Posts Tagged ‘Blog’

BLOGUL : O NOUA ERA A CONVERSATIEI

October 11, 2008

                                 

            Am in fata cartea lui Pierre Assouline „Breves de blog“ (Scurte stiri de blog), aparuta acum o luna la Paris (Ed. Les Arenes – 427 pag. – 21 euro). Pierre Assouline este autor de romane (Le Portrait, Hotel Lutetia, La Cliente s.a.) si de biografii (Gallimard, Simenon, Kahnweiler s.a.), iar timp de 20 de ani a condus revista de critica literara „LIRE“. Cu patru ani in urma el a fost rugat de cotidianul Le Monde sa deschida pe situl ziarului un blog in care sa prezinte si sa comenteze informatii din domeniul literaturii, din Franta si din lume. In scurt timp situl sau intitulat „La republique des livres“ (passouline.blog.lemonde.fr/livres) a devenit unul dintre cele mai frecventate bloguri culturale in limba franceza, articolele sale avand zilnic intre una si cateva sute de comentarii ale cititorilor (un articol a depasit chiar o mie de comentarii)..

            Din cele cca.150.000 comentarii aparute in cei 4 ani despre cele mai variate subiecte, Assouline a selectat vreo 600 mai interesante, originale sau amuzante, pe care le publica insotite de o introducere a sa de 50 de pagini. In ea reflecteaza asupra acestui mod nou si original de a schimba pareri prin intermediul Internetului, avantajele si limitele blogului, experienta neobisnuita de a fi gazda si totodata tinta, a mii de necunoscuti care rivalizeaza in eruditie, in talent literar sau in confidente, in riposte – uneori spirituale, alteori violente. Blogul lui Assouline a devenit un fel de salon literar de pe vremuri, ai carui participanti depasesc frontierele Frantei. Consideratiile autorului despre acest mod al conversatiei, specific secolului XXI, nu se limiteaza la literatura, ci in multe privinte intereseaza blogosfera in ansamblu, asa cum voi arata in cele ce urmeaza.

            Care e caracteristica unei conversatii pe net? In ea nimeni nu se sinchiseste de ceeace fac oamenii – ce avere, meserie sau putere au – ci de ceeace sunt ei, desi invizibili unul altuia. Blogul este un carnet de bord sau un jurnal extim (contrar deci unuia intim), intretinut de o singura persoana, deci diferit de un sit, colectiv prin esenta. In numai cativa ani el a devenit in multe tari un fenomen societal, un fel de „laborator al ideilor de maine“, un spatiu al controverselor intelectuale, al desbaterilor, calme sau pasionate. „Orice blog deschide de facto un forum de discutii, chemat sa suscite in cel mai bun caz un dialog platonician, iar in cel mai rau – gaura neagra a gandirii in actiune.. Dar el are particularitatea ca faptul public si cel privat se confunda, Agora devine piata de schimb, sofistii se invecineaza cu discipolii lui Socrate, cetatenii – cu sclavii. Blogul trebuie privit ca un viguros banchet, unde fiecare internaut poate fi un orator. Nu cand s-a trecut de la incunabul la imprimat a avut loc ruptura, ci cand s-a trecut de la carte la ecran. Adevarata revolutie a scrisului nu a fost Gutenberg, ci numericul, caci abia acum s-a schimbat radical suportul, in timp ce inainte se trecea de la hartie la o alta hartie“, e de parere Assouline.

            Cum ar putea fi numit mai adecvat cel ce isi prezinta opiniile pe blog? „Comentator“, desigur, dar e un termen prea banal; „glosator“, e corect, dar mai putin de inteles; „postor“ sau „postator“ poate sugera unora termenul de „impostor“. Autorul sugereaza adoptarea unui nou neologism : „intervenaut“, pentru a nu recurge – ca orice francez ce se respecta – la termenul anglosaxon de blogger . Iar acestia se folosesc de pseudonime, dand dovada de o uimitoare imaginatie in alegerea noii identitati. Ei ce vor sa separe astfel lumea reala de cea a web-ului, persoana in carne, tacuta in viata de toate zilele, de persoana noua, inventata, guraliva, ce se manifesta sub pseudonim in spatiul public. Odata mascati sub pseudonim, unii comentatori folosesc prilejul pentru a se scrie lucruri ce n-ar avea nici o sansa sa apara tiparite pe hartie. Assouline adaoga : „Avantajul scrisorilor anonime a fost ca nu trebuia sa li se raspunda. Dar internetul este singurul loc unde se poate raspunde celui ce ne trimite o scrisoare anonima“.

            Numerosi scriitori scriu pentru ca nu au decat acest mijloc de a vorbi fara sa fie intrerupti. La fel este si cu comentatorii pe blog, care uneori uita tema pusa in discutie si se disputa intre ei, neglijandu-l pe tutelarul blogului. Assouline crede ca vor apare teoreticieni si exegeti ai desbaterilor prin internet, carora le sugereaza oportunitatea scrierii unei „Critici a ratiunii blogosferice“ sau un „Tratat de conversatie on line“. Internetul este desigur o fereastra spre lume, dar se neglijeaza a se adaoga ca, la randul sau, permite si lumii sa ne priveasca : nu incetam sa-i informam pe altii despre noi, despre obiceiurile, moravurile, maniile, gusturile noastre. Conversatia pe blog participa la faurirea „inteligentei colective“, in care sunt deja instalate Google, Facebook, eBay, Wikipedia, Amazon s.a. Ce urmaresc oare acesti mii de oameni ce vor sa se exprime pe blog? Asteapta, intr-un tarziu, o recompensa ? Greu de presupus! Mai curand cautarea unui pic de atentie, marturia interesului altora. Comentez, deci sunt. Scriu, deci exist, isi spun aproape toti.

            In limba romana nu avem nici pe departe, dupa cate imi pot da seama, un blog cultural de amploarea celui al lui Assouline, cu o atat de mare afluenta, cu comentarii atat de profunde si erudite, dintre care unele au necesitat fara indoiala ore intregi pentru elaborare. Dar, ca si in numeroase bloguri autohtone, si in blogul francez se intalnesc, pe langa texte ce uimesc prin finetea analizei si vasta cultura, si cele ce etaleaza cinism si josnicie, meschinarie si limbaj violent. 

            Revelarea sensurilor in continua evolutie a notiunii de blog nu este insa scopul principal al acestei carti, ci punerea in evidenta a bogatiei de informatie pe care il aduce, in problemele literaturii contemporane, dialogul cu publicul prin intermediul internetului. Temele ce au suscitat cele mai multe comentarii au fost – in ordine – cele legate de arta traducatorului, de zguduitoarea carte a lui Jonathan  Littell „Les Bienveillantes“, biografia lui Michel Houellebecq si cartea sa „La possibilite d’une ile“, boicotarea scriitorilor israelieni, Wikipedia, vieta si opera lui Heidegger, reeditarea lui Mein Kampf in franceza, Paul Celan, Emil Cioran, Franz Kafka, francofonia, televiziunea, s.a. Daca tinem seama ca numarul celor ce citesc articolele de pe blogul literar al lui Assouline este de cateva ori mai mare decat al celor ce fac comentarii la ele, se poate afirma cu certitudine ca daca franceza a pierdut mult din autoritatea intelectuala mondiala din trecut, literatura in aceasta limba are inca un numar impresionant de cititori fideli si admiratori devotati.

            P.S. Un alt articol despre rolul blogului in societatea contemporana poate fi citit pe acest blog la data de 25 iulie 2008, sub titlul „Blogul pe glob“.

BLOGUL PE GLOB

July 25, 2008

           In cartea sa „An Army of Davids“ (2006), bloggerul american Glenn Reynolds scrie pentru a defini fenomenul blogurilor : „Puterea, care inainte era concentrata in mainile catorva profesionisti, este acum data pe mainile unei gramezi de amatori“. Iar filosoful german Jürgen Habermas vede in internet  „radacinile unui public egalitar de autori si cititori“.

            Fara indoiala ca in nici o alta tara nu este atat de bine afirmata influenta blogurilor in societate ca in Statele Unite. Iar unii dintre bloggeri au o influenta enorma asupra opiniei publice. Ei fac cercetari proprii si desvaluie aspecte ignorate de presa, comentariile lor imbogatesc desbaterile politice si contesta pretentiile de monopol al informatiilor al marilor agentii. Ken Layne , seful blogului Wonkette din Washington declara chiar cu mandrie : „Noi am devenit partea centrala a peisajului politic“. Layne a inceput cu opt ani in urma sa intervina pe internet in campania de alegeri prezidentiale, cu informatii originale de la conventiile partidelor democrat si republican. „Nimeni nu avea habar ce faceam pe atunci“ spune el. Dar de atunci situatia s-a schimbat, iar Wonkette sau Daily Kos si-au castigat repede un public fidel. Un Matt Drudge  sau Andrew Sullivan au devenit adevarate staruri ale blogosferei. Iar Layne adaoga : „Americanilor le place sa vorbeasca despre ei. Cu cat stiu mai putine, cu atat mai mult vor sa discute“, ceeace este – dupa el – o traditie creata de decenii prin nenumaratele talk-show-uri la posturile de radio. Motivul real ar fi insa molesala mediilor de baza, New York Times, Washington Post, Fox TV si presa lui Murdoch, cu comentatori elitisti, preocupati sa nu faca vreo incorectitudine politica. Primul care a desvaluit scandalul Bill Clinton- Monica Levinsky a fost Matt Drudge pe blogul sau.

            Astazi multi cred ca in SUA blogurile au capatat o atat de mare influenta pentru ca vechile medii de informare, si in primul rand televiziunea, au esuat in prezentarea situatiei reale din Irak. Dar acest lucru l-au inteles si mediile Mainstream si si-au reglat tirul. Cei mai proeminenti bloggeri cauta acum sa castige un nou auditoriu, infiintand noi bloguri sau, pur si simplu, capatand adapost chiar in paginile on-line ale marilor ziare. Chiar informatiile agentiilor de presa au inceput sa fie influentate de stilul de prezentare al blogurilor, ceeace pe batranii ziaristi ii irita.

            In Germania, in ultimul sau numar revista Der Spiegel (21.07.2008) are un articol despre starea blogosferei din aceasta tara. Desi numarul blogurilor in limba germana este evaluat la 500.000, doar 200.000 sunt active, restul fiind in coma (cimitirul blogurilor). Dar chiar si cele 200 de mii sunt departe de a avea virulenta celor americane si nu joaca un rol important in viata politica a tarii. Se crede ca fiecare al cincelea cetatean german citeste un blog, in SUA si Japonia – fiecare al treilea, iar in Olanda si Coreea de sud – 40 % din populatie frecventeaza un blog. In Germania sunt relativ putine bloguri politice, iar pe unul din ele („www.DonAlfonso.de“) bloggerul Rainer Meyer se plange : „Pe care blog german ati intalnit vre-un articol despre criza financiara mondiala? Sau despre degradarea economica treptata a paturei mijlocii? Sau despre importanta introducerii salariului minim garantat? Unde sunt analizele critice ale ultimelor carti politice aparute sau deschiderea unor desbateri care sa influenteze opinia publica?“. Steffan Niggemeier, unul din cei doi bloggeri ce animeaza „www.bildblog.de“, un blog ce dueleaza zilnic cu cel mai mare cotidian „BILD“, crede ca la nemti e subdesvoltata placerea polemicii, preferandu-se compromisul. Niggemeier si colegul sau Schultheis sunt ziaristi si sunt poate singurii bloggeri germani ce traiesc din asta. Ei nu bloggeaza de acasa, ci au un birou in Berlin. Blogul lor are cca. 25.000 cititori zilnic, doritori sa afle ce informatii gresite le-a rezervat sau ce stiri importante le-a ascuns marea presa sau televiziunea. Alte bloguri (de pilda „www.nachdenkseiten.de“) sunt dedicate starii lucrurilor din Germania, combaterii neoliberalismului si globalizarii si sunt frecventate de cei dezamagiti de politica social-democratiei. Blogul „www.Spiegelfechter.de“, destul de frecventat, analizeaza critic articolele din presa mare despre China, Rusia sau Iran.

            Desi credibilitatea unor bloguri e discutabila – ele sapa la baza monopolului de opinie a presei mainstream. Dar articolul din „Der Spiegel“ apreciaza in concluzie ca daca nemtii nu sunt mari bloggeri, in schimb ei se cred culti si educati. Lexiconul Wikipedia in limba germana este al doilea ca marime in lume. Deci daca germanii nu sunt azi popor de  mari tribuni, sunt in schimb buni profesori de liceu.

            In Franta situatia nu e mult deosebita de cea din Germania, desi pare mai accentuat interesul pentru problemele de cultura si cele de satira politica. Pe adresa www.ouinon.net se prezinta o cartografie a blogosferei francofone, cu 171 de bloguri mai importante, impartite pe sase categorii : Business & marketing; Bloguri de opinie; Bloguri de media; Bloguri creatoare; Geeks & Gadgets; Bloguri cu tematica tare. O serie de bloguri interesane sunt gazduite de reviste si mari cotidiene. Anul trecut filosoful Michel Onfray tinea un blog in Le Nouvel Observateur comentand campania prezidentiala franceza. Blogul sau era frecventat de mii de persoane, articolele avand zilnic intre 800 si 1000 comentarii. In cotidianul Le Monde Pierre Assouline tine blogul „La republique des livres“ (passouline.blog.lemonde.fr/livres), in care fiecare din articolele despre noutati din literatura franceza si mondiala avand zilnic 100-200 comentarii (uneori insa si peste 400), multe la fel de interesante ca si articolul-sursa. Un blog politic amuzant este cel al lui Louis Mandret pe adresa : 777socrate.blogspot.com,in care acesta face o clasificare plina de umor a blogurilor :

            „1.- Skyblogurile adolescentilor.  Cabaret nocturn cu multa inghesuiala, in care toti tipa si nu se mai intelege nimic;

            2.- Blogurile batranilor. Salon de ceai, in care sunt uneori primiti si tineri daca stiu sa se poarte. Sunt locuri in care se pot afla multe, cu conditia de a fi atent;

            3.- Bloguri politice. Carciumioare in care se comenteaza actualitatea. Dreptate are doar cel ce striga cel mai tare. Aici te poti imbata, poti sa injuri si sa te bati. Sunt uneori si morti, dar totul se uita a doua zi;

            4.- Bloguri de intelectuali. Mic dejun in restaurantul unui mare hotel. Aici se intalnesc numai initiati, se munceste zdravan, rareori se amuza, toti sunt amabili unul cu celalalt;

            5.- Bloguri de fete. Baruri de zi in care ele isi rezerva mese pentru a discuta intre ele chestii pe care baietii nu le pot intelege. Barfa e la ordinea zilei;

            6. – Bloguri de geeks & technofili. Nu afla ca sunt intr-un bar pana nu li se serveste un Wi-Fi (Wireless Ethernet Compatibility Alliance).“

            Desigur, ar mai fi si alte genuri de adaogat : bloguri de sport, bloguri de muzica, bloguri locale (ce se refera la strada, cartierul sau orasul bloggerului), etc. Dar varietatea blogurilor e infinita…