O rusoaica in Romania in timpul regimului nationalist-comunist

Cartile de memorii si amintiri s-au inmultit considerabil in ultimele doua decenii, desi calitatea lor literara lasa uneori de dorit. Dar neglijand acest aspect, ele sunt interesante pentru ca reprezinta fragmente de viata, cu originalitatea lor, care surprind prin situatiile exceptionale, neasteptate, cu care soarta l-a confruntat pe autor intr-un secol 20, atat de zbuciumat.

Am inchis ganditor cartea Raisei Niculescu-Dujnicova „O viata pe trei continente“ (293 pag. – Ed. Anima – Bucuresti – 2012), un document insolit de relatare cu sinceritate a peripetiilor prin care a trecut o tanara studenta rusoaica, Raisa, provenita din extremul orient al imensei tari (de la Vladivostok), dar care prin anii `50 s-a indragostit si s-a casatorit cu un roman, Nicu Niculescu, ce isi facea studiile la un institut din Leningrad. Casatoria s-a dovedit fericita, iar in anii urmatori s-a soldat cu nasterea la Bucuresti a unei fete, Lena. Aceasta, dupa terminarea facultatii, a plecat in Italia, urmata peste putin si de mama si de tatal ei. De acolo au emigrat in Canada, viata lor in orasul Calgary in ultimii 25 de ani ocupand aproape o treime din carte. Unele episoade, indeosebi cele ce se petrec in Romania, m-au interesat deoarece – printre altele – ele relateaza o situatie oarecum paradoxala care nu-mi era aproape deloc cunoscuta. Asupra ei ma voi opri in cele ce urmeaza.

Prin 1959, in viata fara griji a familiei Niculescu, a intervenit un eveniment ce le-a rascolit existenta: toate rusoaicele casatorite cu romani erau obligate sa renunte la cetatenia sovietica si sa ia cetatenia romana. Sotii romani casatoriti cu rusoaice au fost chemati la organizatiile de partid, unde li s-a explicat ca trebuie sa faca presiuni asupra sotiilor pentru a accepta sa devina romance. Nerespectarea acestei indicatii, li s-a explicat ca ar putea avea consecinte asupra carierei lor. Raisa Niculescu, cu rude in Rusia pe care le vizita frecvent, a refuzat sa se preteze la acest ordin si si-a pastrat cetatenia sovietica. Urmarile s-au facut simtite. Sotul a fost scos imediat din functia de la Min. Comertului Exterior si si-a gasit cu greu un loc de inginer la o fabrica din industria alimentara. In privinta sotiei, iata cum dansa descrie situatia, insotind-o de cateva comentarii asupra conditiilor particulare ale unui cetatean rus ce traieste in strainatate:

Mi-a venit si mie randul sa simt ce inseamna sa fii rusoaica sovietica in vremea lui Ceausescu. La catedra de limbi moderne din Institutul de Constructii din Bucuresti unde lucram, s-a anuntat intr-o zi o sedinta generala pe institut, cu prezenta obligatorie pentru toti, „in afara de tovarasa Niculescu“. La sedinta a fost criticat URSS, iar pe noi, rusoaicele din Romania, ne-au clasat drept „spioane“, infiltrate programat in tara. […] Toate colegele mele, nu demult foarte prietenoase, au manifestat apoi o vigilenta sporita – nici una nu se mai apropia de mine, toate se dadeau in laturi ca de o ciumata. […] Incet-incet am inceput sa ma obisnuiesc. Nu ma mai miram ca toti colegii taceau brusc cand treceam pe langa ei. […]

Nu eram novice in critica regimului sovietic, doar mergeam pe la prietenele mele la Leningrad, unde circulau multe manuscrise de la Samizdat, pentru care se putea ajunge la puscarie. Prietenii mei imi aduceau teancuri de foi batute la masina, dar „pentru o noapte“: „Ai aici Pavilionul cancerosilor al lui Soljenitin, aseaza-te comod, ai cafea, citeste, dimineata trebuie sa ducem cartea inapoi.“ Il mai aveam si pe tata, care critica profund sistemul economic sovietic. Stiam si din propria experienta ce greu este sa rezolvi vreo problema in Rusia. Daca in Romania in rezolvarea problemei te putea ajuta un bacsis sau „o atentie“, in Rusia nu reuseai sa rezolvi nimic daca nu aveai norocul sa nimeresti peste un om bun sau daca tu insuti nu erai un luptator tare. [—] Am plecat din Uniunea Sovietica la 23 de ani, fiindu-mi absolut indiferent ca sunt de nationalitate rusa: nu consideram ca asta are vreo importanta. Puteam sa-i dau dreptate oricarei natiuni din URSS, chiar in detrimentul propriei mele natiuni. Am „devenit“ de nationalitate rusa numai in strainatate, pentru ca prea des ma ajutau sa mi-o reamintesc.  […]

Despre „rusi“ circulau zvonurile cele mai fantasmagorice. „Rusii“ sunt categorisiti drept „barbari“, neciopliti, agresori din cei mai cruzi. Pana azi aud, chiar si de la romanii de aici din Canada, ca „rusii“ sunt inferiori popoarelor „civilizate“, printre care isi plaseaza ferm si propria natiune, simtindu-se descendenti directi ai dacilor eroici si ai romanilor civilizatori de acum 2000 de ani. Noi nu avem nimic comun cu slavii, noi ne tragem din lupoaica romana, noi suntem din Europa civilizata! Da. Da, Europa e „pura“, cu cruciadele si razboaiele ei numeroase, cu stoarcerea coloniilor, cu comertul de sclavi, cu inchizitia ei! […] Cu toate acestea Europa exercita o atractie magnetica continua, si nu numai pentru romani. „Batrana Europa“, frumoasa si confortabila, creata de geniul fiecarui popor, o comoara de idei spirituale, in care fiecare individ a capatat o valoare, ceeace ne lipseste noua atat de mult. Noua – adica „rusilor“ si romanilor si altor popoare…

Nu stiu ce atrocitati au facut „rusii“ in Romania, in afara de sustinerea Partidului Comunist Roman, pentru instalarea regimului socialist de tip sovietic, cu tot ce a avut el bun si rau. […] Ce usor este sa scapi de sentimentul de vina proprie, dand vina pe seama altuia, iar tu sa te dai drept Miorita… Sunt absolut sigura ca cele mai mari nelegiuiri in Romania au fost savarsite cu mainile propriilor compatrioti, nici nu era nevoie de „ajutor“ de afara , de la „rusi“, pentru ca insasi masina statala dictatoriala, indiferent de tara, se baza pe cruzime. […]

O femeie care avea la facultate o specialitate foarte rara, a fost data afara pentru ca nu voia sa-si schimbe cetatenia sub presiune. Nu s-a gasit sa i se ofere alt post in meseria ei, iar ea nu a vrut sa ramana fara serviciu. Atunci a acceptat sa-si schimbe cetatenia, a fost reprimita in serviciu , dar peste un timp au dat-o iar afara. A avut o cadere psihica si s-a aruncat de la etajul sapte. In unele familii mixte, barbatii au inceput sa se schimbe radical in aceasta atmosfera, cand „rusii“ au devenit deodata „persona non-grata“. Era greu pentru barbati sa reziste tentatiei de a le arata nevestelor cine e „stapanul“. Unul dintre acestia avea o nevasta armeanca, cu temperament exploziv. In casa nu incetau adevarate batalii si, in urma unei incaierari, ea s-a inchis in baie si s-a spanzurat. […]

Si daca cu noi, femeile casatorite cu romani, oficialitatile romane erau ceva mai rabdatoare, mai precaute, in cu totul alta situatie erau copii nostri, cei care pe langa cetatenia romana, acordata automat in momentul nasterii pe teritoriul Romaniei, au hotarat sa-si pastreze si cetatenia mamelor. De ei, autoritatile nu se sinchiseau prea mult, pentru ei toate drumurile in Romania erau inchise. Dar erau inchise si in Rusia. E cazul Lenei, fiica noastra, care la un moment dat a vrut sa se repatrieze in Rusia si nu a putut. Aceasta a fost cauza emigrarii noastre in Canada.

Raisa Niculescu Dujnicova, care si-a scris aceste amintiri direct in limba romana, adaoga pe coperta 4-a a cartii: „Am cautat sa scriu cinstit, atat despre noi, cat si despre altii si, bineinteles, n-am avut nici o intentie sa necajesc pe cineva. Sper ca memoriile mele pot fi percepute ca un document de epoca, asa cum ma asigura prietenele mele din Bucuresti, care au facut si corecturile strict necesare in text, lucru pentru care le multumesc din suflet.“

Unele aprecieri si comentarii ale mele asupra acestei carti le voi prezenta, poate, pe acest blog, dupa incheierea sarbatorilor de sfarsit de an.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: