Despre Statele Unite ale Europei

Ceva despre Statele Unite ale Europei

Se stie ca la recentul Congres al PPE desfasurat la Bucuresti, presedintele Basescu a afirmat ca pentru combaterea populismului, ce s-ar afla in crestere pe continentul nostru, solutia o reprezinta faurirea Statelor Unite ale Europei. Ideea nu este noua, ea a fost pentru prima oara emisa de Victor Hugo in parlamentul francez cu 140 de ani in urma. In ultimul timp insa ea revine cu forta in discursul unor politicieni ai tarilor UE, justificata prin evitarea pe viitor a crizelor financiare, dar si pentru alte scopuri, mai mult sau mai putin clar exprimate. Ce se intelege de pilda prin formulele vagi puse acum in circulatie de «adancire radicala a integrarii”, “mai multa Europa”, “supranational contra national” ca primi pasi spre idealul unei Europe federale cu un guvern suprem, cu o armata proprie, o politica externa unica si un sistem bancar controlat de guvern?
Cele 27 de tari membre ale UE au astazi o populatie de aproape 500 milioane locuitori, iar cele 17 state ce formeaza zona monetara euro – au cam 350 milioane. Cifre impresionante, la care daca se adaoga cifrele fortei economice, se intrevede amploarea proiectului propus, dar si dificultatile traducerii lui in viata. O Europa care ar vorbi cu un singur glas are desigur avantaje, dar si inconveniente. Printre avantajele deseori mentionate este ca se elimina pericolul unor conflicte armate intre tarile membre, pe un continent ce a suportat in secolul trecut doua razboaie mondiale, alimentate de depresiunea economica si de ideologia nationalista. Dar aceasta calitate a UE, de oaza de pace, este chiar si astazi obtinuta prin documentele deja semnate de reprezentantii tarilor la nivelul cel mai inalt. Populismul nationalist care ar pandi ocazia pentru a pune mana pe putere si a repeta greselile trecute, este mai curand o sperietoare si in orice caz foarte departe de a avea virulenta hitlerismului sau fascismului in peroada interbelica. Razboaiele se duc acum nu cu soldati si ofiteri, ci prin lupte intre concerne, cuceriri economice si lovituri la bursa.
Criza economica si financiara a provocat recent lansarea de ministrul german de finante Wolfgang Schäuble a unei propuneri (sustinuta si de d-na cancelar A. Merkel), ce ar fi fost greu de conceput cu doar cativa ani inainte: tarile zonei euro sa-si prezinte anual proiectele de buget Comisiei de la Bruxelles, care ar avea imputernicirea sa faca corecturi in ele. Abia apoi bugetele sa fie prezentate parlamentelor nationale spre aprobare. Respingerea de un parlament a interventiilor Comisiei ar atrage dupa sine sanctionarea financiara drastica a tarii respective. O mai raspicata incalcare a suveranitatii statale este greu de imaginat. Iata de ce o serie de tari, printre care Marea Britanie, si-au exprimat dezacordul. Nici Franta nu accepta o asemenea ingerinta, presedintele Hollande cautand sa faureasca o axa Paris – Roma – Madrid. Berlinul a propus insa ca pana la sfarsitul anului sa se convoace o adunare care sa discute despre proiectul unui nou document constitutional ca fundament pentru Uniunea Europeana. Este clar ca Germania doreste ca pe viitor sa supuna controlului politica economica a statelor aflate in mari dificultati financiare. Iesirea ostentativa a Marei Britanii din aceste combinatii (fara insa a parasi Uniunea Europeana) poate fi privita si ca o indicatie pentru modul rezervat in care Statele Unite ale Americii, cel mai strans aliat al guvernului de la Londra, vad graba Germaniei de a aduna in jurul ei un puternic nucleu economic si politic european.
Ramane intrebarea de ce, in cazul al unui consens european asupra unor probleme ce ar avea influenta si asupra populatiei din Romania, presedintele Basescu a adoptat sustinerea fara rezerve a unei idei ce presupune cedarea unei bune parti din suveranitate, sau din ceeace a mai ramas din ea? Caci este vorba de concesii ce presupun modificarea radicala a constitutiei si, mai ales, o subordonare a parlamentului national fata de deciziile luate de niste functionari superiori de la Bruxelles. La ordinele venite de acolo le va fi greu sa reziste mai ales tarilor din est ce ar dori sa intre si ele in zona euro. La intrebarea de mai sus o explicatie ar fi ca astfel presedintele a dorit sa-si dovedeasca recunostinta fata de cei care l-au sprijinit in eforturile de a evita efectele referendumului. Cred insa ca sprijinul neconditionat dat proiectului unei Europe federale cu capitala la Bruxelles sau Strasbourg este mai mult decat atat: este teama de a se gasi confruntat cu marile probleme sociale ce se intrevad deja la orizont si neputinta de a le gasi solutii prin metodele proprii dreptei neoconservatoare. Numai astfel se poate explica entuziasmul pentru Statele Unite ale Europei si absenta oricarei retineri fata de aceasta utopie. Retineri sau chiar critici care ar fi permis cantarirea cu grije a inconvenientelor si negocierea ulterior a unor conditii favorabile Romaniei, ca de pilda libera circulatie in spatiul Schengen a fortei de munca ce nu-si mai gaseste ocupatie in urma desindustrializarii, prioritatea acordata unor programe de apropiere a nivelurilor de trai din tarile UE sau combaterea populismului manifestat prin nationalismul maghiar.
S-ar putea insa ca tocmai fidelitatea presedintelui fata de ideile venite de la Berlin sa nu contribuie la imbunatatirea opiniei care, in ultimul sfert de veac, s-a creat treptat in occident despre noi romanii…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: