Scaderea rolului intelectualilor

In timp ce la noi in tara, cartea „Idolii forului“ provoaca din partea intelectualilor luari de pozitie, in presa si pe net, ce ar fi fost greu de conceput cu un an sau doi inainte, iata ca si in Franta se desfasoara o desbatere interesanta cu privire la scaderea  rolului intelectualilor in societate si cauzele acestui fenomen. Un articol semnificativ mi s-a parut a fi cel cu titlul “Les causes du declin des intelectuels” publicat acum cateva zile in cotidianul “Le Monde” sub semnatura lui Pascal Boniface, director al IRIS (Institut des Relations Internationales et Strategiques) si pe care il prezint pe scurt in cele de mai jos. Desigur ca puterea intelectualilor in Franta este incomparabil mai mare decat cea a asa zisilor “boieri ai mintii” in Romania, dar multe din constatarile specialistului francez par a se aplica si situatiei din tara noastra.  

A trecut demult epoca in care giganti ai gandirii, precum Jean Paul Sartre si Raymond Aron, s-au angajat in desbaterea publica, numai dupa ce aveau in urma o opera apreciata si durabila. Acum intelectualii prefera sa se dueleze cu ideile in presa si la televiziune. Nu exista desigur incompatibilitate intre munca intelectualului si folosirea mediilor de informare pentru lamurirea si influentarea publicului. Cauzele declinului rolului lor sunt insa altele decat iesirea abuziva pe micul ecran sau in ziare.

 In primul rand e faptul ca se formeaza, constient sau nu, un mic grup care isi distribuie pozitiile in lumea editurilor, presei si televiziunii. Cei din acest grup evita cu grije sa se contrazica sau sa se critice. Preocuparea de informare a publicului trece pe locul doi, dupa relatiile de prietenie sau dupa dorinta de a fi agreabil cuiva ce poate fi util, sau a te opune cuiva care ar putea fi periculos. Dupa un timp insa lumea observa aceasta situatie si increderea in ei sufera. Odinioara accesul la mediile de masa era un prilej de a transmite un mesaj. Acum – este un mijloc de a-ti pastra sau imbunatati statutul social.

In al doilea rand, dar si mai grav este ca, prezentand posibilitatile restranse de alegere intre bine si rau (si situandu-se de partea binelui), ei magulesc aspiratiile morale ale publicului, deformand insa faptele si situatiile. Respectul adevarului, sinceritatea argumentelor nu mai constituie un criteriu. Sunt doar cuvinte care zboara, ca si cele care se scriu. Nu rareori pot fi vazuti sau cititi intelectuali care afirma constienti un neadevar, atunci cand acesta le serveste argumentatia. Se da prioritate celui ce face afirmatii categorice, desi toti isi mai aduc aminte contradictiile, omisiunile sau minciunile din trecut. Exista acum o lipsa de risc in debitarea minciunii sau in travestirea realitatii si nimeni nu se mai teme sa fie prins in flagrant delict spunand neadevaruri. Numerosi intelectuali au fost surprinsi rostind inventii, schimonosind adevarul, pronuntand acuzatii meschine si fara suport la adresa adversarilor ideologici. Dar, intrucat aveau deja o celebritate, ei continua sa ocupe un spatiu important in cadrul mediilor, chiar daca credibilitatea lor pentru o mare parte a publicului e afectata. Mai sunt insa si intelectuali mercenari, care se pun in slujba unei cauze nu din convingere, ci din interes.

Sporirea influentei opiniei publice in procesul de adoptare a deciziilor este ceva pozitiv. Ea este insotita din pacate si de o crestere a puterii operatiilor de dezinformare. O parte din elite nu simte misiunea de a lamuri publicul, ci din contra, de a incurca sensurile. Minciuna devine un mijloc legitim de lupta ideologica. Daca crezi ca esti in serviciul binelui pentru a lupta contra raului, ce mai conteaza tranzactiile cu veracitatea? Numai ca, si in aceasta privinta, scopul nu justifica mijloacele. Daca e justa cauza, de ce ar trebui mintit pentru a o servi? Pentru ca e prost publicul? El nu e prost deloc. O parte a lui poate fi inselata temporar, majoritatea devine insa repede constienta cine e cel ce o trage pe sfoara.

Daca intelectualii doresc sa-si regaseasca respectul pierdut, trebuie ca ei insisi sa respecte mai bine obligatia de a fi sinceri.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: