Celor indragostiti de carti

Lunile de vara sunt propice evadarii din cotidian, deci si din politica, din faptul divers. Se deschid atunci cartile ce asteptau demult sa fie citite sau recitite. Unii vad in volumul tiparit doar un obiect de consum, pentru a se amuza, pentru a se instrui, pentru a-si omori timpul. Dar cartea are si o alta dimensiune pentru cititorul pasionat. Sunt carti care turbura, care emotioneaza, dupa inchiderea carora simti ca esti un alt om, imbogatit cu senzatii si sentimente noi sau din contra, indignat sau revoltat. Nu poti deveni indragostit de lectura decat printr-o indelungata frecventare a librariilor si bibliotecilor, cand se tese acea retea de atentie si obisnuinta cu care se fauresc marile prietenii. Vocea unui prieten continua sa rasune in noi mult timp dupa despartire. Cu o carte conversatia continua mult timp dupa ce lectura a luat sfarsit. Personagiile, imaginile, gandurile ne stapanesc si cartea se prelungeste parca in noi chiar si dupa ultima pagina.

Lectura cartilor are astazi mari dusmani: televizorul si computerul. Dar urmarirea unui film sau a comentariilor pe un blog, este o alta experienta, un alt mod de a vedea rapurtul dintre lucruri si oameni. Fiecare carte aduce marturie ca o alta ordine a lumii este posibila, nu doar ca punct de vedere schimbat, ci ca traire diferita a lumii, intelegerea ei prin mintea altuia. Iar marii scriitori au fost de regula si mari pasionati de lectura. Intimitatea cartilor le intrerupe singuratatea, cea la care sunt constransi sau cea dorita. Unii exclama in paginile scrise: am nevoie de altii si nimeni nu e alaturi de mine. Altii insa cauta singuratatea pentru a-si pune ordine in ganduri sau pentru a se intalni cu alti scriitori citind paginile lor.

Voi reda mai jos opiniile catorva scriitori asupra satisfactiei pe care le-a adus-o lectura. Sa fie oare acestea doar reflectiile oamenilor unei epoci disparute? 

Virginia Woolf (1882-1941) : “Cartile sunt seva vie a unor spirite nemuritoare”. 

Rene Descartes (1596-1650) : “Lectura unor carti bune este ca o conversatie cu cei mai cinstiti oameni ai secolelor trecute, autorii lor, si anume o conversatie in care ei ne desvaluie cele mai frumoase din gandurile lor”. 

Oscar Wilde (1854-1900) : “Cartile pe care nu le recitesti mereu cu placere, nici nu au meritat sa fie citite”. 

Montesquieu (1689-1755):«Cititul a fost pentru mine principalul remediu impotriva starii de dezgust din viata; niciodata nu am avut vreo suparare de care sa nu ma fi scapat prin lectura”.   

Gaston Bachelard (1884-1962): «De dimineata, vazand cartile stranse pe masa, inainte de orice fac rugaciunea cititorului nesatios de lectura: “Da-ne noua astazi foamea cea de toate zilele…”. Caci acolo sus, in ceruri, paradisul nu e oare o imensa biblioteca?” 

Victor Hugo (1802-1885): “A citi inseamna a bea si a manca. Spiritul care nu citeste, slabeste ca un trup ce nu  se hraneste”. 

Jules Renard (1864-1910): “Fiecare din lecturile noastre lasa o samanta care incolteste candva”. 

Marcel Proust (1871-1922): “Viata adevarata, viata in sfarsit descoperita si lamurita, singura viata deci cu adevarat traita, este literatura”. 

Jean-Paul Sartre (1905-1980): “Niciodata n-am racait pamantul, nici n-am cautat dupa cuiburi, nu am strans plante in ierbare, nici nu am aruncat cu pietre dupa pasari. Dar cartile au fost pasarile si cuiburile mele, animalele mele domestice, staulul si viata la tara. Biblioteca era chiar lumea prinsa intr-o oglinda, avea densitatea ei infinita, varietatea si imprevizibilitatea ei”. 

Milan Kundera (nascut in 1929) : “Ca si muzica mare ce poate fi ascultata fara sfarsit, marile romane sunt facute pentru o lectura repetata”. 

Francoise Sagan (1935-2004) : “Cand am deschis la intamplare cartea “Illuminations” de Arthur Rimbaud, am fost instantaneu fulgerata. Cuvintele se ridicau din pagini. Loveau in tavan si recadeau pe mine, imaginile urmau altor imagini, splendoarea urma furiei. Cineva scrisese asta, cineva avusese geniul, fericirea de a scrie asta, ceeace era insasi frumusetea pe pamant, dovada prin nou, demonstratia finala ca literatura este totul. Trebuia sa alerg cu ea, sa ma urc cu ea, fara teama de inaltime. Iar asta dupa ce citisem ceeace tocmai citisem, adica ce niciodata nu voi fi in stare sa scriu, dar care ma obliga, prin insasi frumusetea sa, sa gonesc in acelasi sens”.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: