Posts Tagged ‘biserica’

Ceva despre populism si demagogie

April 5, 2010

Pe blogul dansei, d-na Gabriela Cretu ne amintea acum cateva zile ca 2 aprilie este si ziua luptei impotriva populismului si demagogiei. Este o tema importanta, prilej de a-mi exprima o opinie ce poate deranja. Cred ca nu numai aspectele politice ale demagogiei si populismului conteaza, ci si cele ale comportarii societatii in ansamblu. Iar in aceste zile pascale s-a vadit inca odata cat de raspandita a ajuns sa fie nu atat religiozitatea oamenilor, cat respectarea de ei a  riturilor impuse de biserica. Este un fenomen mondial, ce se manifesta in cazurile extreme prin acte criminale de fanatism la secte islamice, ce isi trimit la sinucidere unii aderenti pentru pedepsirea celor de alte credinte, sau chiar la unele biserici crestine americane, prin amenintari cu moartea fata de cei ce isi afirma convingerile evolutioniste si resping povestile biblice despre originea creationista a omului.

Dar procentul record de romani ce se declara evlaviosi si care frecventeaza biserica, nu dovedeste numai conformism si supunere docila datinelor, ci mai ales cautarea unei salvari mistice din viata cotidiana, ce devine tot mai grea, mai complexa si mai de neinteles.  Un sondaj efectuat in tarile europene a aratat ca natiunea romana este cea mai devotata bisericii, romanii frecventand slujbele, aprinzand lumanari si facand cruci pioase de cate ori trec prin dreptul unui local de cult. Dar a sporit oare prin asta moralitatea romanilor? Cineva spunea ca romanii nu isi aduc aminte de dumnezeu decat cand ii apuca frica de moarte sau dau de fundul sacului. Drumul bisericii multi il iau poate pentru a se potrivi obiceiurilor, dar nu impinsi de o veritabila credinta.

Omul politic crestin-democrat german Heiner Geissler recunostea in cartea sa “Ce ar spune Iisus astazi?” ca invatatura crestina a fost folosita abuziv de biserica timp de secole si conduita ei i-a indreptatit pe Heinrich Heine si pe Karl Marx sa spuna ca este opium pentru popor. E vorba de utilizarea bibliei drept calmant pentru ca cei asupriti, descriminati sau cazuti in mizerie sa nu se rascoale. Vedem ca peste tot, dar si aici la noi, bogatii devin tot mai bogati, iar cei saraci – tot mai saraci. Dar cine mai respecta azi cuvintele lui Cristos: “Paziti-va de orice lacomie de bani, caci viata omului nu sta in belsugul averii”? (Luca – 12.15).

Oare propovaduielile de la sutele de biserici construite la noi in ultimii ani (dar nici un nou spital, nici un azil de batrani sau camin pentru copii parasiti) nu apartin si ele demagogiei? Sau, daca vreti, populismului? Deoarece se stie ca, cu jocuri de circ si cu agitarea minciunilor despre viata de apoi, in cele mai nedrepte sisteme sociale este asigurata supunerea multimilor. Lucru pe care il cunosc prea bine politicienii ce nu au lipsit de la slujba de Inviere, cu lumanarea in mana. Ba unii chiar au scris pe blogul lor un text plin de evlavie (dar si de ipocrizie).

Imi este teama ca pe acest drum, cedandu-se pretentiilor celor mai bigoti si mai vocali reprezentanti ai « societatii civile », noile generatii vor fi educate intr-un spirit irational, imbacsit de prejudecati, ce va indeparta tara de modernitate si o va pregati pentru o guvernare autoritara teocratica.

VINA SI PEDEAPSA

March 2, 2010

           Ziarele si posturile de televiziune din Germania au avut saptamana trecuta un subiect gras de dezbatut. Margot Kässmann, (51 ani), episcop protestant de Hanovra si presedinta consiliului bisericii evanghelice pe intreaga Germanie (peste 30 de milioane credinciosi), venind seara de la o receptie, a fost surprinsa de politie la volan trecand pe rosu la stop. La control, s-a constatat ca are alcool in sange 1,54 la mie. Presa s-a sesizat, cazul facand mare valva. Dupa trei zile de ezitare, dansa si-a dat demisia din toate functiile pe care le detinea. Motiv pentru ca sa se puna in discutie responsabilitatea fata de public a personalitatilor, atunci cand acestea sunt surprinse in situatii incompatibile cu functia pe care o detin.

O persoana proeminenta este privita de regula ca  model, ea trebuie sa se comporte altfel decat omul obisnuit, chiar si numai pentru ca gresala lor ar putea servi si altora drept pretext de a se comporta la fel. Aceasta este valabil pentru cei ce in societate stabilesc valorile morale, deci atat pentru oamenii politici, cat mai ales pentru oamenii bisericii. Caci pentru cei care de la tribuna sau amvon fac apel la un mod de viata exemplar, orice fapta ce contrazice vorbele rostite amplifica considerabil vina comisa. Iar doamna Kässmann era o figura deosebita: pentru prima oara in fruntea bisericii evanghelice era o femeie, divortata, cu patru copii, care nu se sfia sa ia atitudine in cele mai dificile probleme ce framanta spiritele in societatea germana : participarea trupelor in Afganistan, comportarea nemtilor in cel de al 2-lea razboi mondial, somajul, Halloween, s.a.

Dar cazul a adus in discutie in Germania comportarea unor oameni politici surprinsi in situatii la fel de penibile. In aceasta privinta se pot distinge mai multe cazuri. In primul caz sunt cei pe care, dupa ce au calcat stramb, opinia publica sau colegii de partid ii obliga sa se retraga, desi ei se cramponeaza de functie sau isi minimalizeaza vina. Este cazul de pilda al primului ministru din Turingia, Dieter Althaus (CDU), care in ianuarie 2009, fiind in vacanta, a coborat gresit pe o pista de schi si a lovit in viteza o schioara, ce a decedat peste putin. A fost condamnat la o amenda pentru omor din imprudenta, dar el si-a depus in continuare candidatura in alegeri. Alegatorii l-au sanctionat, partidul sau pierzand alegerile, dupa care el a fost fortat de colegi sa se retraga din politica.

Un alt caz este al celor care, desi vina le este dovedita, nu accepta sa traga consecintele si uneori reusesc sa se mentina. Este cazul primului ministru din landul Hessen, Roland Koch, care in 1999 a folosit pentru campania electorala fonduri oculte in valoare de 1,5 milioane marci. Solicitat de sefa partidului, Angela Merkel, sa-si dea demisia, el a refuzat, sustinand ca doar colaboratorii lui sunt vinovati. Acestia au fost fortati sa-si dea demisia, iar Koch este si astazi in aceiasi functie.

Alt caz il formeaza cei care se retrag simtindu-se vinovati, chiar si atunci cand nimeni nu-i obliga la aceasta. Un asemenea caz este cel din 1993, al fostului ministru de interne Rudolf Seiters, care s-a considerat raspunzator si si-a dat demisia, dupa ce un politist a impuscat din gresala un individ banuit a fi terorist.

Presa germana prezinta insa cu aceasta ocazie si alte cazuri, din strainatate. Astfel este de pilda cel al lui Richard Nixon, care in 1952, candidand pentru postul de vicepresedinte, a fost acuzat ca ar fi primit fonduri nedeclarate pentru campania sa. Intr-un discurs devenit celebru, el si-a asigurat auditoriul ca singurul dar pe care l-a primit a fost un catel numit Checkers pentru fiica lui. Dupa multi ani, pe cand era presedinte si cand a refuzat sa coopereze cu anchetatorii in scandalul Watergate, el a trebuit sa-si dea demisia, iesind la iveala si nereguli anterioare.

Implorarea opiniei publice de un politician pentru a fi iertat de greselile facute, este de regula insotita de o intreaga dramaturgie, in tinuta si voce, iar cand e vorba despre un scandal sexual, e necesara si sustinerea sotiei. Asa a fost cazul presedintelui Bill Clinton, a carui relatie cu Monica Lewinsky a declansat un scandal, la aplanarea caruia a contribuit si suportul  sotiei sale, Hillary. La fel, acum doi ani,  Silda Spitzer si-a aparat sotul, guvernatorul statului New York, Eliot Spitzer, compromis intr-o legatura cu o prostituata.

Unele celebritati admirate de public, se poarta asemanator unui politician atunci cand sunt desvaluite detalii compromitatoare din viata lor intima. Asa este cazul de acum cateva saptamani al campionului american de golf  Tiger Woods, admirat de milioane de sportivi, cunoscut ca puritan si sot model. S-a dovedit ca avea legaturi cu nenumarate femei, chiar din bransa porno, ce au vandut presei detalii ale noptilor petrecute cu el. Numeroase firme de comunicatii si sponsoring, care aveau contracte cu el pentru reclama, au inregistrat pierderi la bursa evaluate la miliarde de dolari. Un timp Tiger Woods s-a retras intr-o clinica pentru cei dependenti, caci in SUA dependenta de sex e privita ca o boala ce se poate trata. La 19 februarie el a reaparut, s-a pocait pentru pacatul infaptuit si a cerut iertare publicului pentru comportamentul avut. 

Cand este vorba de artisti, situatia e putin diferita. In august 2003, celebrul pictor Jorg Immendorf a fost surprins cu 9 prostituate intr-un apartament de hotel si cu o cantitate de cocaina. A fost condamnat la 11 luni de inchisoare, cu suspendarea executarii pedepsei datorita bolii pictorului, si la o amenda de 150.000 euro. In urma acestei intamplari, cota pictorului la bursa internationala a pieselor de arta a sporit de pe locul 61 pe locul 13. El a murit peste doi ani.

Timp de decenii scriitorul Günter Grass a neglijat sa arate un detaliu al vietii sale. Biografia sa era fara pata, ceeace l-a indreptatit sa fie un fel autoritate morala in literatura germana, primind si premiul Nobel. Dar in ultima sa carte autobiografica “Bei Häuten der Zwiebel”(La descojirea cepei) el a desvaluit ca in ultimele luni ale razboiului, cand avea doar 17 ani, a fost recrutat in trupele SS. Ceeace este compromitator nu numai in Germania si l-a facut de pilda pe Lech Walesa sa declare ca, el ar trebui sa inapoieze titlul de cetatean de onoare al or. Dantzig (Gdansk). Grass s-a declarat ranit de reactia unora ce brusc s-au transformat in acuzatorii lui. Dar cei mai importanti scriitori i-au luat apararea, considerand ca cele cateva luni petrecute de el in arma antiaeriana ca soldat SS au fost un accident, ce nu afecteaza cu nimic valoarea lui de scriitor.

Domeniul greselii si ispasirii consecintelor apartine si filosofiei, el fiind analizat de Jean-Paul Sartre si de Soren Kirkegaard, ce subliniaza ca cel ce pacatuieste poate ocoli pedeapsa divina, poate evita si condamnarea in justitie, dar nu poate scapa de propria constiinta. Iar aceasta a fost si ratiunea pastoritei Kässmann cand a renuntat la functiile avute, cu toate rugamintile enoriasilor de a reveni.

Am amintit cele de mai sus ca tema de reflectie pentru cei ce contempla comportamentul oamenilor politici de la noi din tara, si nu numai al lor. Ultimii 20 de ani sunt plini de incercari, multe izbutite, de compromitere a lor, cu scoaterea la iveala a unor momente din trecut. Dar este un subiect mult prea vast pentru a-l rascoli aici…