Thomas Piketty, economist si sociolog al inegalitatilor

 

La sfarsitul anului trecut a aparut in Franta cartea lui Thomas Piketty intitulata ”Le Capital au XXe siècle” (Ed. Le Seuil). Traducerea ei a aparut acum cateva luni in Statele Unite, unde a fost apreciata de multi economisti  ca o senzatie stiintifica. In Germania s-a anuntat ca aparitia ei va avea loc la inceputul anului viitor. In romaneste, o excelenta prezentare a acestei carti de aproape o mie pagini poate fi citita pe blogul vicuslusorum.wordpress.com

Thomas Piketty (42 de ani) a devenit unul dintre cei mai cunoscuti economisti in domeniul inegalitatilor sociale. El preda cursuri la “Ecole d’economie de Paris” si la “Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales”. In 2012 revista “Foreign Policy” l-a inclus printre cei o suta de intelectuali care sunt cei mai influenti din lume.

Cotidianul german Süddeutsche Zeitung i-a luat la 27 martie 2014 un interviu lui Piketty din care redau mai jos cele mai importante pasaje. 

 SZ: Guvernul german prognozeaza pentru 2014 o crestere economica de 1,8 % si numeste asta un avant al economiei. Oare nu ne vom mai intalni niciodata cu “miracolul economic”?

Piketty: Niciodata nu se vor mai intalni cresteri de 5% ca in perioada post-belica. Asemenea ritmuri de crestere au loc numai atunci cand totul a fost in prealabil distrus – ceeace sper ca nu se va mai intampla iarasi. Sau cand este mult de recuperate in comparative cu alte tari. Germania a trecut prin ambele situatii  dupa 1945. Dar dupa anii 1980 productivitatea atat in Europa cat si in SUA nu a crescut decat relativ putin. Ceeace este normal din punct de vedere istoric. In ultimii 300 de ani economia mondiala a crescut in medie cu 1,6% anual. Chiar si asta se datoreaza pe jumatate cresterii populatiei, iar cealalta jumatate – progresului ethnic. Pare putin, dar privit la scara catorva secole, este destul de mult. Numarul locuitorilor globului este astazi de 12 ori mai mare decat era pe la inceputul sec. 18. Dar o asemenea crestere nu o vom mai intalni . ONU socoteste ca prin 2040 cresterea populatiei mondiale se va opri sau chiar va fi usor negative. In Germania numarul copiilor ce se nasc astazi este mult mai mic decat era acum 30 de ani.

SZ: Asta inseamna ca trebuie sa ne bazam doar pe cresterea productivitatii?

Piketty: Ea va creste intr-adevar, cand de pilda vom desvolta energie curate. Dar mai important este ca aceasta crestere aparent scazuta raportata la o generatie, este in fond destul de consistenta. Pentru o crestere de 1,5% , peste 30 de ani se va reinoi complect o treime din intreaga economie. Asta inseamna ca se vor schimba piata fortelor de munca, produsele, serviciile. Fiecare generatie trebuie deci sa se adapteze la o noua structura. Este nevoie de un nou system de educatie pentru a asigura ca fiecare persoana va avea un loc de munca intr-o noua lume a muncii. Deci o crestere de 1,5% annual e destul de mult.

SZ: Toate par deci in regula

Piketty: Numai ca averile sporesc mai repede decat 1,5%. Privit istoric ritmul lor de crestere e de cca. 4%, daca din venit se scade impozitul. Pentru immobile si terenuricresterea e de peste 3%, iar pentru produsele financiare – chiar de 6 sau 7 la suta, deci mai ridicat decat cresterea economica in ansamblu. In anii de dupa razboi am uitat asta, deoarece economia sporea foarte tare. In secolele 18 si 19 situatia era insa diferita. Economia crestea cu mai putin de un procent annual, averile insa cu 4% sau 5%. In aceasta situatie ne regasim acum. Asta conduce la o mare inegalitate a distribuirii avutiilor pe seama clasei de mijloc ce se micsoreaza. In primul rand,  este mai usor sa se obtina o dobanda ridicata pe pietele financiare, atunci cand ai déjà o avere mare ce poate fi larg investita. Cei bogati isi pot spori averea mai mult decat sporeste media economiei. In schimb unul care poseda doar 50.000 euro, nu va reusi sa capete dobanda peste 5%. El poate fi bucuros doar cand vine o inflatie ce egalizeaza veniturile.

SZ: De aceea am avea nevoie de un impozit care sa exercite o asemenea presiune asupra veniturilor din capital incat sa le egalizeze cu cresterea economica?

Piketty: Da, asta pare o solutie simpla, dar ar fi prea brutala. Motorul cresterii economice ar fi astfel lipsit de orice stimulent. Motivarea acumularii de capital si aver ear dispare. Caci pentru orice societate este bine cand exista mult capital. Acestuia ii apartin si masinile si tehnologia care ne fac productive. A avea capital este mai bine decat a avea datorii. Europa este ingrijorata ca lasam copiilor prea multe datorii. Dar in acelasi timp le lasam mai multe averi decat orice alta generatie de pana la noi.

SZ: Atunci unde e problema?

Piketty: Bunastarea nu este corect distribuita. De aceea sunt eu pentru taxarea progresiva a averilor, cu impozite crescand pe masura ce sporeste averea. Acest system nu trebuie sa afecteze pe cei ce abia au inceput sa acumuleze averea, dar de indata ce s-a atins un anumit prag, trebuie sa se plateasca. Nu sunt pentru o impozitare crescanda a veniturilor din capital. Pentru cei cu venituri medii impozitele trebuie chiar sa fie  mai scazute.

Advertisement

Cum sa te aperi de falsii prieteni

Hans-Ulrich Jörges este principalul editorialist al marelui saptamanal ilustrat german „STERN”. Este deseori invitat la talkshow-urile canalelor TV ARD si ZDF, fiind apreciat pentru atitudinea sa independenta si neconformista in comentarea evenimentelor din tara si strainatate. In numarul din 16.04.2014 al revistei STERN el publica un virulent articol despre interventiile inadmisibile ale NSA (National Security Agency) in convorbirile confidentiale ale oamenilor politici din Europa si refuzul de a-si modifica comportarea dupa ce acest caz a fost desvaluit. Prezint mai jos, prescurtat, cateva pasaje din acest articol, semnificativ pentru felul  in care isi exprima opinia un important ziarist german. 

Colectarea si inmagazinarea pe un anumit termen a unor simple comunicari telefonice sau prin e-mail este o incalcare a drepturilor constitutionale ale catateanului.  Dar tocmai asta e ceeace face serviciul secret militar american NSA, spionand pe intreg globul si in special in Europa. Curtea de Justitie Europeana (CJE) a respins asemenea procedee calificandu-le “de mari proportii si deosebit de grave”, ceeace e foarte bland, ba chiar nimic in cazul in care s-ar initia o actiune in justitie impotriva Statelor Unite. Trebuie sa fim recunoscatori  CJE pentru ca totusi a scos la iveala absurditatea stridenta a situatiei noastre. Protectia constitutionala a cetateanului se dovedeste o fictiune. A aparut clar contradictia groteasca  intre legile de baza europene si pulverizarea lor, lipsita de scrupule, de catre NSA si de colportatorii de stiri din Marea Britanie, Canada, Australia si Noua Zeelanda, adica reteaua intinsa pe intreg globul a spionajului american 

De acum inainte se vor putea face conectari la cablurile telefonice submarine pentru a se extrage toate comunicarile. Se vor acumula zilnic cca. 200 milioane SMS-uri . Se vor putea capta si stoca timp de 30 de zile toate convorbirile telefonice dintr-o anumita tara. Se va putea asculta si controla tot ce spun sefii de state si de guverne, ministrii, functionarii superiori si conducatorii economiei, adica elita unor tari. Intr-un cuvant, nimeni si nimic nu mai poate fi in siguranta, nici o politica, nici o justitie, nici o institutie de protectie a Constitutiei, nici un serviciu de contraspionaj. Sa se adopte sanctiuni impotriva Americii? De neconceput! Noi sanctionam Rusia pentru alipirea indepartatei Crimea, dar nu SUA  pentru ca, in mod sistematic, ne incalca Constitutia, drepturile noastre inalienabile.

Asta ma priveste in fond si personal. Nu ma tem de Rusia. Eu ma tem acum de America. Nu pot exclude ca-mi  sunt ascultate convorbirile si de serviciile secrete rusesti. Dar am certitudinea ca am fost sau voi fi ascultat de cele americane. Ma umple de teama prietenul fals. “Nu exista nici o tara cu care SUA sa fi semnat un acord No-Spy” a declarat Obama unui naiv trimis de la Berlin. Dar in Uniunea Europeana care e situatia? Fr. Hollande a declarat inca din luna februarie la Washington ca problema spionarii de NSA este deja inchisa. Iar acordul antispionaj propus intre tarile UE nu a putut fi incheiat din cauza opozitiei Marei Britanii. In rest, numai gesturi de linistire, inselare sau tacere. Iar in interiorul guvernului singura masura luata a fost ca s-au distribuit ministrilor noi telefoane celulare, care sa nu poata fi spionate.

Nu mai suntem o tara suverana, nu mai suntem stapani in propria casa. Cand s-a propus sa I se acorde azil lui Edward Snowden, vicecancelarul Sigmar Gabriel a intrebat cu nevinovatie: “Cine poate in fond garanta ca aici el va putea trai liber?” Si apoi : “Germania este o tara mica, in care serviciile secrete americane stiu precis cine face si ce face. Sunt sigur ca serviciile secrete ale SUA vor incerca sa puna mana pe el”.

Trebuie sa ne aparam singuri. Avem dreptul legitim sa ne aparam  Constitutia in cazuri de nevoie. Fiecare trebuie sa raspunda in felul sau la provocarile Americii oficiale, presarand putin nisip in mecanismul masinei de spionare. Cine e curajos, nu trebuie sa recurga la un “Djihad”, ci sa-si exprime indignarea prin e-mail-uri si SMS. Dar mai eficient este sa se recurga la spargerea conturilor de internet, la actiuni hacker. Ei nu s-au jenat sa sparga datele Schengen si banca de date Apple. NSA este oare infailibila? Ar fi un test, un act global de legitima aparare. In furtuna nu sunt suficiente umbrelele. Mainile si creierele ne sunt libere! Hackeri, spargeti conturile internet ale NSA!  

America si miscarea progresista

„De ce nu exista nici o miscare socialista in Statele Unite?” este intrebarea care, cu peste o suta de ani in urma, l-a framantat pe filozoful si economistul Werner Sombart. Iar raspunsul la ea ar fi ca, datorita lipsei acute de mana de lucru, clasa muncitoare americana a putut, inca de la sfarsitul sec. 19, sa aiba forta necesara de negociere cu patronatul, ceeace s-a reflectat in salarii ridicate si in conditii de trai mult superioare muncitorilor europeni.  Americanii nu trebuiau deci sa se revolte, caci o duceau suficient de bine. Chiar si Friedrich Engels era de parere ca americanii sunt conservatori innascuti, ba si mandri de asta. Iar Antonio Gramsci vedea in idealul american al meritocratiei o ideologie proprie: anume hegemonia totala a valorilor burgheze, ceeace nu mai lasa nici un spatiu de actiune socialismului. La asta un rol a jucat si rasismul, ce a dominat societatea americana pana dupa cel de al doilea razboi mondial. In anii ’50, sub egida senatorului McCarthy anticomunismul a devenit o isterie de masa, toti comunistii, reali sau banuiti, fiind eliminati din economie si cultura. In anii razboiului rece aceasta vanatoare, nu numai dupa comunisti, ci si dupa asa zisii progresisti, a continuat, orice gandire socialista fiind sugrumata in fase.

Situatia economica a St. Unite este insa acum diferita. Relativa prosperitate a paturei mijlocii albe scade vizibil. Nivelul salariilor stagneaza, bugetele oraselor sunt insuficiente, iar marea recesiune a compromis mitul Americii meritocratice, lipsita de clase. Se prognozeaza o era a marilor conflicte sociale. Deja salariatii sectorului public manifesteaza impotriva masurilor de austeritate. Salariatii de la Wal-Mart si din retelele de magazine fastfood, cer sporirea salariului minim la 15 dolari/ora.

Saptamanalul german “Die Zeit”, care in numarul din 13 martie face o analiza a starilor sociale din SUA intr-un articol intitulat “O fantoma rataceste prin America”, citeaza cazul d-nei Kshama Sawant (41 ani), de origine Indiana, care a fost aleasa in conducerea orasului Seattle. Nimic deosebit in asta, daca nu ar fi un detaliu: Sawant e membra a partidului “Alternativa socialista”. Iar alegerea unui socialist intr-o functie publica inalta nu  s-a mai intamplat in America de la primul razboi mondial. Sawant pretinde ca si compania Boeing, cea mai mare din oras, sa introduca salariul minim de 12 dolari. Compania refuza si ameninta ca se va muta in alt oras, la care Sawant riposteaza ca n-au decat, caci muncitorii pot prelua conducerea si se vor dispensa de managerii cu salarii grase.

Asemenea cuvinte nu s-au mai auzit demult in SUA. Institutul de sondaje Pew mai  arata ca tinerii din segmentul de varsta 18-29 ani (asa zisii „millenials“) socotesc mai atractiv termenul de Socialism, decat cel de Capitalism. Ziarul online “Daily Beast” prezice aparitia unei noi generatii politice, mult mai de stanga, care respinge liberalismul lui Ronald Reagan : mai putin stat, mai mult business.

Cu toata criza, democratii sunt mai strans legati de banci decat de sindicate, adica de Wall Street in loc de Main Street. In timp ce cei ideologic de dreapta vor sa liberalizeze radical piata, , stanga moderata se multumeste doar cu reforme cosmetice. Insa generatia ce a intrat dupa 2000 in activitatea productiva, a avut – conform lui “Daily Beast” – o “ingrozitoare experienta” cu pietele deslantuite dupa principiile lui Reagan si Clinton. Pentru a-si continua studiile, tinerii au facut tot mai mari datorii, pe care ulterior nu le pot plati fiindca nu sunt suficiente locuri de munca sau doar slab platite. Daca intre 1989 si 2000 salariile medii pentru absolventii de studii superioare au crescut cu 11%, in schimb intre 2000 si 2012 ele s-au redus cu 8%. Asa numitii “millenials” sunt mult mai saraci azi decat erau parintii lor la aceiasi varsta. “The American Way of Life” adica libertate, raspundere personala, urcarea treptelor sociale prin munca intensa, pare o gluma sinistra astazi dupa criza financiara, scrie Daily Beast.  Generatia tanara si-a pus intreaga speranta in Barack Obama. Dar nerespectarea promisiunii din alegeri de a inchide Guantanamo, atitudinea ingaduitoare fata de activitatea NSA, lipsa masurilor de reglementare a sectorului bancar, au lasat pe multi tineri sa se departeze de stanga-mainstream. Chiar si vechea manevra de a stimula conflicte intre diverse grupari etnice se dovedeste acum dificila pentru cei din noua generatie (cei sub 30 de ani), care – conform ultimelor sondaje – sunt mai putin rasisti decat cei din generatiile mai in varsta.

Stramtorarea economica, dar si imunitatea la populismul de dreapta se reflecta si in paginile unor reviste si ziare online. Asa este revista “n+1”, editata de Keith Gessen, a carei recenta deplasare spre stanga politica a fost salutata chiar de New York Times. Vechea revista “Dissent”, fondata in 1950 de Norman Mailer si Irving Howe, a capatat si ea o orientare mai de stanga prin intinerirea personalului redactional. Temele culturii pop sunt de pilda analizate de ei din punct de vedere neomarxist, departe de stilul socialismului traditional.

O alta revista de stanga este “The Jacobin”, fondata in 2009 de Bhaskar Sunkara, care – cu 5000 de abonamente – a avut in anul trecut 250.000 de apeluri si comentarii din partea cititorilor. Revista nu se fereste sa atace atat dreapta traditionalista, cat si marxismul clasic. Intr-un solid eseu intitulat “Burn the Constitution” este atacat unul din miturile sacrosancte ale politicii americane. Iar in altul, intitulat “Zombie Marx” se cauta eliberarea spiritului socialismului de ramasitele stalinismului.

In alte articole si chiar carti, tineri intelectuali doresc sa dea un nou suflu stangii. Asa este Benjamin Kunkel, care – in noua sa carte “Utopia or Bust” –  se confrunta cu importanti ganditori moderni ai marxismului ca Frederic Jameson si David Harvey si declara ca noul tel al tinerei generatii americane este depasirea capitalismului si schitarea vietii ce i-ar urma acestuia. .

De ce germanii ii simpatizeaza in continuare pe rusi?

In timp ce marea presa germana se intreaba retoric de cateva saptamani, daca e posibil ca cineva sa mai aiba azi simpatie pentru Rusia, date fiind actiunile ei in Crimeia, sondajele opiniei publice si chiar talk-show-urile televizate au scos la iveala o atitudine oarecum  neasteptata, atat din partea simplilor cetateni, ce isi exprima parerea in comentarii pe forumuri si blogguri, cat si din partea unor intelectuali si oameni politici. Acestia sunt de parere ca alipirea Crimeii la Rusia nu a fost decat o riposta legitima, chiar daca nu perfect legala, la instalarea de baze militare NATO in tarile din rasaritul Europei. Fostul cancelar Helmut Schmidt a declarat ca situatia in Ucraina e periculoasa “deoarece Vestul s-a implicat prea mult in ea”. Problema daca actiunile lui Putin au fost sau nu justificate, nu-l intereseaza pe batranul ex- cancelar: “Pentru mine ele sunt in intregime usor de inteles”.Un alt fost cancelar, Gerhard Schroeder, a recunoscut ca nu a respectat intotdeauna legile internationale cand era la putere si ca aplicarea de Occident a unor sanctiuni Rusiei i se pare prosteasca .

Chiar si din randurile partidului CDU al Angelei Merkel se aud voci care atrag atentia asupra riscului unei atitudini populiste de izolare sau de sanctionare a Rusiei. Principalul impuls pentru aceasta vine din partea marilor concerne (asa numitele DAX Konzerne) care in ultimii ani s-au implicat mai mult decat orice alta tara occidental in economia ruseasca. Totalul cifrei de afaceri cu Rusia a acestor 35 de mari concerne s-a ridicat in anul 2012 la 21,5 miliarde euro (conform EAC Consulting). Cifra lor de afaceri in Rusia reprezinta 7,5% din  volumul lor global de tranzactii comerciale. Iata cateva cifre privind anul 2012:

– Volkswagen a avut o cifra de afaceri in Rusia de 6,5 miliarde euro, cu o crestere de 35% fata de anul precedent. Numarul de salariati rusi angajati de firma germana: 5713.

– Daimler – 2,34 mlrd. euro, o crestere de 19% si un numar de salariati rusi: 1.000.

– BMW – 1,984 mlrd. euro, o crestere de 32% si un numar de salariati rusi: 200

– E.on – 1,879 mlrd. euro, o crestere de 16% si un numar de salariati rusi de 5.038.

– Siemens – 1,6 mlrd. euro, o crestere de 10% si un numar de salariati rusi: 3.120

– BASF – 1,3 mlrd. euro, o crestere de 8% si un numar de salariati rusi: 500

– Adidas – 1,095 mlrd. euro, o crestere de 26% si un numar de salariati rusi: 5.000

– Allianz – 0,573 mlrd. euro, o crestere de 13% si un numar de salariati rusi : 4.500

Conform statisticii Bancii Federale a Germaniei, in ultimii ani firmele germane au efectuat in Rusia investitii in valoare de 20 miliarde euro. Alte investitii sunt in curs de executare, ca de pilda: la Ecaterinburg, in Urali, unde Siemens investeste pana in 2015 un milliard euro intr-o noua uzina; Volkswagen la Kaluga a investit deja intr-o uzina 1,3 miliarde euro si urmeaza sa mai investeasca inca 1,2 mlrd. euro in anii urmatori; Fraport participa cu 35% la extinderea aeroportului de la Sankt Petersburg. s.a. Pe de alta parte si importurile din Rusia au importanta. De pilda concernul international Airbus importa din Siberia 60% din necesarul de titan pentru constructia avioanelor.

Dar motivele celor care nu sunt de accord cu sanctionarea Rusiei sunt si altele decat interesul pur economic. Alice Schwarzer, renumita feminista, intr-un articol intitulat “De ce il inteleg totusi pe Putin” in editorialul din revista “Emma” pe care o editeaza ea, scrie: “Ucraina este o tara-punte intre est si vest si asa ar fi trebuit sa ramana”. Dansa acuza mediile Occidentului ca au transmis informatii false si critice la adresa Rusiei si ii ia apararea lui Putin “care e pregatit sa se apere cu toata forta, caci nu este mult timp de cand Germania nazista a atacat Rusia si a ucis milioane de copii, femei, barbati rusi”.

Partidul de stanga “Die Linke” a luat si el atitudine in problema Ucrainei. Seful partidului, Gregor Gysi, arata cat de ipocriti pot fi Germania si aliatii sai atunci cand sustin ca se comporta diferit decat Rusia. Rusii cred acum in solutiile militare, dupa cum si tarile din vest au practicat aceiasi politica. “Ganditi-va la Iugoslavia, Afganistan, Irak si Libia” spune el. Vicepresedinta partidului, Sarah Wagenknecht, militeaza si ea pentru acceptarea de publicul german a referendumului din Crimeia. Pentru dansa, alipirea Crimeii la Rusia nu este decat urmarea directa a politicii esuate a Berlinului fata de Moscova. Ziarul Süddeutsche Zeitung afirma ca Gysi si Wagenknecht au acum mai multi sustinatori in privinta aceasta decat partidul lor capata voturi in alegeri.

Paradoxal, si unii politicieni conservatori sustin acelasi lucru. Ei se refera insa la perioada din sec. 19, cand cancelarul Otto von Bismarck intretinea excelente relatii cu Rusia tarista. Astfel politicianul Alexander Gauland, fost deputat in Bundestag din partea CDU, iar astazi in noul partid conservator AfD (Alternative für Deutschland) spune ca, desi anexarea Crimeii a fost poate ilegala, ea este totusi legitima. Dupa incheierea razboiului rece, NATO nu a devenit un nou cadru pentru asigurarea pacii, ci a preferat sa se extinda spre est. “Presedintele Rusiei nu face decat sa urmeze vechea politica tarista, cea de protejare a teritoriului rusesc. Argumentele Occidentului care se agata de o lege international formala dau dovada de miopie”.

In fine, surpriza au produs si declaratiile batranului politician social-democrat si conservator Klaus von Dohnany, care crede ca desi Putin ar fi trebuit sa pretinda Occidentului o Ucraina neutra. vestul trebuia sa acorde mai mult respect Rusiei. Pe de alta parte, dansul critica atitudinea Statelor Unite. “Deseori americanii dau dovada ca nu au simtul diplomatiei si ignora problemele geopolitice ale Europei atunci cand doresc sa atraga Ucraina in NATO.” Dupa parerea lui Dohnany, Rusia are nevoie sa fie condusa de un conducator autoritar, capabil sa tina unita imensa tara. Temerile din tarile baltice si din Polonia cu privire la politica expansionista a lui Putin sunt influentate de SUA. “Asta poate fi inteles, dar nu e un lucru intelept” a spus el.

La un sondaj al opiniei publice germane, 54% dintre repondenti au fost de acord cu atitudinea lui Putin in problema Ucrainei.