Posts Tagged ‘Basescu’

BASESCU, INAINTE SI DUPA ALEGERI

December 3, 2009

A devenit aproape inutil ca in aceste zile sa se aduca argumente rationale pentru a cantari care e cel mai bun dintre candidatii la presedintia tarii. Caci asemenea argumente se lovesc de zidul compact al impulsurilor emotionale, al izbucnirilor de furie ce nu au nimic de a face nici cu logica, nici cu naivitatea. Ce gandire logica poate fi in a-l invinui pe adversar ca e comunist, iar totodata – om de casa al unor moguli miliardari? Ce spirit logic sta in acuzatia ca acesta este devotat atat americanilor, cat si rusilor? Ce tupeu de josnic politician poate avea cineva care se bate cu pumnul in piept pentru anticomunismul sau, desi el insusi a recunoscut ca a fost comunist si este banuit ca fost agent al securitatii in strainatate? Ce explicatie poate fi in venerarea lui Basescu ca aparator al democratiei, desi el contesta forta partidelor si parlamentului?

Iar toate astea sunt numai o parte a gravitatii aspectelor pe care le-a scos la iveala aceasta campanie. O alta sursa de ingrijorare este ca ea a aratat ce cantitate de ura, de dusmanie si incrancenare, de violenta si brutalitate, zace in cateva milioane de oameni, frustrati de lipsuri si doritori de a gasi un sef care sa le arate cu degetul cine sunt cei vinovati de suferintele lor din ultimii 20 de ani. Este un potential de care orice om politic democrat trebuie sa tina seama, dar pe care un politician fara scrupule nu il poate lasa nevalorificat. Iar tocmai in aceasta sta pericolul ce se profileaza la orizont, dincolo de termenul de 6 decembrie.

Sa ne imaginam deci, asa cum arata ultimele sondaje, ca Basescu pierde aceste alegeri. Pentru cine il cunoaste si pentru cine a evaluat sumele uriase pe care el si mogulii lui le-au investit in aceasta campanie, ipoteza este inacceptabila. Deci, impotriva oricarei reguli democratice, ei nu numai ca vor contesta valabilitatea rezultatelor, invocand furtul voturilor, ci vor incita grupuri de demonstranti talibanizati sa atace unele institutii pentru crearea unei situatii de grava instabilitate in intreaga tara. Astfel incat, inainte de a preda fotoliul de la Cotroceni, conjunctura il va “constrange” pe presedinte sa declare starea de asediu sau sa gaseasca un alt pretext pentru a demonstra ca prezenta lui se impune pe termen nelimitat, sprijinindu-se eventual pe ordine date armatei. Pare un scenariu neverosimil intr-o tara membra a Uniunii Europene, dar niciodata in trecutul Romaniei confruntarea politica nu a atins un asemenea apogeu ca cel din aceste zile. Deci nu sunt de respins cele mai pesimiste presupuneri.

 Sa presupunem insa ca, sub presiunea opiniei publice, atat cea din propriul sau partid, cat si cea din tara si strainatate, Basescu consimte sa cedeze locul ocupat timp de 5 ani in fruntea statului, castigatorului legal al alegerilor. Potentialul de violenta si furie irationala a unei parti a populatiei, de care vorbeam mai sus, nu poate fi pierdut. El va fi neaparat valorificat de un politician fara scrupule cum este Basescu. El va impinge partidul sau tot mai spre dreapta, va imbratisa nationalismul cel mai vehement si misticismul religios cel mai habotnic. Iar pe cei ce il idolatrizeaza orbeste ii va chema la salvarea patriei prin la anihilarea adversarilor politici. Cu alte cuvinte isi va transforma partidul intr-o miscare de extrema dreapta, cu garzi in uniforma, marsaluind si aclamandu-l. Cine a spus ca istoria nu se repeta a facut o mare gresala…

MOTIVE PENTRU CARE NU TREBUIE VOTAT BASESCU

November 29, 2009

 

Reflectand la calitatile candidatului Tr. Basescu de a obtine sprijinul alegatorilor pentru a ocupa inca 5 ani scaunul de la Cotroceni, am ajuns la concluzia ca sunt cel putin zece argumente de care trebuie tinut seama pentru a pune capat ambitiilor acestui om :

  1. Om politic viclean, fara principii, nici de dreapta, nici de stanga, ci doar populist, schimbandu-si cu usurinta convingerile si speculand prejudecatile cele mai raspandite, numai pentru a se mentine la putere;
  2. Intrigant, talentat in dezbinarea aliantelor politice si in ponegrirea eventualilor adversari;
  3. Inadecvat functiei de presedinte de tara, ce presupune o personalitate deasupra confruntarilor partidelor, care sa caute obtinerea consensului fortelor politice in rezolvarea principalelor probleme cu care se confrunta tara;
  4. Lipsit de moralitatea necesara postului, prin promovarea in functii politice inalte atat a unor membri ai familiei sale, cat si a presupusei sale amante;
  5. Adversar declarat al drepturilor constitutionale acordate parlamentului, cautand pe toate caile sa-i micsoreze acestuia prerogativele (desfiintarea senatului, reducerea numarului de membri, ridicarea imunitatii parlamentarilor etc.)
  6. Nivel intelectual mediocru, atat prin studii si pregatire profesionala, cat si prin absenta oricaror lucrari tiparite proprii despre problemele statului si democratiei;
  7. Legaturi suspecte cu afaceristi din umbra, interesati in protectia sefului statului, dar care i-au asigurat, lui si familiei sale, o avere considerabila, greu de justificat prin salariul de presedinte primit;
  8. Cautarea adeziunii unei anumite categorii a populatiei, prin afisarea ostentativa a anticomunismului, desi si el a fost membru al PCR si e banuit sa fi fost recrutat de securitate, conditie pentru ocuparea unui post de raspundere, bine platit, in strainatate;
  9. Om politic sprijinit aproape fanatic de cele mai reactionare elemente ale clasei politice, ce doresc sa dea partidului sau o coloratura de extrema-dreapta, in frunte cu un “om providential” si cu anihilarea fizica a adversarilor sai;  
  10. Reprezentant nedemn al tarii la intalnirile internationale la nivel inalt, la care a fost total sters, exprimand si pe plan extern politica lipsita de proiect clar dusa de el in tara 

Cu toate acestea, lista aspectelor care nu permit unui cetatean responsabil sa si-l doreasca pe Basescu mai departe in functia suprema in stat, este mult mai lunga. Caci ar mai fi de subliniat ca : sub conducerea sa autoritara, n-a reusit o desvoltare sanatoasa a economiei, lasand dupa 5 ani tara la marginea unui colaps, prin datoriile imense contractate; ca a fost un permanent provocator de scandaluri, direct sau prin subordonatii sai, cu rafuieli personale si afirmatii iresponsabile, inclusiv la adresa fostilor presedinti ai tarii (Ion Iliescu si Emil Constantinescu); ca e un politician cu viziune despotica, bazata pe improvizatii, ce dispretuieste conceptul democratic al respectarii deciziilor majoritatii parlamentare; care nu a construit nimic in cei 5 ani, nici o autostrada, nici un spital, nici macar biblioteca nationala, si a lasat sa se prabuseasca agricultura; care a dat dovada ca nu e un presedinte cu adevarat “european”, vorbind o singura limba straina, iar aceea prost, ca engleza “de balta”, etc.

Alte argumente in acelasi sens pot fi gasite pe blogul lui Constantin Gheorghe la articolul “De ce nu Basescu”

SA VOTAM SAU NU LA PREZIDENTIALE?

November 2, 2009

 Suntem in plina campanie electorala si candidatii la functia suprema in stat folosesc orice prilej pentru a se lauda pe sine si a-si acuza adversarii, asa cum se face in orice democratie. Poate la noi se depune mai multa ardoare, pentru ca in joc este viitorul tarii nu numai in urmatorii 5 ani, ci pentru mai mult timp. Se fac declaratii patetice, cu convingerea ca ele vor ramane consemnate etern in istorie, se scot iarasi la iveala argumente care in trecut au captivat pe naivi (anticomunismul, lupta contra coruptiei, furtul ipotetic al voturilor etc.), la nevoie se dau in vileag stenograme sau alte documente pentru compromiterea celor cu care s-a colaborat pana mai ieri, etc. Iar totul are loc pe fondul unei crize economice ale carei consecinte au lovit si vor continua sa loveasca dramatic sute de mii de cetateni ai Romaniei.

In aceste conditii, prin internet, dar si pe alte cai, se face o propaganda insidioasa pentru ca electoratul sa profite de ocazie si sa dea o lectie clasei politice, fie prin absentarea de la vot, fie prin anularea voluntara a votului. Se sustine ca timp de 20 de ani lumea a fost mintita, ca asteptarile de mai bine au fost inselate, ca nici unul dintre candidati nu merita incredere si ca un vot negativ dat tuturor e singura solutie de a clatina un edificiu politic putred. Se pun in balanta calitatile si defectele celor patru candidati principali si se sustine cu usurinta ca lipsa unei alternative credibile, se explica ori prin democratia balcanica, ori prin niste defecte iremediabile ale acestui popor. Tentatia de a da crezare acestor argumente este mare si de aceea merita sa analizam ce se ascunde in spatele lor, ce consecinte pot avea ele si care ar fi atitudinea de adoptat de catre un cetatean responsabil in fata dilemei de a vota sau nu pe 22 noiembrie (si pe 6 decembrie) 2009.Iar daca da, cum? .

Mai intai sa vedem daca absentarea sau votul anulat, chiar in proportii considerabile, poate avea vreun efect asupra alegerii presedintelui tarii. Nicaieri, in nici un document oficial, nu scrie care este limita minima de participare a electoratului sub care alegerile se pot considera nule. La alegerile pentru Parlamentul european de anul trecut, participarea a fost de doar 39 % si nimeni nu s-a sinchisit de faptul ca 61 % din populatia Romaniei si-a exprimat in acest fel indiferenta. Dar sa acceptam ipoteza ca la viitoarele alegeri, se vor dovedi valabile numai 20 % din voturi. Va pune oare in discutie acest rezultat valabilitatea lor? Nici decum! Cui s-ar face aceasta demonstratie, pentru cine ar fi ea utila? Pentru cei de la Bruxelles, din Comisia U.E. sau pentru cei de la Strasbourg, din Parlament ? Nici vorba ! Pentru acestia va fi numai o dovada ca romanii se gasesc inca in stare de imaturitate politica si trebuie priviti cu suspiciune, dar atat. Uniunea Europeana e desigur capabila sa elimine din randul membrilor sai o tara care timp indelungat incalca regulile unanim acceptate de celealte tari, dar printre aceste reguli nu figureaza procentul minim al voturilor valabile sau al participarii electoratului la vot.

Sa vedem insa cine din tara noastra ar dori torpilarea sistemului actual printr-un numar masiv de voturi anulate. In privinta asta sunt de considerat cateva ipoteze. In primul rand sunt dusmanii democratiei parlamentare, mai ales cei de extrema dreapta, care isi amintesc ca acesta era unul din punctele programului legionarilor Garzii de Fier. Se stie insa ca legionarii isi bazau edificiul conceptiilor lor pe inca cateva idei-forta: admiratia nelimitata pentru Germania nazista si conducatorul ei, Hitler; antisemitismul si anticomunismul, comunismul fiind dupa ei o creatie evreiasca; credinta in virtutile transcedentale ale bisericii ortodoxe si a riturilor ei; nationalismul fanatic, romanii fiind prin originea lor superiori altor natii. Cele mai multe din aceste idei sunt insa moarte sau nu sunt compatibile cu democratia.

In al doilea rand, o atitudine critica fata de participarea la vot o au si nostalgicii regimului ceausist, care cred ca astfel contribuie la inca un esec al sistemului adus la putere de revolutia din 1989. Iar asta – dupa ei – ar putea da nastere la regrete si la pastrarea vie in memoria noilor generatii a avantajelor comunismului defunct, ca regim istoric plin de avantaje.

In fine, mai sunt si acei neo-conservatori ai dreptei ce viseaza instalarea unui regim prezidential autoritar, cu un “om providential” catarat in fruntea statului, cu un parlament de marionete care va aplauda orice decizie luata de seful suprem. Deci un regim dur, aproape dictatorial, cu pedepsirea adversarilor politici, cu un guvern ce isi va juca rolul de respectare a unui minim de reguli democratice, suficiente pentru acceptarea sa in societatea occidentala, dar incalcate oricand i se nazare. Nu are importanta ca printre candidati figureaza si “omul providential” pe care ei il divinizeaza. Chemarea lansata spre respingerea in ansamblu a tuturor candidatilor e doar o simulare, caci ei stiu ca asta are sanse de a-i convinge doar pe cei oscilanti din tabara adversa, dezamagiti si ei din diverse motive de starile actuale. Stari de lucruri tot mai jalnice, care sa nu uitam ca in buna masura sunt datorate doar vicleniilor si sforariilor politice venite in ultimii cinci ani de la Cotroceni.

S-ar putea aduce obiectia ca nemultumirea ce clocoteste in paturi largi ale populatiei pentru rezultatele economice si sociale jalnice ale ultimelor doua decenii, nu poate fi vizibila decat cu ocazia unui larg vot de neincredere. Este insa un protest “in genunchi”, deoarece un veritabil protest nu poate fi decat cel al maselor populare iesite in strada, indignate in urma unei masive falsificari a alegerilor. Este un protest al condamnatului, care – in loc sa incerce sa evadeze, chiar si prin spargerea zidurilor inchisorii – se resemneaza sa trimita mici biletele ce ajung doar in mana paznicilor.

Care este deci atitudinea de adoptat cu ocazia acestui vot de atat de mare importanta? Dupa parerea mea, trebuie abandonata pozitia de a ignora alegerile sau chiar de a actiona anuland deliberat buletinul bagat in urna, sub pretextul ca “Nu am pe cine vota!” sau “Toti sunt niste banditi!”. Este o atitudine populista, comoda, ce face jocul adversarilor brumei de democratie pe cale de a se infiripa in aceasta tara. Asa incat trebuie votat impotriva pastrarii de catre Basescu inca 5 ani a scaunului de la Cotroceni, deoarece oricare dintre ceilalti candidati este mai previzibil in deciziile pe care le va lua, este mai atent fata de tendintele ce isi fac drum in opinia publica, este mai cult si mai deschis la sfaturile intelectualilor, este capabil sa duca o politica externa, in interesul tarii, mai independenta de indicatiile primite de la Bruxelles sau de peste ocean.

 Pe langa toate cele de mai sus, pentru cei cu opinii ferme de stanga, sfatul meu este sa dea un vot diametral opus indemnurilor celor ce isi afirma cu ostentatie, in presa si pe bloguri, parerile politice de dreapta!

Spiritul dreptei reactionare

December 14, 2008

Nu doresc sa comentez in cele ce urmeaza rezultatul alegerilor, deoarece asta s-a facut suficient in presa, cu indignarea proprie celor care-si pusesera increderea intr-un sistem democratic echitabil. Dar alegerile au mai aratat si altceva : ca miza ocuparii unui loc in parlament, in guvern si in institutiile subordonate guvernului a fost atat de importanta pentru unii, incat confruntarile electorale au atins culmi de adversitate, de acuzatii nefondate, de atacuri la persoana, care prin violenta depasesc cu mult disputele alegerilor precedente. Merita sa ne oprim asupra unui asemenea fenomen manifestat in presa noastra.
S-a acordat prea putina atentie acelei scrisori, aparent venita din partea unor membri ai Grupului de dialog social in frunte cu G.Liiceanu, Andrei Plesu, Doinea Cornea, Andrei Cornea, Alina Mungiu-Pippidi, Virgil Nemoianu, Mircea Mihaies, Dorin Tudoran, Vladimir Tismaneanu, Victor Rebengiuc, Tom Gallagher s. a. si adresata la 10 decembrie presedintelui republicii, prin care se face un patetic apel sa nu se faca gresala girarii unei aliante a PD-L cu PSD. Ulterior unii dintre cei ce au semnat scrisoarea au declarat ca nu au avut cunostinta de textul ei, desi nu este deloc exclusa ipoteza ca ea sa fi fost totusi difuzata cu acceptul autorilor, dar cu consemnul nedivulgarii lor. Scrisoarea este interesanta pentru ca, indiferent daca este sau nu a celor 64 de semnatari, ea contine intr-o forma concentrata numeroase poncife ale gandirii politice talibane romanesti, ale fanaticilor politicii in care democratia nu e acceptabila decat daca la ea participa doar partide de dreapta de diferite nuante.
Perioada 2000-2004, cand la putere a fost PSD, e caracterizata ca un rastimp in care „romanii s-au simtiti inselati si persecutati“, in care „intelectualii incomozi erau ridicati de pe strada, justitia era infaptuita in sufrageriile baronilor rosii“, se delapidau fondurile europene, iar „programul de la televizor era stabilit dupa agenda lui Ad. Nastase“. Este o incercare de asimilare a celor 4 ani de guvern Nastase cu un regim politienesc totalitarist, ce s-a mentinut doar prin abuzuri si prin spaima inspirata cetatenilor. Iar aceasta serveste ca argument pentru a cere evitarea oricarei colaborari cu PSD, deoarece aceasta „formatiune mostenitoare a Partidului Comunist, a stat la baza celor mai mari traume colective din istoria Romaniei recente : preluarea puterii din mainile dictatorului N.Ceausescu, valul de faradelegi din anul `90, mineriadele, pastrarea unei politici tributare intereselor Moscovei, izolarea Romaniei de structurile euro-atlantice, intarzierea nepermisa a reformelor economice, impiedicarea lustratiei si a unei justitii care sa duca la aflarea adevarului istoric.“
Toate aceste afirmatii sunt false. Se stie prea bine ca nu a avut loc nici o transmitere, oficiala sau neoficiala, a puterii din mainile lui Ceausescu in cele ale lui Iliescu; ca in timp ce se descompunea URSS si se prabuseau structurile comuniste, nu mai putea fi vorba de nici o subordonare a politicii noastre intereselor Moscovei; cresterea criminalitatii si a faradelegilor a fost si mai este inca un fenomen comun tuturor tarilor est europene, indiferent de forma guvernului aflat la putere; mineriadele –tendentios considerate o facatura a guvernului FSN –se stie prea bine ca in 1991 au fost luate in brate de Conventia democratica, fruntasul minerilor, Miron Cosma, a fost salutat ca un erou la congresul PNTCD, dupa care minerii au fost trimisi sa il scoata cu forta pe Iliescu de la Cotroceni. „Izolarea de structurile euro-atlantice“ a avut loc in anii 1996-2000, cand la putere era un guvern de dreapta, iar indeplinirea conditiilor dificile de intrare a Romaniei in Uniunea Europeana se stie ca a avut loc in perioada 2001-2004. Despre ce intarziere nepermisa a reformelor economice o fi vorba, atunci cand acordarea pamantului agricol taranilor fosti proprietari si privatizarea a aproape intregii industrii s-au facut sub guverne social-democrate ?
In incheiere se trage demagogic semnalul ca o alianta a celor doua partide ar duce tara cu 20 de ani inapoi, adica pe vremea ceausismului, reamintindu-se „sutele de mii de morti din inchisorile comuniste“. Falsificarea realitatii este in aceasta privinta crasa, deoarece tocmai sub un guvern social-democrat s-a interzis infiintarea unui nou partid comunist. Dorinta legitima a realizarii unui consens national al tuturor fortelor politice a determinat conducerea statului sa nu puna in acest timp accentul pe rascolirea spiritelor cu procese si demascari ale unor fosti membri ai PCR. Dorind insa sa dea o satisfactie clientelei sale politice, presedintele Basescu, si el un fost comunist, a aprobat Raportul despre crimele comunismului, dar fara ca lustratia sa mearga mai departe de cea totusi realizata, fara prea mult tapaj, in timpul in care la putere erau guverne social-democrate.
Se dovedeste astfel ca aceasta scrisoare deschisa contine nu numai afirmatii ce nu corespund adevarului si care repeta lozinci sablon ale unei propagande tendentioase, dar mai arata ca, in incercarea de desfiintare a adversarului politic s-a urcat inca o treapta a inversunarii, a urii si ponegririi, dincolo de care nu mai e loc decat pentru desfiintarea oricarui partid de stanga si anihilarea fizica a fruntasilor sai. Ca asa este, o demonstreaza si recente articole ale lui Tr. Ungureanu, editorialist fruntas al publicatiei „COTIDIANUL“. Se stie ca dansul, ducand pasiunea politica pana la jertfirea de sine, a declarat ca daca partidul presedintelui iubit, PD-L, se aliaza la guvernare cu „comunistii“ din PSD, el se va arunca de la etajul ultim al blocului. Dupa o profunda reflectie de cateva zile, TRU a ajuns la concluzia ca nu trebuie sa cada prada disperarii, deoarece aceasta acuplare „nesimtita“ are o „ratiune“ : face parte din tactica vicleana a povatuitorului sau pentru distruge treptat celelalte partide.
Lozinca primitiva pe care o repeta TRU pana la sastisire e ca PSD nu e nimic altceva decat un partid comunist in blana de oaie. Care daca nu poate fi zdrobit, trebuie „ajustat“ pentru a fi „macerat“, caci altfel el ar preface Romania „intr-o epava cu subdesvoltati rurali“. Nu e nici o placere – spune el – sa te aliezi cu diavolul („dotat cu o pereche de coarne“), dar miza e mare si jocul merita : e vorba despre 2009, „anul in care se va juca supravietuirea sau dezastrul“, adica sau realegerea pentru inca 5 ani a lui Basescu in scaunul de la Cotroceni, sau „gatuirea proiectului sau“. Cu numai cateva editoriale in urma se prezicea ca suntem in pragul celei de “a doua colectivizari“, ca a inceput deja „un razboi de uzura morala impotriva lumii romanesti educate“, ca o eventuala victorie in alegeri a PSD „va instala la putere cel mai pro-marlanesc regim politic de la brutele staliniste incoace“.
Catastrofismul in limbajul cel mai patetic desigur ca va continua, caci in aceasta atmosfera tensionata si otravita, minciuna, ura si lipsa de scrupule se amplifica treptat, incepand cu abominabila incitare basesciana la „tepe in piata universitatii“. Toate acestea nu sunt o atitudine nevinovata, lipsite de consecinte. Pentru oricine citeste si presa straina nu poate sa nu vada ca patima din acest stil, din acest vocabular, lipseste din disputele politice occidentale. La noi insa se duce dorul dupa victime, dupa sange ce se scurge, dupa pedepse exemplare in public, dupa epurari radicale ale societatii de cei ce nu impartasesc aceiasi credinta. Este un dor inca nemarturisit dupa o extrema dreapta vindicativa, care sa puna capat prin violenta compromisurilor proprii democratiei, care sa instaureze regimul forte si autoritar al unui „salvator de natie si tara“ ce ar interzice discutiile critice sterile, pierdere de timp pentru un conducator atotstiutor. Este clar ca solutia unui guvern de coalitie a stangii cu dreapta nu e de durata si ea va fi tinta unor atacuri vehemente in mass-media. Tot mai mult va iesi la iveala ca nemultumirea isi trage sursele din nevoia extremismului, care la noi are traditie in Garda de fier si Legiunea Arhanghelului Mihail. Fierea ce se revarsa din articolele unui TRU (care probabil este unul din autorii scrisorii deschise amintita mai sus) sunt premonitii ale unor vremuri tulburi : cele ale „ideei care ucide“. Stanga, care pana acum nu a stiut sa faca decat concesii, va fi prima sacrificata.