Din crimele secolului trecut

Tin sa prezint aici doua cazuri pe care le-am aflat recent si care ar putea fi incluse in categoria holocausturilor. Desi semnificative pentru grozavia secolului 20, ele nu sunt aproape deloc  cunoscute.

Prima intamplare a avut loc in Liberia. Se stie ca aceasta tara vest-africana este o creatie a unei asociatii nordamericane ce si-a pus drept scop readucerea pe pamantul Africei a fostilor sclavi negri, eliberati de pe plantatiile din sudul Statelor Unite . Cu toata opozitia locuitorilor bastinasi, cateva mii de negri americani au fost adusi si in 1847 ia fiinta, cu fonduri stranse prin subscriptii in SUA,  prima tara africana independenta. Ea a capatat, bineinteles, numele de Liberia, capitala ei – Monrovia (de la presedintele american James Monroe), un parlament si un drapel asemanatoare celor americane. Dar in 1980 o lovitura de stat il rastoarna pe presedintele Tolbert si-l aduce la putere pe sergentul major Samuel K. Doe, primul presedinte al tarii din randul populatiilor bastinase. Dar si acesta este rasturnat in 1989 de o lovitura de stat, cu care incepe un sangeros razboi civil ce va dura pana in 1993. Se evalueaza ca in acesti patru ani au fost ucisi 250.000 de oameni, iar un milion au fugit in tarile invecinate. Bandele inarmate ce terorizau tara atrasesera in randurile lor, ca soldati, 20.000 de copii avand intre 8 si 14 ani, orfani dupa uciderea parintilor lor. Reporteri au filmat atunci scene groaznice in care acesti copii, deghizati ca de Halloween, isi sfartecau victimele cu sabiile-machete si le mancau inima.

Conducatorii acestor bande aveau porecle ca  generalul Rambo, generalul Bin-Laden, generalul Satan, dar unul dintre cei mai cruzi era Joshua Milton Blahyi, ce purta porecla „General Butt Naked“ (Cur Gol). El umbla de preferinta complect gol, doar cu niste bascheti in picioare si o sabie machete in mana. Era un canibal, care isi invatase soldatii sa parieze, cand intalneau o femeie gravida, daca poarta un prunc de gen masculin sau feminin. Iar apoi taiau burta femeii sa vada cine a castigat pariul. El punea sa fie ucisi barbatii din triburile dusmane taindu-le mai intai picioarele, apoi mainile.

 Cand in Liberia a revenit pacea, el si-a parasit porecla si, nu numai ca s-a pocait pentru crimele infaptuite, ci a devenit  pastor evanghelist, cu o sotie si mai multi copii. In 2007 a fost chemat in fata unei comisii prezidentiale, care l-a chestionat cu privire a activitatea  in timpul razboiului civil. La intrebarea cati oameni crede ca a omorat, el a raspuns ca vreo 20.000, dar ca regreta asta, deoarece acum a devenit un alt om. Preocuparea lui ca preot este de a raspandi morala crestina si de a cere iertare rudelor celor pe care i-a ucis. Comportamentul lui a convins comisia, care l-a condamnat doar la 2 ani, cu suspendarea pedepsei. El a fost aparat de insusi episcopul Kun Kun din Monrovia, care a spus ca e incredintat de sinceritatea convertirii lui si garanteaza pentru el. Intr-adevar, de ce sa nu i se stearga cu buretele trecutul, de vreme ce generalul Prince Johnson,  care la ultima lovitura de stat a intrat in biroul presedintelui tarii, i-a taiat urechile si a asistat la zvarcolelile acestuia pana a murit, acest general este acum senator in parlamentul Liberiei?

                                   *

Sa trecem acum la ce s-a intamplat in anii 60 in Indonezia, tara care azi are o populatie de 230 milioane locuitori. `Putini isi mai amintesc despre evenimentele din 1965, cand presedintele Sukarno  a fost inlaturat de la putere de generalul Suharto. Acesta din urma – in fruntea miscarii Pancasila – a declansat o vanatoare sangerosa dupa membrii partidului comunist indonezian si dupa locuitorii minoritatii de origine chineza. Acuzati ca ar fi dorit sa introduca un regim socialist, ei au fost urmariti si linsati de armata, de politie si de populatia excitata de indemnurile propagandei. Teroarea a durat doi ani, in decursul careia au fost ucise peste un milion de persoane. Partidul comunist a fost complect lichidat, iar cateva sute de mii de chinezi masacrati, fiind considerati un fel de coloana a 5-a a lui Mao. Principiile tarilor nealiniate (India, Indonezia si Iugoslavia) stabilite la Conferinta de la Bandung, au suferit o lovitura decisiva. Generalul Suharto a fost reales de mai multe ori presedinte al tarii pana in 1998. Nici dupa retragerea lui (a murit in 2008) nu s-au initiat cercetari cu privire la omorurile in masa din 1965-1967 si despre  autorii lor. Subiectul este considerat tabu in Indonezia.

Iata insa ca un regizor american, Joshua Oppenheimer, turneaza un film („The Act of Killing“)  in care prezinta evenimentele petrecute cu peste 40 de ani in urma in Indonezia, povestite de cativa dintre participantii la ele, membri ai miscarii nationaliste  si religioase Pancasila. In film ei insceneaza cu mandrie felul in care isi torturau si apoi ucideau victimele. Nu manifesta nici un regret sau mustrare de constiinta, deoarece se considera niste eroi, care au aparat tara de pericolul comunist. Eroul principal al filmului, Anwar Congo, se lauda ca a ucis cu mana lui sute de oameni si arata ca deseori a aplicat pentru asta metode vazute in filme americane cu cowboy. Turnarea filmului lui Oppenheimer a durat opt ani, dar acum, odata incheiat, nu a gasit in Indonezia nici o sala care sa il prezinte.

Istoria secolului 20 consemneaza si alte persoane ce au in contul lor uciderea unui numar impresionant de oameni. Kaing Guek Eav, seful inchisorilor de exterminare din Cambodgia, in care au murit cca. 15.000 de detinuti, se considera un simplu executant al ordinelor primite. Generalul bosniac Ratko Mladici, acuzat de tribunalul international de uciderea a 8.000 de oameni la Srebrenica si de alti 11.000 la Sarajevo, a spus ca nu recunoaste nici una din aceste crime. Si generalul Augustin Bizimungu, care a semnat listele cu cei cativa mii de civili executati in razboiul civil din Ruanda, a adoptat tactica tacerii. Insa cazurile aratate mai sus, ale pastorului Blahyi si a lui Anwar Congo, ce isi recunosc faptele si considera ca au fost absolviti de orice pedeapsa, unul de Dumnezeu, calalalt de societate, constituie elemente distincte, strigatoare la cer, in crunta istorie a secolului trecut.

 

Tags: , , , , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: