Transnistria

La 19 mai Dmitrii Medvedev, presedintele Rusiei, s-a dus la Kiev inapoindu-i lui Viktor Ianukovici, presedinele Ucrainei, vizita pe care acesta o facuse de 7-8 mai la Moscova. Printre problemele puse de acord de cei doi a fost si problema Transnistriei, teritoriu care se stie ca e revendicat de doua decenii de conducerea de la Chisinau. In documentul semnat, “ambele tari au recunoscut importantul rol stabilizator jucat de trupele rusesti” pe acest teritoriu si au decis sa i se recunoasca Transnistriei “un statut special”. Guvernul de la Chisinau a reactionat declarand ca doreste ca armata rusa stationata acolo sa fie inlocuita cu o misiune civila internationala si a solicitat sprijinul tarilor europene occidentale in aceasta privinta. Se pare insa ca deja se poate spune adio visurilor de alipire a acestui teritoriu la Republica Moldova.

La luarea deciziei amintite a presedintilor Rusiei si Ucrainei, un anumit rol l-a jucat desigur si un detaliu de prestigiu. Pentru sarbatorirea pe 8 mai a Zilei Victoriei la Moscova, presedintele rus i-a invitat la tribuna din Piata Rosie pe presedintii tuturor tarilor ce fac parte din Comunitatea Statelor Independente, adica a statelor foste republici in cadrul URSS, dar care acum sunt independente. Dintre tarile membre ale CIS au declarat ca nu participa la parada trupelor presedintii a trei state: Georgia (Saakashwili), care in urma razboiului de acum doi ani, a intrerupt orice contact cu Moscova, apoi recenta presedinta a Kirghiziei, care a pretextat dificultatile de trecere la un nou sistem de conducere a economiei, si in fine, Mihai Ghimpu, presedintele interimar al Republicii Moldova. Acesta din urma a pretextat ca in acest razboi moldovenii au pierdut sute de mii de soldati luptand pentru o cauza ce nu era a lor si deci nu e nici un motiv de sarbatorire a victoriei. Guvernul moldovean, care este o alianta de 4 partide, nu a fost insa de acord cu atitudinea presedintelui si a decis sa trimita la Moscova o companie de 70 de ostasi, care a defilat alaturi de o brigada britanica, un regiment francez, o garda din soldati americani si alti soldati ai statelor aliate in cel de al doilea razboi mondial. Ministrul rus de externe Lavrov si-a exprimat dezamagirea gazdelor ca noul presedinte Ghimpu a respins invitatia la aceasta sarbatoare simbolica, iar presedintele Medvedev a adresat o telegrama de felicitari “poporului din Rep. Moldova”.

In legatura cu cele de mai sus este interesanta parerea unuia dintre cei mai cunoscuti analisti politici rusi, Dmitrii Trenin, directorul Centrului Carnegy din Moscova, despre Noua Europa de Rasarit, denumire ce se refera la Bielorusia, Ucraina si Moldova, tari considerate tampon al Rusiei fata de NATO si UE. Articolul sau, aparut la 21 mai in ziarul IZVESTIA, arata ca daca in ultimii 5 ani Ucraina a cautat sa-si adapteze modelul dupa cel al populatiei din vestul tarii, mai nationalista, rezultand insa un esec, acum – cu o conducere venita din rasaritul Ucrainei, cu densa populatie rusa – interesele diferitelor regiuni ale tarii se vor echilibra. Sunt sanse in aceasta directie, deoarece in ultimii 20 de ani tara a evitat orice ciocnire de natura etnica.

Referitor la Belorusia, impresia generala este ca si aici s-a gasit formula acceptabila. Ideea de unificare a Belorusiei cu Rusia era proiectul lui Lukashenko, care urmarea luarea locului lui Eltin dupa disparitia acestuia. In momentul in care s-a aflat ca in locul lui Eltin vine Putin, propunerea de unificare a celor doua tari a cazut balta. Problema ce s-ar pune acum este doar cine ar putea eventual prelua locul lui Lukashenko, cand se stie ca acum intreaga putere la Minsk sta in mainile sale.

In ce priveste Rep. Moldova, dupa parerea lui Trenin aici sunt doua probleme: Transnistria si Romania. Atat la Chisinau cat si pe celalalt mal al Nistrului s-a format in aceste decenii o constiinta nationala a elitelor tarii. Cea mai mare parte a acestei elite nu doreste alipirea cu Romania. Actioneaza desigur si un grup de persoane legat de Romania, dar pentru marea majoritate a elitei nu surade deloc ipoteza de a deveni niste sefi de judet in Romania, in loc sa fie proprii lor sefi intr-un stat mic, dar suveran. De ce oare Chisinaul ar dori sa ajunga un oras provincial, cand poate ramane capitala de stat independent?

Analiza de mai sus justifica un scurt comentariu. Trebuie recunoscut ca astazi pentru Statele Unite, problemele celor trei tari ce formeaza asa numita Noua Europa de Rasarit, nu mai sunt prioritare. Iar stabilitatea in aceasta regiune, dorita fierbinte de Uniunea Europeana, nu mai poate fi obtinuta fara participarea Rusiei.  Rusia nu mai are veleitati imperiale, de sporire a teritoriului, ci tinde spre ocuparea unui rol de mare putere, de sporire a influentei sale in jocurile spatiului planetar.

Romania nu are granita comuna cu Rusia, dar influenta Moscovei asupra Bucurestiului se poate exercita pe alte cai decat o presiune directa. De pilda prin concesiile pe care Uniunea Europeana i le-ar putea consimti, pentru asigurarea aprovizionarii fara obstacole cu energie. Pe de alta parte, noua conducere a Ucrainei cultiva acum amicitia cu Moscova, dar in acelasi timp o si poate influenta politic. Imitarea de Ianukovici a politicii antirusesti a lui Saakashvili, este greu de conceput, iar influenta Varsoviei asupra politicii Kievului se va reduce considerabil, probabil la nivelul unor relatii normale intre doua tari vecine.

In aceste conditii, se pune intrebarea daca eventuala abandonare a pretentiilor Chisinaului asupra teritoriului Transnistriei nu ar usura adoptarea unei decizii de unificare a Republicii Moldova cu Romania.  Se pune insa intrebarea in ce masura o posibila unificare ar aduce numai avantaje tarii noastre, in afara de gloria ce s-ar revarsa imediat (si prea putin meritat) asupra presedintelui Romaniei. Tara s-ar “imbogati” cu cca. un milion de rusi si ucrainieni, cu pretentiile lor de reprezentare in institutiile de stat, populatie care – spre deosebire de situatia celor 1,5 milioane de nationalitate maghiara – ar avea o sustinere solida din partea Moscovei si Kievului. Pe de alta parte Romania, care deja – mai ales in aceste timpuri de criza – este privita ca o ruda saraca in cadrul Uniunii Europene, ar trebui sa faca serioase eforturi financiare pentru a aduce noua provincie la nivelul criteriilor cerute la Bruxelles. Iar toate astea, in cazul in care Uniunea Europeana ar accepta fara obiectii o asemenea extindere a organizatiei spre rasarit…

Tags: , , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: