Rusia de azi si calea ei originala

Am urmarit cu curiozitate felul in care in Rusia s-a desfasurat tranzitia de la comunismul sovietic la capitalismul moscovit. Indata dupa prabusirea Uniunii Sovietice s-a trecut – sub indrumarea activa a neoliberalilor americani – la punerea bazei democratiei de tip occidental. Esecul a fost total, in locul bunei stari asteptate venind terapia de soc, saracia, criminalitatea si imbogatirea nerusinata a unei subtiri paturi de asa zisi oligarhi. Dramaticul deceniu 90 a facut ca majoritatii populatiei sa-i treaca pofta de experimente “democratice” si a permis ca, odata cu instalarea lui Putin la Kremlin, viata sa-si gaseasca un fagas de relativa stabilitate. Avansurile facute Statelor Unite de tanarul presedinte al Rusiei dupa atacul terorist din 11 septembrie 2001, nu au fost insa recompensate. Din contra, George W. Bush a fortat admiterea in NATO a tarilor din Europa de rasarit si a sprijinit fortele politice adversare Moscovei din fostele republici unionale, devenite independente. Caracteristica a fost revolutia portocalie din Ucraina de la sfarsitul anului 2004, cand sute de mii de oameni au demonstrat la Kiev impotriva pretinsei falsificari a alegerilor, manifestatie puternic sustinuta de guvernele occidentale si de ONG-uri cu finantare de peste ocean. La putere au venit atunci niste politicieni (Iuscenko si Timosenko) grabiti sa introduca Ucraina in NATO si UE, odata cu slabirea legaturilor seculare cu Rusia. Experiment sortit esecului odata cu castigarea alegerilor de Ianukovici, om realist, dar prezentat in mod eronat in presa vestica drept om al Moscovei.

Cand in occident, acum patru ani si ceva, a izbucnit criza economico-financiara, atractivitatea modelului occidental a scazut si mai mult in ochii celor de la Kremlin. Ideea unei Rusii, tara imensa, cu un trecut de glorie, cu nenumarate bogatii naturale, cu o cultura si o religie aparte, nu poate avea decat un drum propriu, original, pare ca a prins solide radacini acolo. La care se adaoga convingerea tacuta ca progresul acestui popor nu poate fi asigurat decat de o conducere de mana forte, conditie asigurata acum de Putin si de o majoritate parlamentara confortabila. Ceeace se impaca destul de bine cu noul capitalism rusesc, de altfel destul de salbatec inca.

Pentru consolidarea acestei idei nimic nu este mai oportun decat reinvierea unor traditii mai vechi sau mai noi, abandonate de comunism sau chiar in ultimele doua decenii. S-au redeschis toate bisericile, iar la slujbele pravoslavnice participa cu evlavie presedintele tarii si membrii guvernului, fosti comunisti. Ultimul tar, Nicolae al II-lea, a fost ridicat la rangul de sfant al bisericii ruse. Se intentioneaza ca in armata sa se introduca preotii militari, ceeace va permite si gasirea unei ocupatii pentru miile de absolventi ai seminariilor teologice. S-a reintrodus ca imn de stat fostul imn sovietic, bineinteles cu un text putin schimbat, etc. etc.

Recent presedintele Vladimir Putin a semnat un ucaz prin care se introduce titlul de Erou al Muncii Federatiei Ruse, in care se precizeaza ca titlul se va acorda acelor cetateni “ce au dat dovada de rezultate si merite deosebite in munca fata de stat si de popor, in domeniile activitatii de stat, sociale si economice, avand ca tel asigurarea bunei stari si infloririi Rusiei”. Primul ministru Dmitrii Medvedev a declarat ca partidul “Rusia Unita” aflat la putere, este in deplina masura “sa stabileasca cine merita sa primeasca aceasta distinctie de onoare”.

Este vorba in realitate despre reintroducerea titlului de Erou al Muncii Socialiste, abrogat in 1991, odata cu disparitia URSS. Numai ca, in conditiile actuale, atat caracterul muncii, cat si principiul acordarii acestei rasplate, sunt diferite. In sistemul sovietic munca era inscrisa in sistemul productiei planificate si al ideologiei socialiste. Titlul de erou, cu privilegiile ce decurgeau din asta, era dat de stat atat unor muncitori, cat si unor oameni de stiinta sau de cultura. Rusia de astazi este o tara capitalista. Iar intr-o tara capitalista recompensarea cantitatii si calitatii muncii nu se face cu o medalie, ci prin posibilitatea individului, mai mare sau mai mica, de a beneficia – prin intermediul pietii – de bunuri si servicii. Conform statisticii, in Rusia de azi 58% din munca economic activa se desfasoara in domeniul serviciilor. Este ceva mai putin decat in cele mai dezvoltate tari occidentale, dar de cateva ori mai mult decat in Rusia sovietica. Dar inseamna oare ca acum vor putea fi decorati de stat cei mai iscusiti investori, cei mai dibaci bancheri, cei mai vrednici sefi de restaurante sau de hoteluri private? Toti acestia nu au nevoie de nici o decoratie, caci ei sunt rasplatiti (sau nu) de “mana invizibila” a lui Adam Smith. De ce totusi recurge conducerea ruseasca la acest truc? Probabil pentru ca electoratul ei de baza (salariatii bugetari, muncitorii intreprinderilor de stat sau cu participare majoritara de stat) simte nevoia mentinerii principiului recompensarii sociale, de colectivitate, a muncii. Pentru toate aceste milioane de oameni statul, chiar in noile conditii, mai inseamna inca ceva in privinta obligatiilor lui fata de cei ce muncesc. Titlul de erou al muncii, desi neadecvat realitatilor capitaliste, serveste la pastrarea de catre unii a iluziei ca a mai ramas ceva inca viu dintr-un sistem care nu se caracteriza totusi doar prin lipsuri si abuzuri.

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: