Intelectualii americani si politica Israelului

             Tony Judt este un renumit istoric, care preda cursul de istorie a secolului 20 la New York University. Evreu, el a fost entuziasmat in tinerete de idealurile sionismului si s-a dus in Israel, unde a participat ca soldat in razboiul din 1956 impotriva Egiptului. Cu timpul insa politica statului Israel l-a dezamagit si a inceput sa sustina ca rezolvarea confruntarii israelo-arabe nu se poate obtine decat prin creearea unui stat palestinian independent. O asemenea atitudine i-a iritat pe conducatorii diasporei evreiesti din Statele Unite. In octombrie 2006 Judt era programat sa tina o conferinta la New York cu titlul “The Israel lobby and U.S.Foreign Policy”. Dar David Harris, directorul executiv al lui American Jewish Committee, i-a contactat pe organizatori si, sustinand ca ideile lui Judt sunt daunatoare statului Israel, a reusit sa anuleze tinerea conferintei. Mai mult, Judt a primit amenintari cu moartea pentru atitudinea adoptata. Alte personalitati evreiesti din Statele Unite cu vederi liberale, ca de pilda scriitorul Norman Finkelstein (autor al cartii “A Nation on Trial”), dramaturgul Tony Kushner sau ziaristul Richard Cohen, care au criticat politica Tel Aviv-ului, au indurat in ultimii ani o serie de presiuni pentru opiniile exprimate.

            In 2007 doi profesori, John Mearsheimer de la Chicago University, si Stephen Walt de la Harvard University, au publicat o carte de mare rasunet, despre puterea lobby-ului evreiesc in Statele Unite. In ea au aratat, foarte documentat, ce pagube a adus atitudinea acestui grup de interese asupra politicii externe americane. Conform punctului lor de vedere, sustinerea neconditionata de Statele Unite a politicii israeliene, pune in pericol securitatea atat a Americii, cat si cea de viitor a Israelului. Ei explica, in volumul de aproape 500 de pagini, de ce este atat de greu sa se vorbeasca sau sa se scrie ceva despre puterea lobby-ului pro-israelian: “pentru ca Statele Unite sunt o democratie pluralista in care libertatea cuvantului si asocierii este garantata. Pentru o natiune formata din imigranti, era inevitabil ca se vor alcatui grupe de interese pe baza etnica, care vor incerca sa influenteze politica Statelor Unite pe diferite cai. Americanii cubanezi au influentat mentinerea de SUA a embargoul asupra regimului lui Castro. Americanii armenieni au impins Washingtonul sa recunoasca genocidul turcesc din 1915 asupra natiunii armeniene. In privinta grupului pro-israelian, problema e insa mai complexa. Deoarece unele state refuza inca sa recunoasca Israelul, punerea in discutie a politicii acestui stat este privita de multi americani ca un gest de contestare a insasi existentei tarii in care s-au refugiat evreii salvati din holocaust, adica a locului central al identitatii evreiesti contemporane.”

Cartea lui Mearsheimer si Walt e discutabila in anumite privinte, chiar si numai pentru ca nu pune in balanta si rolul enorm al lobby-ului arab al petrolului, care nu se multumeste doar sa contesteze Israelul in organizatii internationale, ci ii alimenteaza cu armament si munitii pe talibanii din Afganistan. Cartea lor – care a trebuit sa depaseasca numeroase obstacole pentru a vedea lumina zilei – reprezinta insa un studiu esential pentru intelegerea influentei pe care lobby-ul evreiesc american il are asupra politicii externe a Americii.

In prezent lobby-ul pro-Israel are inca in SUA o forta considerabila. ”American Israeli Cooperative Enterprise” subliniaza ca dintre cei 100 membri ai Senatului, 14 sunt evrei. Iar din cei 435 membri ai Camerei Reprezentantilor – 31 (adica 7,1%) sunt evrei. Ceeace este mult pentru o comunitate ce reprezinta doar 2 % din populatia tarii. AIPAC (American Israel Public Affairs Committee) care in SUA este lobby-ul oficial pro-israelian, a avut prima contributie la mesajul adresat recent presedintelui Barack Obama, solicitandu-l sa mobilizeze “comunitatea internationala pentru adoptarea de masuri imediate si radicale” impotriva Iranului. Acest mesaj a fost semnat de 81 senatori si 366 reprezentanti. Cu toate acestea, indeosebi dupa ofensiva asupra teritoriului Gaza, in comunitatea evreiasca americana se fac auzite temeri cu privire la imaginea viitoare a Israelului.

Richard J. Goldstone este un fost inalt magistrat sud-african, care in 1994-1996 a fost acuzatorul principal in investigarea crimelor de razboi din Iugoslavia si Ruanda. In 2009 el a condus Comisia ONU pentru investigarea violarii regulilor internationale ale drepturilor omului in actiunea militara din Gaza, constatand realitatea unor asemenea incalcari atat de Hamas, cat si de Tsahal (armata israeliana). Raportul Goldstone a fost insa repede dat uitarii, datorita combaterii concluziilor lui de catre Israel, dar el a influentat puternic opinia intelectualitatii americane, si mai ales a celei europene.

Imaginea Israelului continua sa se degradeze, ceeace s-a constatat recent cu ocazia desbaterii organizate la New York de asociatia Intelligence Squad si sponzorizata de fundatia Rosenkranz. Dupa schimbul de argumente pro si contra la intrebarea “Trebuie ca Statele Unite sa inceteze relatia speciala pe care o au cu Israelul?”, 49 % din auditoriu a raspuns pozitiv, iar 47 % – negativ. Sunt tot mai multi evrei ce isi relativizeaza acum opinia anterioara neconditionala asupra politicii Israelului. Intr-un articol din ziarul “Le Monde” (22 mai 2010) se mentioneaza cazul filozofului francez Bernard-Henri Levy, care dupa ce a aparat in Franta operatia militara din Gaza, a fost huiduit dupa doua luni la o conferinta la New York. Ulterior, vazand ca sustinerea politicii israeliene se reduce la cercurile cele mai de dreapta ale adversarilor lui Obama, BHL si-a schimbat parerea si a fost initiatorul apelului intelectualilor evrei europeni, in care se exprima temerea ca ”gresala morala a ocuparii terenurilor si a continuarii de noi implantari israeliane in teritoriile palestiniene”, ar putea contribui la “delegitimarea ca stat a Israelului”. Iar pe data de 16 mai, lingvistului si politologului american Noam Chomski i s-a refuzat la frontiera intrarea in Israel, ca urmare a criticarii de el a politicii fata de palestinieni dusa de guvernul acestei tari.

Situatia scaderii prestigiului Israelului nu pare a deranja deocamdata prea mult organizatiile de lobby israeliene. In ce priveste viitorul insa, din ce in ce mai putini apreciaza urmatoarea gluma :  “Bibi Netanyahu doreste atat de mult pacea, incat e dispus sa discute inca 50 de ani despre ea”.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: