Capitalismul sufocat sub povara datoriilor (III)

Depresiunea europeana si dezastrul japonez ce va veni. Cand guvernele nu reusesc sa cada de acord, in locul lor intervin alte organe, care devin un fel de inlocuitoare de guvern : bancile centrale. Decizia BCE de a cumpara cantitati nelimitate din imprumuturile statelor europene, tine locul solutiilor politice pentru care  in guvernele si parlamentele tarilor din zona euro nu s-a putut gasi un acord. Decizia Bancii de rezerve federale americane de a arunca pe piata nelimitat sute de miliarde de dolari pentru a stimula cresterea economica este rezultatul faptului ca democratii si republicanii in Congres nu au fost capabili de a gasi un compromis intre limitarea datoriilor si programele de stimulare a activitatii economice. Tiparirea de bani este de ambele maluri ale Atlanticului solutia cea mai disperata.

Ceeace a inceput acum patru ani cu spargerea bulei de credit pe piata ipotecarii caselor, continua acum prin noi datorii de bilioane, ceeace va face ca urmatoarea bula de credit sa se umfle si mai mult. Bilioanele proaspat venite se rotesc pe tot globul in cautare de profit, dar numai o mica parte din bani ajung in economia reala, caci investitiile in noi unitati industriale aduc beneficii prea mici. Bilioanele ajung mai curand iarasi pe pietele financiare, mutandu-sa de pe piata valutara pe cea a materiilor prime, de la piata metalelor pretioase la bursa si inapoi. Deoarece aceste bilioane nu ajung in economia reala, pericolul inflatiei pare a fi inca mic. Dar fiecare depunator si fiecare din cei ce au o asigurare pe viata plateste pentru ca banca centrala sa poata duce o politica a dobanzilor mici. Cand banca centrala mentine timp indelungat dobanzile la un nivel apropiat de zero, asa cum face acum, atunci ea ii dezavantajeaza pe micii depunatori si ii favorizeaza pe marii investori, pe speculanti si pe banci, care se indatoreaza astfel la o dobanda scazuta.

Acuzatiile aduse bancilor. Cine si ce a bagat deci lumea “in cacat”, cum spune fostul cancelar Helmut Schmidt, care ii si arata pe vinovati: bancherii de investitii, care impreuna cu managerii au inundat lumea cu titluri si efecte lipsite de valoare si au speculat mult timp cu datoriile suverane ale tarilor inglodate in datorii; care si-au asigurat activitatile riscante cu prea putin din propriul capital si care acum trebuie salvati cu banii contribuabililor. Bancile raman mereu in centrul problemelor pe pietele financiare si ele trebuie constant sa fie alimentate cu bani, ceeace constituie o amenintare pentru sistem.

Dar cei ce le-au permis bancilor sa devina atat de puternice sunt politicienii si guvernele. Ei le-au acordat toata libertatea, au socializat pierderile, au facut ca municipiile, regiunile si statele sa devina iresponsabile. “Piata” nu este doar un grup de experti, nici ultima instanta a intelepciunii colective; ea este o orgie a irationalitatii, a bunului plac, a risipei, a egoismului. “Democratia” nu este o festivitate a cetatenilor sau o sarbatorire a altruismului si clar-viziunii, ci mai curand incercarea de a strange impreuna prin compromis interese divergente. Piata si democratia sunt impreuna ceeace numim “sistemul”. Sistemul i-a  atras si i-a impins pe bancheri si politicieni sa bage lumea in impas, ar putea spune unii, daca nu ar face si ei parte din sistem. Iar cunoscand vinovatul, l-am putea elimina, pentru a pune in locul lui altul mai bun. Daca insa am avea un altul… Acum putem privi limpede acest sistem. Unul dintre efectele secundare ale crizei este ca toate vesmintele ideologice au fost arse. Adevarurile despre rationalitatea pietelor si despre simbioza dintre piete si democratie au disparut in vapai.

Problemele capitalismului modern. Depresia europeana este numai uvertura, in culise sta in asteptare dezastrul japonez. Tara este indatorata in proportie de 230% si guvernul a anuntat ca si opozitia este de acord sa se ia noi imprumuturi. Tot in asteptare este si abisul american, cu spectacolul duelului intre democrati si republicani despre ce partid sa invinuiasca pe celelalt de falimentul statului. Si, in fine, se limpezeste privirea spre cele trei mari probleme ale capitalismului actionat financiar si constituit democratic.

In primul rand, cum poate o economie inglodata in datorii sa creasca daca in trecut o mare parte din cerere s-a bazat pe datorii ce trebuie acum reduse? A doua mare problema a capitalismului contemporan este: Cum pot pietele financiare sa fie iarasi tinute in frau si cum pot cei din tarile G-20 sa gaseasca reguli comune pentru marile banci, creditori si finantatori ai carora ei sunt, dar si pentru pietele care penalizeaza sau recompenseaza aceste state prin intermediul dobanzilor? Cat de multa libertate au nevoie pietele financiare ca lubrefiant pentru bunul mers al economiei mondiale, de ce limitari e nevoie pentru ca bancile, bancile din umbra si hedge funds sa nu devina o amenintare pentru sistem?

A treia problema este: cum pot oare guvernele sa arbitreze intre puterea celor doi suverani, cum pot ele sa restabileasca prioritatea cetatenilor asupra creditorilor si cum poate functiona democratia in tari profund indatorate? Cum pot sa mai conduca, fara a mai indatora statele, ba chiar sa iasa din capcana datoriilor? Pana acum, veniturile viitoare ale municipiilor, regiunilor si statelor erau ipotecate. Aceasta face acum dificila restructurarea prezentului si viitorului. Astazi doar cca. 20% din bugetul federal al Germaniei este disponibil politic fata de cca. 40% acum 30-35 de ani. Numai la prima privire lumea pare cufundata in criza datoriilor, criza financiara si criza euro-ului. In realitate ea se gaseste intr-un masiv process de transformare, intr-a profunda schimbare a unui sistem cuprins de crize si indatorat , care este capabil sa ne saraceasca, sa ne distruga prosperitatea, protectia sociala si democratia. Suntem in mijlocul unei rasturnari ce se petrece in spatele celor aflati acum la putere. Are loc un mare pariu, un joc de poker cu miza de bilioane, intre cei ce cumpara timp cu bani ai bancii centrale si care cred ca pot continua ca si pana acum, si ceilalti, care sunt inspaimantati de cea mai mare bula financiara din istorie si care cauta cale de iesire dintr-un capitalism al banilor imprumutati.         

 

 

Tags:

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: