Iar comportarea statului i-a indemnat pe toti sa faca la fel: bancile speculau cu bani imprumutati, iar cetatenii americani isi cumparau pe credit masini si case pe care altfel nu si le puteau permite. Iar cand aceasta bula prea umflata a amenintat sa se sparga, au sarit in ajutor, cu sume uriase, guvernele, care – pentru a tine economia in miscare – au luat sub garantie cheltuielile cetatenilor lor. Garantie ce putea fi data doar pe baza unor noi imprumuturi.

In prezent lumea e inglodata in datorii cum nu a mai fost niciodata pana acum. Deficitele statelor membre ale OCDE sunt in acest an de 7 ori mai mari decat cu patru ani in urma, iar a celor din zona euro – chiar de 12 ori mai mari. Acum Grecia se dovedeste insolvabila si ea trebuie salvata, dar nu din dragoste pentru aceasta tara, leagan al democratiei, ci pentru ca de asta depinde salvarea monedei comune euro. Falimentul economiei grecesti poate atrage dupa sine atacarea de speculanti (“Hedge Fonds”) si a altor tari din zona euro. Pentru asta e nevoie de recastigarea increderii investorilor, deci de o suma care sa acopere in exces datoria. FMI si BCE au evaluat ca Grecia ar avea nevoie de 120-150 miliarde de euro distribuiti pe o perioada de trei ani, in cazul in care nici un creditor privat nu i-ar mai acorda imprumuturi. Cu tot regimul drastic de economii pe care si l-a impus, din aceasta suma Grecia  singura nu poate contribui decat cu 30 miliarde. Restul de 90 miliarde ar trebui acoperite de celelalte tari membre ale zonei euro, pentru ca maladia sa nu se raspandeasca. Miliarde care ar fi justificate daca in aceasta perioada Grecia ar reusi sa ia masuri drastice de  economii, pe care sa le aplice consecvent, raportand  cinstit rezultatul operatiei. Dar daca nu o va face? Atunci speculantii se vor napusti la bursa asupra asa ziselor tari PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia, Spania) si le vor pune in genunchi. Tarile salvatoare vor fi ele insile in pericol. Chiar Germania, poate cu cea mai solida economie din Europa, are imense datorii, iar daca va fi cuprinsa si ea de criza, va trebui sa plateasca dobanzi mai mari pentru a obtine creditele necesare (astazi dobanda pentru ea este de 3 %, fata de 12,5 % la creditele acordate Greciei). Sarcina platirii datoriilor  ramane pe umerii viitoarelor generatii. Dar FMI mai solicita ca pe o perioada de zece ani de acum inainte sa isi instaleze controlorii la Atena, pentru a verifica aplicarea masurilor impreuna convenite. Ceeace in Grecia se apreciaza ca o grava cedare de suveranitate.

Saptamana trecuta, la intalnirea de la Washington ai celor G7-ministri de finante, Thimoty Geithner, ministrul de finante al SUA, a cerut rezolvarea cat mai rapida de europeni a problemei Greciei. Si nu din mila pentru greci, ci din grija ca Statele Unite sa nu se gaseasca si ele atrase in lantul  falimentar al celorlalte state. Caci prin sprijinul de sute de miliarde dolari acordat de guvernul american bancilor in ultimii doi ani, datoria statului a explodat in SUA. Datoriile statului se ridica acum la 12 bilioane dolari. Pana la sfarsitul deceniului se evalueaza cresterea lor la 20 bilioane. Atunci americanii ar trebui sa plateasca anual 900 miliarde dolari doar pentru serviciul datoriei publice (dobanda). Fred Bergsten, director al celebrului Petersen Institute, semnaleaza: “Daca nu reusim sa reparam situatia in urmatorii 5 ani, rolul Statelor Unite in lume este pus in pericol”. Acelasi lucru il sustine si istoricul de la Harvard, Niall Ferguson.

 Este clar tuturor ca tarile Uniunii europene din zona euro trebuie sa dea dovada de solidaritate pentru scoaterea din criza economica a Greciei, stat membru aflat in dificultate. Dar aceasta nu e singura concluzie, singura invatatura ce se impune:  trebuie ca guvernele sa exercite controlul lor asupra bancilor si sa introduca un sistem de reglementare a pietelor financiare care sa faca imposibila repetarea unor asemenea crize. In luna iunie va avea loc in Canada reuniunea G20 in care din nou se va ridica oportunitatea masurilor la adresa bancilor, astfel incat sa se puna capat creditelor exorbitante acordate in conditii de nesiguranta si pentru limitarea retributiilor uriase acordate CEO ai bancilor. Reglementarea pietelor financiare este ceruta de multi, dar e dificil de trecut la fapte, deoarece majoritatea guvernelor sunt dependente electoral de acordul  conducerii bancilor. Iar atat timp cat economicul va dicta conditiile sale legislativului si executivului, se pare ca principala masura ce se va lua va fi doar cea de creere a unei agentii europene de rating pentru imprumuturile acordate de state, caci se stie ca astazi nu exista decat trei asemenea agenturi, toate americane (Standard & Poor’s; Moody’s si Fitch). Ceeace presupune ca vor mai trebui sa vina alte criza de aceiasi amploare pentru a se trece la reforme radicale in sistemul financiar, in care sa se ia in consideratie faurirea unei noi ordini social-economice a tarilor din zona euro, poate chiar pe intreaga economie mondiala.

Mai ramane o problema: cea a grecilor. Populistii tarilor bogate speculeaza nemultumirea populatiei lor pretinzand ca nu e just ca sume de zeci de miliarde euro sa se dea unor greci care nu si-au gospodarit bine fondurile primite, ba chiar ca s-au bucurat de fondurile UE fara sa munceasca pentru ei. Se vantura mituri care spun: “Grecii sunt puturosi si mereu intra in greva sau se duc sa manifesteze fara motiv, pentru ca apoi sa vina la europeni sa le finanteze lenevia”. Este o afirmatie falsa. In conformitate cu datele statistice ale Eurostat, grecii lucreaza saptamanal in medie 42 ore, in timp ce media celor 27 tari membre UE este de 40,3 ore.Tot Eurostat arata ca salariul mediu brut in Grecia este de 803 euro lunar, ce include si asigurarea sociala si impozitul, in timp ce in Irlanda este de 1300 euro, in Franta – 1250 euro si in Olanda 1400 euro. In privinta duratei de iesire la pensie aceasta este in Grecia in medie de 61,4 ani, putin mai ridicata decat media celorlalte tari UE (61,1 ani). Iar in ce priveste valoarea pensiilor, un grec primeste in medie pensie lunara 750 euro, in timp ce in Spania aceasta este 950 euro, in Irlanda – 1700 euro, in Belgia – 2800 euro, iar in Olanda – 3200 euro. Conform datelor sindicatelor grecesti, din cei 4,5 milioane forta de munca, un milion nu au nici o asigurare sociala sau alta forma de protectie legala. Se mai afirma ca numarul functionarilor publici este cel mai ridicat in Grecia. In realitate, cf. raportului ILO (International Labor Organization) numarul functionarilor la stat reprezinta in Grecia 22,3% din totalul fortei de munca, in timp ce in Franta acest numar reprezinta 30 %, in Suedia – 34 %, in Olanda – 20 % iar in Germania – 14 %. Iar 300.000 dintre functionarii publici greci au contracte pe timp limitat, ceeace le confera drepturi si salarii mai reduse. Salariile suplimentare acordate traditional de Craciun si de Paste, au fost eliminate prin noile masuri de economii.

Daca salariile in Grecia sunt printre cale mai scazute din Europa, preturile sunt in schimb mai mari decat in alte tari. Astfel un pachet de ”cereals” costa in Grecia 2,86 euro, in timp ce in Anglia – 1,89 euro si 2,25 euro in Franta. O cutie de “soft-drinks” costa 3,1 euro in Grecia, 2,76 euro in Belgia, 2,3 euro in Franta si 2, 69 in Marea Britanie. Toate astea nu vor sa demonstreze ca lucratorii din restul Europei traiesc mai bine, ci ca ceeace s-a facut si se face oamenilor muncii din Grecia, li se vor face poate maine si celor din Portugalia, Spania , Italia si alte tari, reprosandu-le si acestora ca au dus-o prea bine si ca acum trebuie sa consimta la sacrificii.

Iata de ce problema oamenilor muncii din Grecia este si a celorlalti muncitori din intreaga Europa. Solidaritatea manifestata de ei poate obliga guvernele sa aseze greutatea crizei pe umerii celor cu adevarat responsabili de declansarea ei.

Tags: , , , ,

One Response to “Ce se poate invata din criza Greciei?”

  1. nraducanu Says:

    La cele de mai sus voi adaoga un pasaj semnificativ dintr-un articol aparut astazi pe site-ul revistei “Le Monde diplomatique”:

    Europa se pregateste sa ajute Grecia, la fel cum FMI a ajutat odinioara Argentina, apoi Rusia. Dar caritatea incepe cu sine: Franta si Germania vor lua cu imprumut cateva miliarde de euro pe pietele financiare cu o dobanda mica pentru a le da cu imprumut grecilor cu dobanda mai mare. Eric Woerth, ministrul francez al afacerilor sociale si fost ministru al bugetului, a explicat cum devine cauza: “Ajutand Grecia, ne ajutam pe noi. Cele 6 miliarde nu le-am scos din casa de bani a statului. Le-am imprumutat cu o dobanda de cca. 1,4-1,5 % si le dam grecilor cu o dobanda de 5 %. Castigam ceva bani din asta. Este bun pentru noi, este bun si pentru Grecia, dar in special e bun pentru zona euro. Trebuie sa redam siguranta pietelor. Asa e mereu, pietele trebuie sa fie sigure, trebuie sa intindem o plasa de salvare publica”.
    Toti par castigati din asta. Cu exceptia grecilor, dintre care unii vor pierde doua luni de salariu si vor plati inca 4 % in plus la TVA decat luna trecuta. Sa fie ei oare atat de ingrati incat sa nu-i multumeasca Europei pentru ca i-a ajutat?

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: