Cand politica se facea prin asasinate…

Am in mana o carte-document aparuta cu 72 de ani in urma si intitulata „Asasinatele de la Jilava..Snagov si Strejnicul – 26-27 noiembrie 1940”. Editata de Comandamentul Militar al Capitalei si tiparita la Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului, aceasta carte din 1941, de 546 pagini, continand si cateva fotografii ale celor executati si ale asasinilor, a fost reeditata prin fotografiere in 1992 in Ed. Scripta si este un exemplar mai dificil de gasit. Ea este un document cutremurator si ilustreaza un eveniment caracteristic pentru cele cca. 4 luni in care a functionat in Romania Statul National-Legionar (adica de la plecarea din tara a regelui Carol al II-lea in 6 septembrie 1940 pana la rebeliunea legionara din 21-23 ianuarie 1941 ce avea ca scop eliminarea generalului Ion Antonescu.

Dupa cum se stie, in dupa amiaza zilei de 27 noiembrie 1940, prof. Nicolaie Iorga, fost prim-ministru si presedinte al Academiei Romane, a fost ridicat de la locuinta sa din Sinaia de un grup al politiei legionare, sub pretextul ca urmeaza sa dea o declaratie la Prefectura de Politie a Capitalei. Tot sub acelasi pretext si in aceiasi zi a fost ridicat de la domiciliul sau din Bucuresti, de un alt grup legionar, si prof. Virgil Madgearu, fost ministru. Primul a fost gasit asasinat langa comuna Strejnicul-Prahova, iar cel de al doilea – in padurea Snagov, la locul numit “Coada Lunga”.

In noaptea de 26-27 noiembrie un grup al politiei legionare s-a deplasat la inchisoarea Jilava, unde cu cateva zile inainte fusesera adusi arestati o serie de oameni politici si ofiteri de politie si jandarmerie, acuzati ca i-ar fi persecutat pe legionari dupa asasinarea de Garda de Fier a primului-ministru Armand Calinescu. Aici membrilor politiei legionare li s-au repartizat cele 19 celule ale detinutilor, pe care apoi i-au asasinat cu focuri de revolver. Printre ce 60 de persoane ucise erau: Victor Iamandi – fost ministru de justitie; generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al Politiei Capitalei si fost ministru al Ordinei Publice; generalul Gh. Argesanu, fost prim-ministru; generalul Bengliu Ion, fost inspector general al Jandarmeriei; Radu Pascu, fost prim-presedinte al Curtii de Apel Bucuresti; Moruzov Mihail, fost director al Serviciului Secret de Informatii; Nicky Stefanescu, fost subdirector al serviciului secret de informatii s.a.

Scurt timp dupa acest masacru, cativa dintre legionarii faptasi la Jilava s-au dus la Prefectura Politiei Capitalei unde se aflau arestati 5 comisari de cariera. Trei dintre ei au fost ucisi in beciurile Prefecturii, iar ceilalti doi au fost dusi intr-o padure pe sos. Bucuresti-Ploiesti unde au fost impuscati. Unul dintre ei a scapat cu viata, grav ranit.

Planul de lichidare a clasei politice nu prevedea sa se incheie cu aceste omoruri. In dimineata zilei de 27 noiembrie au mai fost ridicati de la domiciliile lor, cu intentia de a fi ucisi, urmatorii prim-ministri si demnitari ai statului: G-ral C. Ilasievici, fost ministru al Apararii; Cons. Argetoianu, fost prim-ministru; Gheorghe Tatarescu, fost prim-ministru; Ion Gigurtu, fost prim-ministru; Mihail Ghelmegeanu, fost ministru de interne; g-ral dr. C. Marinescu, fost ministru al sanatatii. Ei au fost inchisi intr-o camera a Prefecturii de Politie si – prin interventia unui subsecretar de stat al Min. de Interne, au fost transferati la acest minister, unde s-au baricadat intr-o camera intreaga noapte, in timp ce un grup de legionari incercau sa patrunda, spargand usa.

In timpul rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, au avut loc in cateva locuri din tara mai multe pogromuri, jafuri si distrugeri in dauna populatiei evreiesti, in special masacrul de la Iasi.

Cele aratate mai sus nu ar avea nevoie de comentarii. Miscarea legionara (adica a partidului intitulat in interbelic mai intai “Legiunea Arhanghelului Mihail” si apoi “Garda de Fier”) a fost pusa in afara legii de generalul Antonescu si a ramas asa in urmatoarele decenii. Dupa 1989 s-a incercat revenirea ei politica, bazandu-se pe logica simplista a anticomunismului si a aurei de martiri ai celor ramasi credinciosi nationalismului fanatic. Aceasta incercare a esuat insa , caci crimele de care era insotit numele ei o compromisesera definitiv.

In ultimul timp insa, pe fondul privatiunilor materiale ale populatiei, este tot mai frecventa exprimarea unei nemultumiri generale fata de intreaga clasa politica. Se repeta ideea ca in politica romaneasca nu mai exista nici stanga, nici dreapta, ci numai interesele individuale ale politicienilor, ca acestia – odata la putere – se dovedesc fie incapabli, fie corupti, ca nu merita sa votezi atata timp cat nu se face o curatenie radicala in randul celor ce au ales politica drept meserie etc. Aceste pareri sunt in parte indreptatite, dar generalizarea lor este periculoasa. Caci daca intreaga clasa politica este condamnabila si trebuie aruncata la cos, se pune intrebarea: cine sa vina in locul acestor oameni si a acestor partide? Intrucat – in conditiile date – este tabu orice solutie care sa sugereze oportunitatea unei schimbari in favoarea unui sistem al stangii veritabile, ar ramane – din pacate – doar doua ipoteze:

  • Venirea la putere a unei miscari de extrema dreapta, indiferent de numele ei, dar sprijinita de BOR, institutie ce beneficiaza de increderea unei bune parti a populatiei. Nu este o ipoteza a acestui an, poate nici a celui urmator, dar nemultumirea poate exploda dupa schimbarea presedintelui statului. Atunci Basescu, mare amator de lovituri senzationale, poate imbraca armura de unic salvator al natiunii. Exemplul Ungariei nationaliste, care ignora sfaturile si reprosurile Comisiei de la Bruxelles, poate fi ispititor si pentru unii oligarhi din Romania, care ar sustine o asemenea varianta.
  • Numirea de UE a unei echipe straine, care sa conduca o tara incapabila de a se guverna singura. Caci se tot repeta de presa si televiziune ca Romania a devenit o simpla colonie a vestului…

Acuzatiile permanente aduse clasei politice nu sunt de natura a-i elimina defectele, ci pot doar infierbanta poporul in vederea unei eventuale revolte pentru aducerea la carma statului a unui regim autoritar, chiar teocratic. Asta poate satisface pe unii, dar in nici un caz pe cei ce alcatuiesc marea majoritate a populatiei…

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: