Prostitutia, un flagel propriu economiei de piata

Acum cativa ani s-a respins in Parlamentul Romaniei un proiect de lege prin care s-ar fi legalizat prostitutia. Cu acest prilej s-au auzit multe argumente pro si contra, dar problema s-a crezut definitiv inchisa. In ultimele luni insa ea a fost din nou alimentata de unele ziare, iar comentariile cititorilor barbati erau favorabile reintroducerii legale a prostitutiei: “sunt impulsuri fiziologice normale, rezolvarea carora este bordelul”, “prostitutia este o meserie ca toate celelalte si este cea mai veche pe pamant”, “case de toleranta sunt in toate tarile civilizate” s.a.
Acest ultim argument nu este adevarat, caci legalizarea prostitutiei variaza de la o tara la alta. Iata care e situatia, cel putin in Europa :
• Tari in care prostitutia (sex pe bani) este legala si reglementata: Olanda, Germania, Elvetia, Austria, Ungaria, Grecia, Turcia, Cipru, Letonia;
• Tari in care prostitutia este legala, dar nereglementata (bordelurile sunt interzise, lipseste controlul medical obligatoriu etc.): Franta, Marea Britanie, Irlanda, Spania, Portugalia, Italia, Belgia, Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Finlanda, Estonia;
• Tari in care prostitutia e ilegala: Suedia, Norvegia, Islanda, Lituania, Rusia, Romania, Rep. Moldova, Ucraina, Belorusia, Croatia, Serbia, Macedonia, Slovenia, Albania, Georgia.
Pe langa aceste tari europene, prostitutia este ilegala in Statele Unite ale Americii (cu exceptia statului Nevada), in China, in Japonia, in toate tarile musulmane si in aproape toate tarile africane.
In cele ce urmeaza relatez pe scurt un caz semnificativ aparut in revista germana “Der Spiegel” (Nr. 22 din 27 Mai 2013), ce poarta pe coperta titlul “Germania bordel. Cum sprijina statul traficul de femei si prostitutia”.
Sanandrei este un sat sarac in Romania. Aici a locuit la parinti Alina, pana cand, la 22 de ani, a aflat de la o prietena ca in Germania se poate usor castiga 900 euro pe luna ca prostituata. In vara anului 2009 un neamt a venit cu masina, le-a luat pe amandoua si le-a dus la Berlin. Direct la bordelul de langa aeroport, unde pentru un pret pausal de 100 euro pe noapte, se ofera cat sex se doreste. Alinei i s-a dat imbracamintea corespunzatoare meseriei si la cateva ore dupa ce a sosit, a avut si primul client. S-a aflat repede ca a sosit “prospatura”, iar in zilele urmatoare la camera Alinei clientii stateau la coada. “Pe unii trebuia sa-i refuz, – spune ea – caci nu mai puteam”. Iar asta timp de sapte zile pe saptamana, oferind sex vaginal, oral sau anal, fara prezervativ. Din orasul Berlin nu a vazut nimic, caci ea si colegele ei nu puteau parasi localul clubului. Primea masa si casa, dar o singura data a capatat 600 de euro de la seful bordelului, pentru a-i trimite acasa.
Reporterii de la Spiegel spun ca in Germania acest caz e frecvent si aduc in articol alte trei cazuri de prostituate din Romania si Rep. Moldova, exploatate, maltratate si ranite de pestii lor. In prezent – conform datelor Tampep (Reteaua europeana de protectie sanitara pentru prostituate) – in aceasta tara “lucreaza” 200.000 prostituate, dintre care 65-80% sunt straine, iar 80% dintre acestea provin din Romania si Bulgaria. Ceeace permite a se evalua la peste 50 de mii numarul prostituatelor romance in aceasta tara. Ele nu au venit din proprie initiativa in Germania pentru a face aceasta asa zisa “meserie”, ci au fost racolate de proxeneti specializati in atragerea fetelor naive. Germania a legalizat prostitutia in 2001, la putere fiind social-democratii cu ecologistii. Doamnele din guvernul de atunci au sarbatorit aceasta ca un succes, dar experienta a dovedit ca motive reale de bucurie nu erau. Legea a fost doar un stimulent pentru proxeneti, facand mai atractiva piata traficului de carne vie. Sindicatul lucratorilor din ramura serviciilor (Ver.di) evalueaza cifra de afaceri a activitatilor legate de comertul cu sex la 14,3 miliarde euro anual. Iar asociatia patronilor de stabilimente erotice din Germania (UEGD) apreciaza ca astazi functioneaza in aceasta tara intre 3000 si 3500 bordele. Doar in Berlin sunt 500 de bordele.
Prostitutia, departe de a conferi deplina siguranta clientilor, s-a dovedit ca permite proliferarea bolilor transmise prin sex. Legalizarea ei nu a condus, asa cum se credea, la reducerea prostitutiei ilegale. Ea legitimeaza violenta si abuzurile asupra femeilor, iar traficul de persoane le injoseste. Este forma cea mai explicita a exploatarii unei fiinte umane in conditiile economiei de piata si este incompatibila cu progresul social. Cata ipocrizie deci la cei care, sustinand exercitarea legala a acestui comert, mai agita inca stindardul drepturilor omului !

Advertisement

Reinvierea fascismului in Romania?

Se pare ca totusi uneori istoria se repeta. In interbelic intr-o Romanie in care se murea de pelagra la sate, dar la orase o patura subtire o ducea regeste, a aparut si a crescut miscarea legionara, membrii careia manifestau cu crucea in frunte si in uniforma de camase verde cu diagonala cerand desfiintarea partidelor istorice si asasinarea principalilor oameni politici. Si au trecut la fapte, ucigandu-i pe I. G. Duca si pe Armand Calinescu, pe Iorga si pe Madgearu si pe inca numerosi fosti ministri. S-ar putea crede ca acestea sunt pagini de istorie revolute, ca miscari extremiste nu mai pot apare intr-o tara care a experimentat multe orori ale unor fanatici si a tras invatamintele ce se cuvin.
Iata insa ca, pe la inceputul acestui an, si-a ridicat capul pe un blog, intitulat modest si inadecvat “capitalism pe paine”, un individ numit Giurgea, care vrea sa repete faptele cele mai crunte ale predecesorilor sai legionari si sa iasa astfel pentru un timp din anonimitate. Iata doar cateva extrase din cele ce isi permite sa scrie acest insetat de sange:

După care se va instaura ordinea: cu forța. Anarhiștii, socialiștii, sindicaliștii, vor fi pur si simplu măcelăriți, iar străzile vor fi curatate de manifestanți. Puterea va aparține din nou celor capabili, celor întreprinzători si bogați – așa cum e normal.(…)
Discriminarea intre bogați si săraci va fi legalizata pe fata: vor exista clar cetățeni inferiori, cu carti de identitate negre, care pot fi omorati in strada, fara nici o pedeapsa.(…)
Sindicatele vor fi interzise, iar liderii sindicali – arestați, torturați si împușcați. N-o sa mai aibă nimeni timp de procese.(…)
Dreptul la libera exprimare va fi foarte limitat, iar propaganda de stânga va fi pedepsita cu moartea: pentru ca drepturile costa.(…)
Pentru ca pe viitor vor exista doar doua feluri de oameni. Oameni rentabili si oameni morți.(…)
Toate partidele: ca toate au fost la putere. Si PNL-ul lui Tăriceanu, si PDL-ul lui Băsescu, si USL-ul lui Ponta si Antonescu. Toți merita omorați! (…)
Profit de ocazie sa le mulțumesc public admiratorilor din Germania si SUA, care au făcut donații consistente pentru Capitalism pe pâine. Si ii asigur ca fiecare cent va fi folosit pentru exterminarea celor pe care ii urâm cu toții, din adâncul inimii: comuniștii români.
Caci cel mai bun comunist, e comunistul mort. Cine e comunist in România?
• Toți aia care, de 22 de ani, susțin statul social, cresc taxele, aduc bani la buget…după care fura la greu din el! Adică toate partidele si toți politicienii: președinții României, prim-miniștrii, miniștrii, primari, consilieri locali etc.
• Plus aia care i-au făcut scăpați pe hoți, i-au declarat nevinovați si au susținut corupția (deși erau plătiți sa lupte împotriva ei). Adică judecătorii si procurorii, care au pupat mana politicienilor.
• Plus aia care au susținut hoția: prin propaganda, minciuni si dezinformare. Adică toțijurnaliștii de stânga si postacii angajați de partide, pe internet.
• Plus, desigur, securiștii: care au fost plătiți sa apere economia României, sa asigure privatizări corecte, dar au închis ochii la toate spăgile si la cea mai crunta subminare a economiei a economiei naționale, din toata istoria. Si nu doar ca au închis ochii, ci au contribuit activ la jaf, prin dosare si șantaje. Niciodată nu s-a furat in România, ca in ultimii 22 de ani: iar securiștii si-au luat partea, la greu. Mai precis, e vorba de Serviciul Român de Informații (departamentul economic), si de serviciul Ministerului de Interne (zis “doi si-un sfert”).

Cum este oare posibila reaparitia, in anul de gratie 2013, a acestui fascism de cea mai pura speta fara ca autoritatile sa nu il ia de guler pe autor si sa il inchida dupa gratii pana se va potoli? Se stie ca Garda de Fier era subventionata de Germania hitlerista, dar cine oare il sustine din umbra pe descreieratul de Mihai Giurgea? Si ce are comun ideologia lui cu capitalismul si mai ales cu democratia?
Citind comentariile cititorilor ai unui articol al lui Andrei Pantu din blogul Vox Publica despre fenomenul reinvierii fascismului in blogul “Capitalism pe paine”, se constata ca se gasesc si unii care sunt de parere că Giurgea ar avea dreptate. Asa si Hitler şi Stalin au avut dreptatea lor. Nu mai vorbim de ,,despotii luminati” precum Franco, Salazar, Mussolini sau Pinochet! In special pe romanasii nostri indignati ii doare in suflet ca statul le baga mana in buzunar punand biruri grele, fapt pentru care tragerea in teapa sau punerea pe rug a tuturor politicienilor li se pare pe deplin justificata. Ce se va intampla in acest caz cu democratia, cu drepturile omului, cu apartenenta noastra la Uniunea Europeana, la NATO sau chiar la ONU si la alte organizatii internationale, lor nu le pasa. Giurgea Antitaxe vrea un aparat represiv totalitar (din ce taxe va fi întreţinut?), spune că îi va obliga pe cei care au jefuit ţara după ‘89 să restituie tot ce au furat (cui? poporului pe care îl dispreţuieşte? lui şi acoliţilor săi?), motiv pentru care ar fi înfiinţat o brigadă paramilitară Vlad Ţepeş .
Bine, s-ar putea spune, dar nu trebuie data atentie elucubratiilor unui individ rupt de realitatile secolului. Dar nu mai departe decat in Ungaria, partidul de extrema dreapta Jobik are numerosi deputati in parlament, iar brigada militara pe care o viseaza Giurgea deja marsaluieste pe strazile Budapestei sub denumirea de Magyiar Garda. Nu-mi plac ipotezele ce tin de teoria conspiratiei, dar nu este de neglijat posibilitatea ca cercuri oculte mai sus puse decat cei impinsi sa iasa acum in fata in aceasta miscare, au interesul ca dreapta sa se refaca pe temeliile unui fundamentalism nationalist, mistic si sovin. Pentru ca totul seamana la o instigare la acte teroriste, ce trebuie taiate din radacini.
In acest timp in Germania se desfasoara un proces de rasunet in care niste membri ai partidului de extrema dreapta NSU, sunt acuzati ca in ultimii ani au ucis zece persoane, din care doi politisti, sapte turci si un grec. Acuzatii fie au participat direct, fie au fost complici la aceste asasinate, dar ei nu au facut decat sa puna in practica ideologia fascista a partidului lor. Dupa incheierea acestui proces, care desigur se va solda cu pedepse grele, Bundestag-ul intentioneaza sa puna in discutie interzicerea acestui partid, care de altfel nu are greutate in spectrul politic german. Dar este un exemplu ce trebuie luat in consideratie si la noi in Romania, inainte ca unii fanatici sa treaca la fapte, inflacarati de predicile lui Giurgea.

Caleidoscop

M-am gandit ca nu strica publicarea pe acest blog a unor scurte informatii culese din cartile, revistele sau ziarele straine ce imi cad in mana. Ele reflecta, ca intr-un caleidoscop, varietatea lumii contemporane, uneori stralucitoare, alteori mizera, in multe cazuri plina contraste si de semnificatii.

Limbile vorbite pe glob. Astazi in lume sunt inregistrate 7100 de limbi, conform “Ethnologue: Languages of the World. 17th edition”, dintre care cele mai importante ca limba materna sunt (in milioane de persoane care le vorbesc): Chineza – 1213; Spaniola – 329; Engleza – 328; Araba – 221; Hindi (India) – 182; Portugheza – 178; Rusa – 144; Japoneza – 122; Germana – 90,3; Javaneza (Indonezia) – 84,6; Marathi (India) 68,1; Franceza – 67,8; Vietnameza – 68,6; Lahnda (Pakistan) – 78,3; Telugu (India) – 69,8; Tamila (Sri-Lanka) – 65,7; Coreeana – 66,3 ; Urdu (Pakistan) – 60,6; Italiana – 61,7; Turca – 50,8.
Este uneori dificil de delimitat – spun etnologii – daca o limba e distincta sau e doar un dialect. Limbile inrudite formeaza familii, ce sunt greu de inteles de la prima privire, ca de pilda familia limbilor indo-europene care numara 457 de limbi distincte. (mai multe informatii pe: http://www.ethnologue.com si http://www.glottolog.org)
*
Religiile de pe glob. Este foarte dificil de stabilit numarul religiilor de pe glob si al credinciosilor lor, spun cercetatorii in acest domeniu. Dificultatea se datoreaza sistematizarii lor. Criteriile occidentale nu permit cuprinderea unor religii. Confucianismul e o o filozofie sau mai curand o religie, pentru ca are temple ? Iar cati dintre cei ce apartin unei biserici respecta prevederile respectivei religii? Shintoismul e religia declarata a numai 4 milioane de japonezi, dar la sarbatorile acestei religii au luat parte 108 milioane.
Totusi iata cifrele aproximative:

Crestini – 2325 milioane (33% din total). Scrierea sacra: Biblia; principalele sarbatori: Craciunul (nasterea lui Cristos) ; Pastele (invierea lui Cristos)
Musulmani – 1584 milioane (22,5%). Scrieri sacre: Coran, Sunna. Sarbatori: Eid al-Fitr (prima zi dupa postul Ramadan); Idun-Adha (aducerea ofrandei).
Hindusi – 970 milioane (13,8%). Scrieri sacre: Veden; Putanas. Sarbatori principale: Holi (sarbatoarea primaverii); Navarartri (sarbatoarea celor noua nopti); Divali (sarbatoarea luminilor).
Buddhisti – 474 milioane(6,7%). Scrieri: Pali-Kanon; Sanskrit Kanon; diferite scriei locale; Sarbatori principale: Vesach (nasterea, iluminarea si stingerea lui Buddha); Asalha Puia (prima cuvantare).;
Daoisti – 385 milioane (5,5%). Scrieri sacre : Dao De Jing; Sarbatori principale: ChunJie (Anul nou); Sarbatori ale nasterii diferitilor zei si zeite.
Shintoisti – sub 108 milioane (1,5%) . Scrieri: Kojiki; Nihon Shoki. Sarbatori principale: Tanabata (sarbatoarea stelelor); Kodomo no Hi (ziua copilului).
Evrei iudaici – 15 milioane (0,3%) . Scrieri sacre: Talmud; Tanach. Principalele sarbatori: Iom Kippur (sarbatoarea impacarii); Pesach (exodul din Egipt); Chanukah (sarbatoarea luminilor).
Alte religii (confucianisti, Sikhi, Bahai) – cca. 40 milioane.
Nu sunt cuprinse in datele de mai sus o seama de religii ale popoarelor africane, numarul credinciosilor carora scade rapid in favoarea crestinismului si a islamului.
In afara de credinciosii acestor religii, sunt si 136 milioane de atei declarati, care nu cred in fiinte supranaturale (Dumnezeu, sfinti) sau in viata de dupa moarte. In numarul de mai sus sunt inclusi si agnosticii, care nu considera ca existenta lui Dumnezeu poate fi demonstrata.
Saptamanalul Die Zeit da cifre ale ponderii credinciosilor din Germania in 2012: catolici – 30%; evanghelici/protestanti – 29%; atei – 30%; musulmani – 5%; alte religii – 6%.

Informatii suplimentare in: World Evangelization Research Center; Ninian Smart – Atlas der Weltreligionen; Arnulf Zitelmann – Die Weltreligionen; Peter Kliemann: Das Haus mit den vielen Wohnungen; Anton Grabner-Haider / Karl Prenner – Religionen und Kulturen der Erde.

Tocmai elvetienii sa fie in stare de asa ceva?

Elvetia este o tara relativ mica (8 milioane locuitori), dar bogata, cu un PIB/loc. in 2012 de 54.600 US dol. (pe locul 11 din lume). Este si o importanta tara industriala, in industriile electro, masini, metalurgie si mecanica fina fiind ocupati 340.000 oameni. Exporturile elvetiene in 2012 s-au ridicat la 40.000 US dolari pe locuitor (fata de 18.000 dol. in Germania si 4200 dol. in SUA).
In aceasta tara s-a organizat recent un referendum prin care populatia era intrebata daca este de acord ca, pe viitor, salariul conducerii principalelor firme si concerne private sa fie stabilit anual prin votul actionarilor, iar nu, ca pana acum, de cercul restrans al membrilor Consiliului de administratie. Totodata s-a cerut acordul pentru lichidarea bonus-urilor ce se dadeau anual si care uneori depaseau salariul anual, dar si a primelor de intampinare sau de iesire din functia de conducere a sefilor marilor concerne. Referendumul s-a soldat cu un acord al populatiei de 68%.
Aceste prevederi s-ar parea ca nu sunt mare lucru, dar ele echivaleaza in fond cu o adevarata revolutie. Ea a fost provocata de salariile exagerat de mari ale unor presedinti de companii si banci, printre care cele ale conducerii firmei Swissair care in 2001 a dat faliment, cat si de stirea ca Daniel Vasella (59 ani), presedintele consiliului de administratie al concernului farmaceutic Novartis, va primi dupa ce va parasi firma, o recompensa timp de 6 ani in valoare totala de 58 milioane euro. In Elvetia sunt numerosi asemenea CEO (Chief Executive Officer) ce primesc salarii anuale in valoare de milioane de franci elvetieni, chiar si cand firma nu inregistraza succese. Materializarea indignarii elvetienilor fata de castigurile excesive ale “fat cats” din conducerea marilor companii, i-au determinat pe unii politicieni din UE sa declare ca exemplul ar trebui urmat si de altii.
Frank A. Meyer, un cunoscut ziarist de la revista germana “Cicero”, comenteaza fenomenul intr-un articol intitulat “Warum man die Marktradikalen zum Teufel jagen muss” (De ce radicalistii pietei trebuie dati dracului) (nr. din 1 mai 2013) si din care am gasit nimerit sa traduc un important pasaj, pe care il prezint mai jos:

“In intreaga lume, dupa sfarsitul razboiului rece, in centrele de decizie ale marilor firme a aparut o noua casta, ce s-a aliat cu o parte a politicienilor si care a subminat economia sociala de piata. Bonus-urile exagerate si criza bancilor au aratat ce ameninta democratia: un neofeudalism in care nobilimea banului este scutita de respectarea tuturor regulilor societatii. La fel cum odinioara nimic nu era permis sa se spuna rau sau fals despre nobilimea ereditara, tot asa procedeaza si acum jucatorii capitalismului tarziu, la un nivel cultural si intelectual inca si mai ridicat. Da, este vorba despre uzurparea sistemului capitalismului democratic. Noii stapani feudali isi asigura nu numai pretentiile asupra conglomeratelor de capital si firme. Stapanitorii activitatii economice globale, asa cum se cuvine domnitorilor feudali, au faurit si o biserica in serviciul lor. Demnitarii careia, la fel cu episcopii si cardinalii, sunt acum Marii Economisti alesi dintre universitari. Sarcinile clerului inferior il indeplinesc cu staruinta ziaristii economici. Domneste o activitate febrila in aceasta noua structura de putere, ce se poate vedea din comentariile ziarelor in urma deciziei luate in Elvetia. Michael Hütcher, directorul institutului de economie germana anuntat de pilda chiar si “sfarsitul capitalismului”si le-a recomandat subordonatilor sai sa se opuna prabusirii acestuia.
La orizont se profileaza o noua lupta de clasa, intre patroni si manageri. Distinctia dintre cei doi este sensibila: patronul lucreaza cu banii proprii, poarta raspunderea personala, ,face parte, uneori de generatii, din elita economica a societatii. Managerii, in schimb, nu sunt nici proprietari, nici angajati, ei opereaza cu bani straini, actioneaza in societate drept cautatori de profit, ca niste comandanti de soldati. Pentru a-si satisface pofta de bani si putere ,ei servesc ideologia ce li se potriveste: radicalismul de piata, un mesaj economic taiat pe croiala religioasa, in fond opus marxismului –si anume marktismul, adica cultul pietei.
In conceptia credinciosilor acestei invataturi si a apostolilor ei, dragostea de aproapele este mai curand dragostea de sine, sub forma unei mese plina de bunatati pentru bogati si superbogati, de la care sa cada destule faramituri pentru poporul de jos. Adica o cina cea de taina neofeudala.
Acesteia i se opun, in societatea noastra luminata, relatiile civile,adica acele valori si institutii ale societatii civile, pe care noii stapani ai universului trebuie sa le inlature. In primul rand sunt de eliminat regulile statului democratic, caci acesta este dusmanul celor obsedati de virtutile pietei. Ganditorul sef al acestei religii, Friedrich August von Hayek , dispretuieste democratia, ea fiind “un sistem bine articulat al politicii de santajare si corupere”, un “fetish verbal” si nimic altceva.
Dogmelor lui Hayek le apartine si ideea ca deciziile democratice pot fi adoptate doar de cei care sunt direct afectati de ele. Ceeace inseamna ca doar cei bogati pot decide cat impozit catadixesc ei sa plateasca statului. Principiul democratic “un om -.un vot” poate fi acceptat doar aplicand in alegeri criteriul diferentierii dupa clase sociale. Adica un feudalism al anului 2013. Dar von Hayek predica asta in anii ’50, cand in Europa occidentala triumfa capitalismul renan privit ca singurul model al justei democratii.“

Cele de mai sus pot fi discutabile, dar luarea de masuri impotriva comportamentului desantat al bogatasilor, este semnificativa pentru starea de indignare populara. Unii analisti cu vederi de dreapta contesta insa posibilitatea aplicarii practice a acestei masuri, iar altii contesta chiar valoarea referendumului. Se scoate de la arhiva teoria “tiraniei majoritatii”, conform careia o majoritate simpla de voturi nu poate fi determinanta, ci ea trebuie luata in consideratie doar dupa ce se evalueaza costurile ulterioare pe care aplicarea referendumului le poate avea. Cu cat aceste costuri sunt mai mari, cu atat mai sus ar trebui pusa stacheta acceptarii rezultatului drept lege. S-ar putea deci ca nici cu o majoritate de 60 sau chiar 70 la suta, o consultare populara sa nu poata fi decisiva, sustin unii liberali.
Indiferent insa de aceste obiectiuni, decizia electoratului elvetian este un semnal ca prapastia ce se adanceste dintre veniturile celor bogati si a celor saraci constitue un scandal mondial ce nu mai poate fi acceptat.

Rechinii in panica

Numarul din aceasta saptamana al saptamanalului Der Spiegel (tiraj peste 900.000 ex.) are pe coperta un rechin disperat care isi musca propria coada. Titlul care insoteste imaginea este al cazului ce rascoleste acum intraga Germanie: “Principiul lui Hoeness – Lacomie, sustragerea de la impozite si FC Bayern”. Este vorba despre Uli Hoeness, presedintele echipei de fotbal FC Bayern, care nu a declarat fiscului, mai multi ani la rand, taxe totalizand o suma de peste zece de milioane euro. Ministerul de finante german, confruntat cu tot mai frecventele cazuri de evaziune fiscala, a reusit sa cumpere in secret din Elvetia, din Lichtenstein si din Luxemburg cateva discuri CD pe care sunt inregistrate numele si sumele depuse in banci de multi cetateni germani bogati. Afland aceasta si temandu-se de consecinte, mai multe mii din cei cu musca pe caciula au preferat ca incepand din luna ianuarie a.c. sa isi declare falsul infaptuit.
Asa a procedat si dl. Hoeness. Numai ca el este o mare personalitate in aceasta tara: fost jucator de renume, cu 35-40 de ani in urma, in echipa nationala, el conduce de cativa ani cu indemanare soarta celei mai performante echipe din campionatul german si una din cele mai bogate din Europa (cifra de afaceri in anul 2012: 373,4 milioane euro). Pana recent el s-a bucurat de stima pe care i-o poarta cancelara Angela Merkel si Horst Seehofer, seful CSU si al guvernului bavarez. Fiu al unui mic macelar, el a ajuns fabulos de bogat ca proprietar al unei mari fabrici de carnati si ca talentat speculator la bursa. Posturilor de televiziune le face placere in aceste zile sa prezinte talk-show-uri din anii trecuti, in care Hoeness se declara un ferm adversar al evaziunilor fiscale si condamna cazurile de coruptie si inselatorie. Caci in Germania au fost numeroase cazurile de escrocare a fiscului de catre persoane de renume: vestitul tenisman Boris Becker, prins cu o suma nedeclarata de 3,8 milioane DM – a fost condamnat la 2 ani (cu suspendare) si plata a 500.000 euro; crescatorul de cai de curse P. Schöckemöhle, surprins cu o datorie fiscului de 22,6 milioane DM si condamnat la 6 luni inchisoare (cu suspendare); cantaretul Freddy Quinn – cu 1,8 milioane euro si condamnat la 2 ani (cu suspendare) si amenda s.a.
Dar regula adoptata pana acum de justitie in astfel de cazuri este urmatoarea: nedeclararea unei sume pana la 50.000 euro se pedepseste cu o amenda platita fiscului, dar peste aceasta suma, intervine procuratura. Pana acum insa procesele soldate cu condamnari au fost insotite si de suspendarea pedepsei, dupa plata unei despagubiri consistente. Recent insa Curtea Constitutionala de la Karlsruhe a decis ca pentru evaziunile fiscale ce depasesc un milion euro sa nu se mai admita suspendarea, ci condamnarea sa fie executata. Cazul lui Hoeness (61 ani) intra tocmai in aceasta categorie si, desi se fac inca cercetari pentru stabilirea valorii exacte a evaziunii, el a platit pe loc, pentru a fi lasat in libertate, o suma de 5 milioane euro.
Am relatat mai pe larg acest caz, care cu siguranta va face istorie, deoarece el se impleteste si cu informatia Bancii Federale a Germaniei ca averea totala a germanilor (sume depuse la banci, actiuni, asigurari etc.) a atins in 2012 nivelul record de 4.939 miliarde euro, o crestere cu 214 miliarde euro fata de anul precedent. De regula omul chivernisit, dar mai ales cel bogat, considera ca impozitul pe care trebuie legal sa-l plateasca statului este o mana straina ce i se baga in buzunar. Iar cand, ca urmare a unei politici de austeritate, in tarile UE din sudul continentului sunt concediati mii si mii de salariati, cum sa nu sporeasca invidia si resentimentul atator europeni fata de germani, cei care nu se sinchisesc de criza si de urmarile ei?