Posts Tagged ‘Arhitectura’

Oskar Niemeyer la 102 ani

February 12, 2010

 

Oskar Niemeyer, celebrul arhitect brazilian, face parte dintre extrem de putinii oameni care au proiectat si au construit un oras intreg. Desigur Haussmann (1809-18891) este apreciat ca fauritorul Parisului modern, iar sir Christopher Wren (1632-1723) – cel ce a reconstruit Londra dupa Marele Incendiu din 1666. Dar aceste centre urbane existau si inaintea interventiei lor, in timp ce Niemeyer a luat o bucata goala din uriasul teritoriu al Braziliei si, in decurs de patru ani, cu ajutorul urbanistului Lucio Costa, a faurit in intregime o capitala complect functionala. Noului oras, in plan cu o forma de fluture, i s-a pus numele Brasilia si e capitala tarii. Intreg orasul proiectat si construit de Niemeyer a fost recunoscut in 1987 de UNESCO ca obiect al mostenirii culturale a contemporaneitatii. Acestea  se intamplau acum vreo 50 de ani si de atunci Niemeyer lucreaza neintrerupt.  In  1968 a proiectat cladirea celei mai mare edituri din Italia – Mondadori din Milano, intre 1967- 1972 – realizeaza sediul PCF din Paris. 1984 a fost chemat sa faureasca Sambodromo (numit si Sapukai) din Rio de Janeiro, ansamblul de tribune pentru 88.000 spectatori pe care se desfasoara anual celebrul carnaval. In 2002 proiecteaza cladirea muzeului Oskar Niemeyer din orasul Curitiba – Brazilia. Dupa pavilionul din Serpentine Gallery din Londra (2003), a creat Iribapuera Auditorio din Sao Paulo (2005). Toate acestea pe langa numeroase alte lucrari mai vechi impreuna cu arhitectul Le Corbusier, ca de pilda sediul Organizatiei Natiunilor Unite la New York. Cativa ani Niemeyer a fost presedintele Partidului Communist Brazilian, iar la varsta frageda de 98 ani s-a recasatorit.

Intr-un interviu dat anul trecut el reamintea cum presedintele Juscelino Kubitschek a venit in biroul sau si, dupa ce l-a felicitat pentru proiectul bisericii Pampulha din or. Belo Horizonte, i-a spus ca trebuie de indata sa purceada la proiectarea si constructia unei noi capitale a tarii. In forma aleasa pentru cladirile monumentale ale Brasiliei, Niemeyer a evitat stilul rece al scolii Bauhaus, ce urmareste doar functionalitatea cladirii. Arhitectura trebuie sa uimeasca ca o opera de arta in sine. “In toate lucrarile pe care le-am facut, aici si in Europa, am urmarit ca arhitectura sa fie frumoasa si sa surprinda ochiul. Arhitectul trebuie sa fie informat, trebuie sa citeasca. Aici, in biroul meu de proiectare, unde sunt multi arhitecti si ingineri, invit un filosof care ne vorbeste despre lume si cosmos, despre ce bine este sa stii si alte lucruri. Imi amintesc ca odata am fost intrebat de un ziarist care este este cuvantul meu favorit. I-am raspuns: solidaritatea. Nu arhitectura e pentru mine lucrul cel mai important in viata, ci solidaritatea.”

ARHITECTURA SI POLITICA

August 9, 2008

                                   

            In pregatirea jocurilor olimpice, capitala Chinei s-a dotat, in decurs de numai sapte ani, cu numeroase noi constructii, care o fac aproape de nerecunoscut. Pentru aceasta conducerea statului a facut apel la cei mai renumiti arhitecti din lume. Printre acestia straluceste Jacques Herzog, autorul stadionului olimpic pe care a avut loc festivitatea de deschidere. El conduce, impreuna cu colegul sau Pierre de Meuron, celebra firma elvetiana de arhitectura „Herzog & de Meuron“, care a proiectat si „Allianz Arena“ din München, extinderea lui Tate Museum din Londra,  sala de concerte „Elbphilarmonie“ din Hamburg. La Paris proiecteaza acum o piramida gigantica, la Basel – cel mai inalt zgarie-nori din Elvetia si altele. Revista germana „Der Spiegel“ (No.31 / 2008) i-a luat un interviu lui Herzog, din care reproducem mai jos cateva pasagii :

            Spiegel : Miliarde de oameni din intreaga lume vor privi la stadionul din Peking. Nu va e teama ca, daca un scandal politic ar umbri jocurile olimpice, asta ar putea afecta si renumele dvs.?

            Herzog : In fond dvs. vreti sa stiti de ce am acceptat un contract cu o tara care e o dictatura si nu respecta drepturile omului. Daca ne putem permite asa ceva. Raspunsul nostru  e da si suntem siguri ca am procedat corect. Nu acceptam desigur in nici un caz abuzurile asupra drepturilor omului, dar consideram ca in aceasta tara s-a schimbat ceva, a avut loc un progres. Nu vrem sa ne exageram rolul, dar stadionul este o piatra pe aceasta cale.

            Spiegel : Insa si o importanta piesa in afirmarea de sine a chinezilor.  

            Herzog : Oare cine, daca nu noi, ca arhitecti, ar sti mai bine despre efectul pe care il poate avea o cladire? Stadionul a devenit un simbol. Este un edificiu ce a fost iubit de indata si chinezii il considera unul dintre cele mai importante monumente culturale ale lor, asemanator zidului chinezesc. I-au si pus numele de cuib de pasare. Acum nici nu mai conteaza cine l-a proiectat, ceeace este semnul supremei acceptari. Pentru noi acest stadion nu este un simplu edificiu, ci o bucata din oras.Viziune este un termen poate mare, dar viziunea noastra a fost sa creem un spatiu public in care sa fie posibila o viata societala si in mod constient, chiar ceva subversiv, sau in orice caz ceva mai greu controlabil sau care sa se vada deodata.

            Spiegel : Arhitectura ca act de rezistenta? Oare nu exagerati ?

            Herzog : Nu, noi vedem stadionul si ca un fel de cal troian. Ne-am indeplinit programul spatial dat, dar pornind de aici l-am interpretat ca putand fi folosit diferit in domeniile adiacente. Am facut posibile locuri de intalnire cotidiene care nu pot fi usor de inspectat, cu nise clare si mici sectiuni, dar fara vaste spatii de instructie militara. Credem ca la Peking oamenii vor intelege asta si o vor pretui, pentru ca chinezii stiu sa utilizeze mai bine spatiul public decat am constatat ca se face in alte locuri.

            Spiegel : Aceste jocuri olimpice au ceva special deoarece au loc in China, tara cu un regim discutabil. Arhitectul ce confera acestui eveniment spatiul construit, stie ca va sta in centrul atentiei mondiale. Contractul pe care l-ati incheiat cu guvernul chinez era atat de ispititor incat sa anuleze reflectia morala?

            Herzog : Nici macar un idiot nu ar fi scapat aceasta sansa . Stiu, exista arhitecti care spun ca nici prin gand nu le-ar trece sa construiasca ceva in China. Este o atitudine aroganta, rupta de realitate, fara habar si lipsita de respect fata de extraordinara performanta culturala pe care aceasta tara o infaptueste in mod continuu de 5000 de ani si o face si astazi. In ultimii ani in China a aparut brusc o noua generatie de artisti, arhitecti si intelectuali care sunt capabili sa transforne durabil societatea. Este mai interesanta si chiar mai moral sa sustinem macar partial aceasta strapungere decat un boicot de la birou. Iar prin asta nu ma gandesc numai la arhitecti, ci la toti oamenii de creatie. Steven Spielberg si-a exprimat initial acordul de a lua parte la inscenarea spectacolului, dar apoi s-a retras pentru ca nu ii mai placea regimul. Asta miroase a propaganda ieftina, sa accepti intai, iar apoi sa te eschivezi dintr-un motiv politic ce era vizibil de la inceput. China nu a devenit mai putin democratica si nu respecta drepturile omului mai putin decat inainte.. China este departe inca de ceeace asteptam noi aici in occident, dar formarea unei paturi mari de noi intelectuali este un semn ce da speranta unei schimbari.

            Spiegel : Dar cazul Tibetului arata ca sub masca unei asa zise liberalizari, criticii regimului sunt la fel de brutal combatuti.

            Herzog : Din punctul nostru de vedere societatea chineza a devenit mult mai libera si mai variata. Dar multi nu vor sa vada asta, pentru ca toti masoare lucrurile in dimensiunile actuale ale democratiei vestice, care e originala, rara si tocmai in Europa centrala nu e deloc veche. Interesant in arhitectura este ca ea devine, fizic si concret, parte din istoria unei societati si ea o poate influenta. Interzicerea si boicotul nu sunt in aceasta privinta actiuni credibile.

            Spiegel : Dar de pilda nu ati fi putut spune : bine, acceptam sa va construim cea mai mare constructie din tara, dar cerem ca muncitorii sa fie platiti de patru ori mai mult ?

            Herzog : Nimeni nu poate incuviinta conditiile mizerabile in care se lucreaza peste tot in China. Dar nu numai pe santiere, ci in toata China, care produce pentru intreaga lume blugi, camasi si jucarii, asa se lucreaza. A schimba conditiile de lucru pe santier nu sta in responsabilitatea arhitectului nicaieri, nu numai in China. Organizarea santierului este o alta lume, care deseori este, in mod paradoxal, in conflict cu arhitectul.