Pericole ce pandesc limba romana

Cel care urmareste articolele pe bloguri sau comentariile pe forumuri la unele articole de ziar, nu se poate sa nu fi fost izbit de faptul ca limba romana e supusa in acesti ani unui dublu asalt. In primul rand, se folosesc cuvinte si expresii vulgare, mahalagesti sau obscene, ce in trecut erau considerate, printr-un acord mutual, drept tabu, inacceptabile in texte destinate publicului. In al doilea rand, are loc o incarcare abuziva a limbii cu termeni importati din engleza, chiar si in cazuri in care exista un termen romanesc adecvat. Subiectul e vast, dar as dori sa fac cateva reflectii asupra lui. 

Libertinajul in exprimare. Este oarecum de inteles dorinta unor autori de texte pe teme politice, de a da un sens cat mai pregnant indignarii sau dispretului lor pentru anumite situatii sau persoane, folosind expresii socante, menite sa impresioneze suplimentar cititorul. Dar recurgerea pentru aceasta la injuraturi ordinare sau la termeni triviali, cu conotatie scatologica sau pornografica, este – dupa mine – departe de a spori forta imprecatiei, ci mai curand o dovada a desconsiderarii nivelului intelectual al cititorului, a-l cobori pe acesta la o cota de promiscuitate de care pana nu demult era ferita ziaristica si literatura romana.

Depasirea pragului de minima pudoare a cuvantului tiparit se datoreaza mai multor cauze. Pe deoparte, este posibilitatea de exprimare in deplina anonimitate pe internet a blamarii, fara temerea ca asta l-ar putea stigmatiza pe autor sau introducerea lui intr-o categorie nedorita. Pe de alta parte, este convingerea ca numai astfel are loc o “democratizare” a argumentatiei si pot fi atrase la convingerile autorului categorii noi de cititori, carora le repugna limbajul prea intelectual. Ar mai fi de luat in consideratie si influenta pe care o exercita filmele si literatura anglo-americana, in care termeni ca “fuck”, “oral sex”, “shit”, “cocksucker” etc. sunt rostite chiar de doamne din cea mai buna societate. In fine, aparitia recenta in dictionarul explicativ al limbii romane (DEX – online) a tuturor cuvintelor si expresiilor de jargon folosite numai in cercuri restranse pentru denumirea organelor genitale sau a actului sexual, a conferit o anumita onorabilitate acestor termeni.

 Desigur ca o limba nu este un organism mort, ea evolueaza sub presiunea diversilor factori, veniti din tara sau strainatate. Acest lucru este cu atat mai mult valabil pentru limba romana, constituita ca limba literara de mai putin de 200 de ani. Dar tocmai de aceea trebuie tinut seama ca  practicarea unei limbi slobode, eliberata de chingile oricarei restrictii, are si reversul ei. Toleranta in aceasta privinta contribuie la lipsa de reactie si severitate a celor carora le este incredintata modelarea in scoala a spiritului copiilor, atunci cand sunt confruntati cu acte de mitocanie sau chiar violenta deprinse de elevi fie in familie, fie aflate la televizor sau citite in chat pe messenger.

Iar asta nu ar fi totul. O explicatie este si intrarea in derizoriu, in ultimele doua decenii, a diferentei intre bine si rau, intre discursul onest si adevarat, si cel fals si ipocrit. Treptat in societatea noastra sporeste starea de nemultumire sociala, izvorata din neincrederea in capacitatea guvernantilor de a scoate economia din impas. Nu este exclusa canalizarea acestei insatisfactii in miscari violente de extrema dreapta, pe fondul combaterii tot mai energice a “comunismului”, prezentat ca pericol atunci cand lipseste cu desavarsire, si a derivei limbajului in necuviinte si insulte, ce dispenseaza de a sustine ideea cu argumente. Permisivitatea in licentiozitate nu trebuie privita ca nevinovata in actul politic.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 

Anglofonizarea. Pe glob, engleza este limba materna a cca. 450 milioane de persoane, e folosita ca limba secundara de inca 1,5 miliarde persoane si este una din limbile oficiale ale ONU, alaturi de chineza, spaniola, araba, rusa si franceza. In domeniul stiintei, al economiei, al politicii si diplomatiei, engleza castiga tot mai mult teren si pare de neinlocuit. Internetul este un puternic instrument de difuzare a englezei : aproape doua treimi din site-urile web sunt in engleza. In Romania cca. 80 % dintre elevii ce opteaza pentru o limba straina aleg engleza. Articolele de ziare si textele pe bloguri abunda in termeni englezesti (babysitter, macho, fitness, link, hotline, background, agreement, funny, talk-show, mass-media, design, cool, team, s.a.), vadind pretentia celui ce scrie de a se alinia la limbajul occidental, desi uneori il foloseste cu sensuri inadecvate.

 Este oare engleza limba mondiala a viitorului? Initierea in aceasta limba este aparent usoara, dar stapanirea ei perfecta este dificila si de aceea se spune : “English is the easiest language to speak badly”. In asaltul englezei de a deveni un fel de “lingua franca”, asa cum, timp de secole, a fost latina in evul mediu al Europei occidentale, o seama de tari vad nu numai un pericol pentru limba lor nationala, ci si un factor de influentare a gandirii proprii. Franta a luat inca mai demult masuri de ingradire prin lege a fenomenului raspandirii expresiilor “franglais”, e drept – cu rezultate discutabile. In Germania, ultimul numar al marelui saptamanal “Die Zeit” atrage atentia intr-un editorial intitulat “Ist Deutsch noch zu retten? (Mai poate fi salvata germana?), asupra erodarii limbii materne prin folosirea inutila a numerosi termeni anglo-saxoni, cu riscul de percepere schimbata a lumii. Cel ce isi pune intrebarea ce este mai intai : gandirea sau limba, paseste pe o cale falsa, caci – spune Ulrich Greiner – limba si gandirea se influenteaza reciproc. Kant, Hegel sau Heidegger ar fi gandit probabil diferit daca ar fi scris in englezeste. In general in stiintele sociale (asa numitele Geisteswissenschaften) conceptul nu poate fi despartit de limba. Iar cand aceasta limba nu este cea materna, cel ce gandeste sufera o pierdere, un dezavantaj de care nu e totdeauna constient. Pe de alta parte, in patura burgheziei instarite este acum de bon-ton sa se vorbeasca englezeste sau cu aport masiv de expresii anglo-saxone. Folosirea de elite in proportie sporita a englezei conduce insa la desprinderea elitelor de restul populatiei. Iar fenomenul va lua proportii, deoarece se inmultesc scolile private in care se vorbeste exclusiv engleza.

S-ar putea riposta, in privinta limbii romane, ca nu este primul asalt pe care ea l-a avut de suportat si pe care l-a trecut cu bine: in sec. 19, V. Alecsandri ironiza frantuzismele Coanei Chirita, iar in sec. 20 limba rusa, intens predata in scoli, nu a lasat practic nici o urma in lexicul nostru. Dar cu engleza este altceva: ea patrunde atat prin intermediul tineretului, al strazii si discotecilor, cat si prin cel al elitei ce are ambitia de a se afirma anglofona. Este un fenomen ce nu este bine sa fie lasat a se desfasura de la sine. Umberto Eco, intrebat care crede ca va fi limba Europei viitorului, deci a unui continent cu peste 20 de limbi nationale diferite, a raspuns scurt : “Traducerea”.

Tags: limba engleza, limba mondiala, limba romana, N. Raducanu, obscenitate, vulgaritate