Despre inteligenta

Rasfoind un caiet vechi si gros in care imi notam odinioara pasaje din cartile citite, am regasit cateva extrase din cartea „Valori“ a lui Mihail Ralea, aparuta in 1935. Am ratacit cartea in decursul mutarilor de biblioteca, dar reflectiile acestui remarcabil filozof si om politic (1896 – 1964) despre omul inteligent, notate in caiet, mi se par actuale si utile in cantarirea persoanelor apropiate si a personalitatilor politice.
Definitia omului inteligent. de Mihail Ralea

Putine valori sunt mascate mai usor de altele invecinate ca inteligenta pura. In primul rand, cultura, care poate fi definita „inteligenta altora“. In momentul cand emitem o idee, mai ales verbal, nimeni nu ne obliga sa producem si sursa. In conversatie, o observatie sau un rationament capatat din alta parte, poate fi usor luat drept inventie proprie. O excelenta educatie poate deasemenea trece drept desteptaciune. Intr-o ambianta de elita, copilul mimeaza inconstient atitudini si gesturi inteligente. Mai pe urma, acestea devin automatisme si omul bine nascut sau educat capata un instinct de conducere in viata foarte apropiat perspicacitatii naturale.
Printre rudele apropiate care se confunda cu puterea de gandire, trebuie alaturat si temperamentul artistic. Fantezia, gustul, predilectia pentru detaliul caracteristic, exprimarea pregnanta sunt un fel de inteligenta: cea a concretului. E tot o intelegere a vietii, un fel de pricepere in detaliu, o aprehenziune faramitata in momente si obiecta separate. Mai putem adaoga, in fine, bunul simt, prezenta de spirit, talentul. Dar adevarata inteligenta e cu totul altceva.
S-a spus ca e facultatea de a surprinde raporturi noi si generale intre lucruri; in alte definitii, s-a identificat cu comprehenziunea, iuteala perceptiei, adancimea gandirii, cu spiritul critic sau cel realist. A. Binet a aratat, ajutat de migaloase experiente de laborator, ca inteligenta adevarata contine patru caractere:
-o perceptie justa si rapida. Intelegerea fiecarei perspective necesita o disociere prealabila in senzatii si imagini. A percepe separat inseamna a nu confunda, adica a percepe just.
-o directie a gandirii, adica aptitudinea de a avea plan ori compozitie in judecata. Cine distinge diferite puncte de vedere, inseamna ca le aseaza intr-o ordine, le subordoneaza intr-o ierarhie, le dispune intr-un plan initial. Cine percepe variatia, nu o poate percepe dezordonat.
-cenzura critica, adica comparare, stabilire de valori, cantarire critica.
-comprehenziunea si obiectivitatea. Recunoasterea unui alt fel de a vedea lumea ori viata decat acela al tau, transpunerea in alte consideratii, sunt tocmai virtutile obiectivitatii. Sentimentul pluralismului acestui univers presupune ca corelate indulgenta si toleranta.
Omul inteligent e acela care nu confunda niciodata punctele de vedere. A nu confunda punctele de vedere nu inseamna numai a fi sau a intelege complex, ci a putea manui ca al tau propriu, in esenta si fragezimea lui, fiecare aspect, a-l utiliza potrivit si cand trebuie, in proportii juste si in situatii adecvate. Inteligenta adevarata exclude obsesia, ideea fixa, sistemul monoton. Ea este o adevarata descentralizare a gandirii.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: