Cat de mare e saracia in lume

Despre saracie s-a scris si se scrie in continuare mult. Cautati pe Wikipedia notiunile Poverty (engl.), Pauvrete (franc.), Armut (germ.) sau Bednota (rus.) si veti descoperi cat de amplu este domeniul si cat de dificila este cuantificarea corecta a lui. Cand pronunta cuvantul saracie; cei mai multi oameni se gandesc mai intai la cersetorul din coltul strazii, la cel lipsit de adapost ce doarme pe o banca in parc sau la cei ce stau la coada pentru o farfurie de supa distribuita de o organizatie filantropica. Asta e mizeria care sare in ochi, dar este partea minora a problemei, iar nu despre ea e vorba in statisticile ce arata ca in multe tari si in intreaga lume sporeste constant gradul de saracie.
In anul 2000 a avut loc la New York o conferinta la care au luat parte reprezentanti ai 193 de state si ai 23 de organizatii internationale. Ei au elaborat “Millenium Developement Goals” (Obiectivele de dezvoltare ale mileniului), document care prevede 8 obiective majore de atins pana in 2015, printre care in frunte este reducerea saraciei extreme si a foamei. Se avea in vedere reducerea cu 50%, din 1990 pana in 2015, a numarului de locuitori ai globului al caror venit este mai mic de un dolar pe zi si reducerea tot cu 50% a populatiei ce sufera de foame. Dupa o cercetare intensa Banca Mondiala a stabilit in 2005 ca saracia extrema defineste un nivel de trai cu mai putin de 1,25 USdolari pe zi in expresie PPP (purchasing power parity). Un USdolar/zi in expresie PPP semnifica cantitatea de bunuri ce pot fi cumparate cu moneda nationala a tarii respective, fata de aceiasi cantitate ce ar putea fi cumparata in Statele Unite cu un dolar. S-a evaluat ca in 2001, 1,1 miliarde locuitori ai pamantului traiau cu echivalentul a mai putin de un dolar pe zi, iar 2,7 miliarde traiau cu echivalentul a mai putin de 2 dolari pe zi.
Acesta este doar unul dintre modurile de evaluare pe plan mondial a saraciei, iar el e discutabil, fiecare tara avand un prag propriu pentru nivelul de saracie extrema. In 2010 pragul saraciei extreme in SUA era pentru o persoana de 15,5 USdolari/zi, iar nivelul de saracie pentru o familie de patru persoane era stabilit de guvern in 2012 la 23.000 dolari anual. In India pragul saraciei extreme era in 2010 de un USdolar/zi. Se vede ca, cu aceste discrepante enorme, e dificila o comparatie internationala perfecta. Totusi o recenta evaluare a nivelului de saracie in tarile membre ale UE arata ca ponderea populatiei sarace sau amenintate de saracie era in Bulgaria de 22,3%, in Romania – 22,2%, in Spania – 21,8%, in Grecia – 21,1%, in Italia – 19,6%, in Polonia – 17,7%, in Germania – 15,8%, in Ungaria – 13,6%, in Austria – 12,6%, in Olanda – 11,0% si in Cehia – 9,8%. Media pe intreaga Uniune Europeana (27 tari) era de 16,9%.
Un alt mod de a privi problema este determinarea “saraciei relative”. Prin asta se intelege ca, intr-o anumita tara, “extrem de sarac” e cel ce are un venit sub 40% din venitul median al tuturor locuitorilor, “sarac” – cel cu un venit sub 50%, iar “amenintat de saracie” cel cu un venit sub 60%. In Germania de pilda se socoteste ca amenitat de saracie este un barbat sau o femeie cu un venit de 1400 euro pe luna, iar propriu zis sarac – cel cu un venit de 952 euro/luna. O familie germana cu doi copii minori (4 persoane) intra in categoria amenintat de saracie daca are un castig sub 2700 euro/lunar. Pe baza acestui criteriu, in Germania ar fi amenintati de saracie 11-13 milioane locuitori (dintr-o populatie totala de 82 milioane). In Statele Unite US Census Bureau a evaluat ca peste 16% din populatie traia in 2012 sub pragul de saracie, fata de 13,2% in 2008 (40 milioane persoane). In aceasta tara bogata au fost inregistrate in ianuarie 2008 un numar de 643.000 persoane fara locuinta, din care doua-treimi traiau in adaposturi de necesitate (“emergency shelters”), iar restul – pe strada, in cladiri abandonate sau in locuri nedestinate locuintei.
Indiferent de felul evaluarii, Banca Mondiala socoteste ca in tarile in curs de desvoltare, populatia ce traieste in saracie extrema s-a redus de la 28% in 1990 la 21% in 2001. Majoritatea covarsitoare a saracilor in aceste tari e alcatuita din tarani cu putin pamant, ce traiesc dintr-o agricultura primitiva si din cresterea catorva vite. Tot Banca Mondiala apreciaza ca, dupa 1990, tarile din Europa de rasarit si centrala au inregistrat o grava scadere a nivelului de trai. Prabusirea URSS a condus de pilda in Rusia, la o scadere a veniturilor populatiei cu 30-35% intre 1990 si 1998, proportia celor traind sub pragul de saracie trecand de la 19,6% la 31,4%.
Ca datele statistice nu pot reflecta adevarata situatie o arata si faptul, in fond paradoxal, ca in Grecia ponderea populatiei amenintata de saracie a crescut in 2012 cu doar 1% fata de perioada dinainte de criza, iar in Irlanda si Portugalia acest indicator chiar a scazut. Iata de ce Uniunea Europeana incearca si alte metode de determinare a nivelului de saracie. De pilda se fac sondaje in care cetatenii sunt intrebati daca isi pot permite cumpararea anumitor bunuri sau servicii: un automobil, o masina de spalat rufe, o saptamana de concediu in strainatate pe an etc. Cine raspunde negativ la patru din zece intrebari intra in categoria celor cu privatiuni materiale importante (“significant material deprivation”). Dupa acest procedeu de evaluare numarul saracilor in Germania, de pilda, nu ar mai fi de peste 11 milioane, ci doar de cca. 4 milioane. Dar chiar si asta ar inseamna, ca proportional e mai multa saracie in Germania decat in Spania. Evaluarile subiective sunt deci prea putin fiabile.
O a treia cale de a stabili starea generala de saracie in tarile economic dezvoltate este numarul celor care apeleaza la sprijinul statului pentru a trai (ajutor de somaj, ajutor social, acordarea de azil, etc.). Metoda are avantajul ca elimina evaluarile subiective, deoarece se bazeaza pe datele oficiale ale cheltuielilor din fonduri publice. In Germania asta a permis sa se evalueze numarul nevoiasilor la 7 milioane de persoane, dar nu se poate spune ca toti sunt cu adevarat saraci. In schimb sunt numerosi cei care la sfarsitul lunii leaga cu greu sau deloc cele doua capete, dar nu apeleaza la ajutor de la stat, din rusine sau din ignoranta.
Mult mai importante insa decat toate aceste cifre sunt cauzele saraciei. Deosebit de frecvent sufera de saracie oamenii care nu-si gasesc loc de munca, care nu au suficiente studii sau calificare, care au o sanatate precara, femeile cu copii mici abandonate de sot, cei care pleaca in strainatate in cautarea norocului fara a poseda limba sau a avea rude sau relatii s.a.. Saracia si cauzele ei pot fi privite fie ca un destin individual, fie ca o stare sociala. In acest din urma caz ea poate cuprinde o anumita patura a populatiei, o buna parte din societate sau o tara intreaga. Dar prin asta se abordeaza o tema ce necesita o analiza separata.

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: