Escaladarea conflictului din Ucraina si consecintele sale

In ultimele saptamani am citit nenumarate articole in reviste si ziare in limbile engleza, germana si rusa despre conflictul din sud-estul Ucrainei. Majoritatea fie repetau cu alte cuvinte tezele propagandei oficiale ruse sau occidentale, fie dadeau explicatii neverosimile evenimentelor sau prezentau evolutia viitoare in culorile cele mai sumbre. Am intalnit totusi si cateva analize lucide, ale unor buni cunoscatori ai relatiilor internationale, din care prezint pe scurt in cele ce urmeaza un articol al politologului american D. Simes.
Dimitri Simes este presedintele lui “The National Interest Center” din Washington si editor al ziarului cu acelasi nume. El este de parere ca, pe langa aversiunea fata de politica Moscovei pe care o arata Washingtonul si Kievul, unul din motivele pentru care secesionistii de la Donetzk sunt invinuiti de doborarea avionului malaezian, este ca nu poate fi luata in considerare ipoteza ca autoare al acestui groaznic incident ar fi armata ucrainiana. Caci asta ar presupune ca ucrainienii au facut-o intentionat pentru a putea acuza de crima secesionistii si Rusia. Daca de aceasta fapta s-ar dovedi ca este vinovat Kievul, atunci SUA si Uniunea Europeana ar fi obligate sa-si reconsidere sprijinul dat regimului Poroscenko, care este total devotat Occidentului. Iata de ce aceasta ipoteza este nu numai respinsa, dar nici macar nu este investigata.
Pentru SUA si UE se ridica acum insa o problema mai mare decat cea a Ucrainei. Rusia lui Putin se dovedeste o mare putere ce renaste treptat si care sfideaza ordinea mondiala ce s-a constituit dupa razboiul rece. Ea nu accepta conceptia occidentala cu privire la felul in care trebuie sa functioneze politica internationala si nici cum trebuie sa se comporte fiecare stat la el acasa. Actiunile Rusiei in Ucraina nu au facut decat sa confirme aceste temeri.
Rusia se gaseste acum in fata unei dileme dificile. Daca ea continua sa-i sustina pe rasculati, va trebui sa suporte noi sanctiuni si – posibil – instalarea fortelor NATO in Ucraina. Rusia se poate afla fata in fata cu o alianta ce o depaseste atat din punct de vedere economic si ca numar al populatiei, cat si net superioara in cateva ramuri de inalta tehnologie militara. Lipsa dorintei Europei de a intrerupe relatiile cu Rusia explica poate de ce sanctiunile din partea ei sunt ceva mai blande. Dar in urma presiunii Americii si a indemnurilor din partea statelor baltice, a Poloniei si a Suediei, cu siguranta ca si europenii vor interveni cu sanctiuni severe. Cei care in Rusia raspund de economia tarii inclina de aceea spre cautarea unor solutii de iesire a Moscovei din acest conflict si abandonarea secesionistilor.
Pe de alta parte insa in politica ruseasca sunt numerosi cei ce simt o datorie morala fata de populatia rusofona din rasaritul Ucrainei si sunt sceptici ca eventuali pasi inapoi ai Rusiei ar putea restabili parteneriatul cu Occidentul. Istoria sanctiunilor arata ca ele sunt mult mai usor de aplicat decat de retras. Tinand seama de atmosfera care s-a creeat fata de Putin in Europa si mai ales in America, nu este exclus ca orice cedare din partea lui sa fie privita drept semn de slabiciune, iar nu de impacare. Este plauzibil ca gesturi impaciuitoare ale Moscovei sa fie urmate de noi pretentii din partea Occidentului: renuntarea la Crimeia, alte concesii in politica internationala si un mai usor acces in interiorul Rusiei a companiilor vestice.
Probabil ca Obama si alti conducatori din Europa cred ca prin aplicarea sanctiunilor, economia Rusiei se va clatina, iar atunci chiar Putin va fi inlocuit. Este o ipoteza ce se bazeaza pe lipsa oricarei reactii din partea Rusiei ce ar putea ingrijora administratia Americana. Pericolul acestei logici sta tocmai in faptul ca ea se bazeaza pe asteptarea unui raspuns simetric din partea Rusiei la sanctiuni tot mai severe. S-ar putea insa ca Rusia, incoltita si confruntata cu mari daune economice, sa considere ca trebuie la randul sau sa ia masuri de escaladare in acest razboi economic si sa sisteze sau sa reduca drastic alimentarea Europei cu gaz. Ar fi desigur foarte dureros pentru finantele Rusiei, dar – dupa aprecierea expertilor americani – Rusia e capabila sa reziste mai indelungat cu rezervele ei financiare decat Europa lipsita de gazul rusesc. Rusia mai poate sustine si diverse miscari pe glob dusmanoase fata de Statele Unite, cautarea de noi aliati, inclusiv China si chiar folosirea fortei militare. Nu trebuie uitat ca sanctiunile economice americane sunt cele care i-au facut pe japonezi in 1941 sa atace Pearl Harbour. Teoretic NATO e mai puternic decat Rusia, dar armata rusa modernizata este destul de puternica tocmai in Europa de rasarit. Opinia publica americana nu obiectaza la sanctiuni aplicate Rusiei, atat timp cat ele nu se resfrang asupra SUA, dar in sondaje doar 9% sustin o interventie armata in Ucraina.
D. Simes isi incheie articolul astfel: “Presedintele Obama nu e interest in confruntarea cu Rusia, dar continua sa pretinda schimbarea politicii acestei tari. El si majoritatea Congresului cred ca asta se poate obtine fara razboi si fara daune economice pentru SUA. Este asta oare real? Tot mai des Putin e asemanat lui Stalin. Dar aceleasi persoane care fac asemenea comparatii, asteapta ca Putin sa se comporte in conflictul cu Occidentul asemanator lui Neville Chamberain in 1939, adica binevoitor si previzibil. Este, evident, o premisa foarte comfortabila, dar riscanta, cand ai de a face cu Rusia. “

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: