Posts Tagged ‘Capitalul’

REINTOARCEREA LUI MARX

February 1, 2009

Mediile de informare ne aduc zilnic la cunostinta noi episoade ale crizei economice si financiare, ce inca nu si-a aratat intreaga forta destructiva. In SUA pierderile pe anul 2008 se evalueaza la 47 miliarde dolari, PIB inregistrand in ultimul trimestru cea mai mare scadere din ultimii 27 de ani. In ziua investiturii noului presedinte american, cu tot entuziasmul general, bancile au avut scaderi de 20-30% la bursa. In Anglia, Franta si Germania, statul pompeaza fara efect bani in banci, dar aceste sume fac sa creasca enorm deficitele bugetare. Somajul sporeste cu repeziciune si criza pare imuna la toate tratamentele cu cere e combatuta. Sefii de stat tin discursuri ingrijorate, preconizand vremuri grele. Sarkozy spune ca intreg sistemul financiar si monetar international trebuie regandit de la zero si nu se sfieste sa pomeneasca vinovatul: capitalismul unui liberalism desantat. Cancelarul german, Angela Merkel, declara si ea la Davos ca „o piata complect descatusata are enorme riscuri financiare, iar lumea are nevoie de reguli clare pentru a lupta impotriva unor iresponsabili ce au deslantuit criza.“
In aceste conditii, multi si-au adus aminte de un ganditor uitat, sau chiar repudiat in ultimii 20 de ani : Karl Marx. Editura berlineza Karl-Dietz-Verlag anunta ca in 2008 s-au vandut 1500 exemplare din primul volum al cartii acestuia „Das Kapital“, fata de numai 500 ex. in 2005. Noii lui cititori ar face parte din noua generatie de intelectuali care au constatat falimentul neo-liberalismului. Iar cineva remarca : „O societate ce simte nevoia sa-l reciteasca pe Marx, este o societatepe care o doare ceva“. In Franta, Jacques Attali publica articolul „Karl Marx, sau spiritul lumii“, iar revista „Le Magazine litteraire“ consacra un numar intreg filosofului german. Peer Steinbruck, ministrul german al finantelor, declara intr-un interviu acordat saptamanalului „Der Spiegel“ ca „anumite parti ale teoriei lui Marx nu sunt deloc gresite“. Jose Saramago, laureat al premiului Nobel de literatura – 1996, e si el de parere ca „niciodata cele scrise de Marx nu au fost mai actuale“. Dar ce a scris oare Marx atat de corect, incat isi pastreaza valabilitatea chiar si dupa un secol si jumatate?
Intr-un recent articol din „Le Monde diplomatique“ (decembrie 2008) intitulat „Marx contra-ataca“, filosoful Lucien Seve scrie : „Aproape se reusise a ne convinge ca istoria se terminase, capitalismul era forma ultima a organizarii sociale, victoria ideologica a dreptei era definitiva. Dar seismul financiar din octombrie 2008 a spulberat brusc acest edificiu. La New York manifestanti agita acum pancarde in fata bursei din Wall Street pe care scrie : „Marx avea dreptate!“. E aproape de necrezut ca, de pilda, cele de mai jos au fost scrise de el in ajunul revolutiei din 1848, iar nu astazi : „Pentru ca arisocratia financiara dicta legile, indruma administratia statului, avea la dispozitie toate puterile publice si domina opinia publica prin fapte si prin presa, se reproducea in toate sferele, de la curte pana la ultima cafenea, aceiasi prostitutie, aceiasi inselaciune nerusinata, aceiasi pofta de imbogatire nu prin productie, ci prin sterpelirea avutiei altuia“. […] Se spune ca de vina acum ar fi esecul „economiei virtuale“, ca si cum ea insasi nu ar fi „reala“. Drama virtualului isi are insa radacini in real. Iar in cazul acesta „realul“este ansamblul mondializat al puterii de cumparare. In spatele bulei speculative formata de umflarea finantelor, sta acapararea de capital a bogatiei create prin munca. Iar sub aceasta distorsiune, in care partea ce revine salariilor a scazut colosal cu zece puncte, este un sfert de secol de austeritate pentru cei ce muncesc, in numele dogmei neo-liberale.“
In vol.1 din „Capitalul“, Marx scrie ca „acumularea bogatiei la un pol“, are drept consecinta „acumularea proportionala a mizeriei“ la celalalt pol, fapt ce determina reaparitia inexorabila a unor crize bancare si comerciale violente. Mentionand ca azi se vorbeste de „moralizarea capitalismului“ ca solutie de ocolire a crizei, Lucien Seve o considera ca meritand un premiu de humor. „Nu ca n-ar trebui sa ne preocupe aspectele morale, ba chiar din contra. Dar problema nu sta in delicventa unor patroni, inconstienta unor bancheri sau in „parasutele aurite“ acordate cu indecenta. Ceeace are capitalismul inacceptabil este insasi principiul sau : activitatea umana care creaza bogatiile are statutul de marfa si deci este tratata nu ca un scop in sine, ci ca simplu mijloc. In asta sta imoralitatea sistemului. Daca se doreste cu adevarat moralizarea vietii economice, trebuie atacat ceeace o demoralizeaza. Si se ajunge iarasi la Marx, la problema alienarii. Concept ce indica, pe de o parte, blestemul care il constrange pe salariat sa nu produca bogatie pentru altul decat faurind propria sa saracire materiala si morala (boli profesionale, salarii insuficiente, concedieri in masa etc., fara a aminti de neparticiparea la luarea deciziilor ce ii privesc direct). Iar pe de alta parte, capitalul – reproducand fara incetare separarea radicala intre mijloacele de productie si producatori (uzinele, birourile, laboratoarele, nu sunt ale celor ce lucreaza in ele), lasa activitatile productive si cognitive pe seama anarhiei concurentei, care le transforma in niste gigantice forte necontrolabile si oarbe, care le subjuga si le zdrobesc. Nu oamenii fac istoria, ci istoria este cea care ii face. Criza financiara, criza ecologica, criza antropologica, adica cea a vietilor umane : nimeni nu a dorit aceste crize, dar toti le suporta.“
Se tot repeta ca Marx, desi bun la critica, nu mai are credibilitate dupa esecul comunismului, pus la incercare in estul Europei. Dar socialismul stalinisto-brejnevian nu a avut nimic comun cu viziunea lui Marx, care era la antipodul a ceeace se intelege azi prin termenul „comunism“. Si la asta se aduce insa o obiectie : a dori un altfel de societate este o utopie, deoarece omul nu poate fi schimbat. Doar gandirea liberala stie ce este omul: un animal, un calculator pus in miscare doar de interesele individului – Homo oeconomicus – cu care nu e posibila decat o societate de proprietari privati aflata in concurenta „libera si nedenaturata“. Dar si aceasta idee – spune Lucien Seve – a dat faliment. Faliment stiintific, prin absenta unor gene care ar exprima etern esenta umana, dar si etic, prin lichidarea programata a solidaritatilor sociale, concomitent cu extinderea dictaturii financiare. Aici intervine iarasi Marx, care – in a 6-a teza asupra lui Feuerbach – scrie : „Esenta umana nu e o abstractie inerenta individului luat separat. In realitate, ea este ansamblul raporturilor sociale“.
Incheind aici scurta trecere in revista a articolului lui Lucien Seve, se poate afirma ca Marx este actual mai mult decat s-ar crede, cu conditia de a a privi critic, in lumina experientei deceniilor trecute, ideile sale ce au inflacarat atatea generatii. Oare ce ar fi spus Marx si Engels astazi, vazand ca aplicarea ideilor lor s-a lovit in practica de dificultati ce tin daca nu de natura umana, cel putin de incapacitatea conducatorilor statului socialist de a adapta teoria realitatilor ? Chiar in Manifestul Partidului Comunist (MPC) autorii lui priveau cu anumita relativitate propriile convingeri, considerand ca principiile trebuie mereu raportate la conditiile social-economice concrete. In prefata la editia germana din 1872 a MPC, ei scriau ca principiile din el „ar avea nevoie pe alocuri de unele indreptari“. Iar aplicarea lor practica „va depinde, pretutindeni si intotdeauna, de conditiile istorice date. De aceea masurile revolutionare propuse in MPC la sfarsitul cap.II nu prezinta o importanta speciala. In prezent acest pasaj ar suna in multe privinte altfel“. Chiar si Lenin, cand a constatat in 1920 ca tara sovietelor moare de foame in urma aplicarii stricte a principiilor, a recurs la un NEP salvator prin ingaduinta acordata unor forme ale economiei de piata. Nu este adevarata parerea ca gandirea lui Marx a fost total tradata de epigonii sai. Dar sunt multe argumente impotriva dogmatizarii marxismului, pentru privirea noilor stari de lucru cu flexibilitate, adica cu o minte deschisa la schimbarile ce au avut si au loc in lume.

MARX despre MARX

October 29, 2008

                               

                                              

             Reinhard MARX este arhiepiscopul catolic al orasului München din Bavaria. Tot el este si autorul recent al unei carti ce poarta titlul incitant „Das Kapital“ (Capitalul), cu subtitlul „O pledoarie pentru oameni“. Cartea incepe cu o scrisoare pe care autorul i-o adreseaza lui …Karl MARX (1818 – 1883). Intr-un interviu acordat revistei SPIEGEL din 27 oct. 2008, inaltul prelat explica de ce trebuie si astazi acordata atentie filosofului si economistului mort acum 125 de ani. Dau mai jos cateva pasaje din acest amplu interviu:

            „Biserica trebuie sa tina cont de analiza sociala din scrierile lui Marx. Miscarea marxista a avut cauze reale  si a dat multe raspunsuri justificate. Biserica catolica a pus insa in garda ca daca ideile lui Marx ar fi urmate pana la capat, rezultatele vor fi rele. In enciclica „Centesimus annus“, elaborata de Papa Ioan Paul al II-lea dupa prabusirea comunismului, scrie :  „Cand capitalismul nu rezolva problemele principiale ale echitatii, solidaritatii, libertatii oamenilor, ci sapa noi transee de lupta, atunci vechile ideologii vor reveni“. Iar prin asta se avea desigur in vedere marxismul.

            Unul dintre fondatorii teoriei sociale a catolicismului, Oswald von Nell-Breuning, spunea: „Toti stam pe umerii lui Marx“. El a fost criticat pentru asta, dar in fond avea dreptate. Noi, cei ce ne reclamam de la etica sociala catolica, niciodat nu am identificat opera filosofica a lui Marx cu Stalin sau cu Gulagul. Nu i se pot atribui lui Marx toate greselile epigonilor lui. Dar exista la Marx si o anumita gandire totalitara, o imagine despre societate, pe care eu nu o impartasesc. Conceptia opunerii claselor, a luptei oamenilor intre ei, nu are nimic crestinesc, caci noi crestinii vedem in fiecare om chipul lui Dumnezeu.

            Procesul de globalizare a fost intrevazut inca de Marx ca are in miezul lui globalizarea capitalului. Iar el a ajuns acum la o acumulare ce ii confera o noua „calitate“, cu trasaturi de nedreptate.Marx a evidentiat corect caracterul de marfa al muncii si economizarea multor domenii ale vietii. Marx renaste intr-un fel astazi, caci el a prezis disparitia capitalismului ca urmare a propriilor sale contradictii. Eu, ca episcop, nu am solutii pentru a preconiza cum trebuie tinut in frau turbo-capitalismul. Dar crestinii trebuie sa caute sa se implice in politica, pentru a-i schimba structura. Angajamentul caritativ nu e suficient. Economia trebuie reformata dupa principii morale, fara insa a desfiinta fortele pietii. Teoria sociala a catolicismului este de aceea critica la adresa capitalismului.

            Trebuie, cu regret, sa recunoastem ca exista o relatie intre prabusirea comunismului si capitalismul dezlantuit astazi. Capitalismul nu a mai simtit presiunea competitiei intre sisteme, s-a simtit liber si a trecut la specula fara limite, echivalent cu a comite un pacat. Trebuie sa ne intoarcem la o economie de piata supusa regulilor, nu prin revolutie, ci reformata. In plus mai sunt cateva intrebari la care nu doar piata trebuie sa dea raspunsuri : Ce poate ajuta omul? Sta oare omul in centrul preocuparilor? Cum capata el munca, cum capata el educatia? Explicatia pentru care am ajuns in impas este lacomia omeneasca. Sunt structuri care imping omul spre rau, ba chiar situatii in care raul e recompensat, pofta nesatioasa – laudata. Marx nu avea dreptate ca intreg raul sta in relatiile de proprietate. Faptul ca omul isi dobandeste prin munca o proprietate tine de virtutile umane. Iar o gresita intelegere a egalitatii in societate desfiinteaza libertatea. Proprietatea este – dupa Sf. Toma de Aquino – un principiu al libertatii. Cine nu poseda nimic, ci doar munca sa, va fi exploatat. Traim un moment in care toti se intreaba cum poate fi reperat capitalismul. Dar va veni timpul cand se vor pune si intrebarile esentiale, ale unei noi ordini mondiale, ale regulilor noului sistem si ale moralei sale. Biserica catolica se preocupa demult de reformele sociale, iar prin asta se deosebeste de marxismul revolutionar. In Germania, de pilda, asigurarea de somaj a fost introdusa de un preot catolic, care timp de 8 ani a fost ministru al muncii in guvernul republicii de la Weimar. Biserica a fost si este si o instanta caritativa, dar asta nu e suficient. Noi nu suntem in cautarea unei lumi ideale, dar dorim un stat social, o globalizare echitabila, sanse egale de participare pentru cei saraci si dezavantajati.“  

            Va puteti imagina un inalt prelat roman si ortodox care sa exprime puncte de vedere apropiate de cele ale episcopului german ? Eu nu (inca) !

CALEIDOSCOP MONDIAL (VII)

October 16, 2008

                                             

            Cand esti considerat sarac in U.E. ? Pentru ca cineva, care traieste in una din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, sa intre in categoria saracilor, e necesara conditia ca el sa castige sub 60% din venitul mediu net din tara sa. In conformitate cu datele statistice ale lui Eurostat pe 2005, o familie (doi parinti cu doi copii minori) este considerata drept saraca daca venitul total lunar este mai mic decat : 2990 euro in Luxemburg;  2323 euro in Danemarca; 1889 euro in Austria; 1798 euro in Germania; 1673 euro in Franta; 1506 euro in Italia; 111 euro in Spania; 266 euro in Polonia; 231 euro in Letonia; 127 euro in Romania. In suma respectiva se cuprind cheltuielile cu chiria, caldura, hrana si imbracamintea. In Germania s-a socotit ca in 2006 in categoria saracilor intra 16,5 % din populatie, adica 13,5 milioane persoane (cu un milion mai putin decat in 2005). In Romania CASPIS (Comisia Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale) a calculat ponderea saracilor pe anul 2004 la 25,1 % din totalul populatiei (fata de cca. 7 % in 1989), iar a celor aflati in saracie extrema – la 8,6 %. Dupa acest an se pare ca nu s-au mai facut studii privind nivelul saraciei in tara noastra (vezi www.caspis.ro). Nici Banca Mondiala nu are date mai recente privind nivelul saraciei in Romania. Important este insa ca tara noastra intampina cea mai mare criza economica postbelica in conditii atat de precare. Este fie ignorant, fie naiv cel ce crede ca frigurile ce zgaltaie economia mondiala ne vor ocoli. Mai mult ca oricand este necesar ca in urmatorii ani la putere sa vina un guvern care sa aiba atat autoritatea, cat si priceperea de a carmui economia astfel incat sa evite un dezastru. Dezastru de care vor suferi mai intai paturile cele mai sarace…

                                                                       *

            Starea coruptiei in lume. – Se stie  ca pentru masurarea gradului de coruptie intr-o tara exista o organizatia internationala „Transparency International“ cu sediul la Berlin. Anual expertii acestei organizatii fac studii intr-un numar de 180 de tari si pun note. Nota maxima 10 este data celor la care nu s-a inregistrat nici un caz de coruptie, nota zero – echivaleaza cu un sistem foarte corupt. Datele de pe anul 2008 au fost recent date publicitatii. Tarile cu nota 9,3, deci cele mai putin lovite de flagelul coruptiei  : Danemarca, Noua Zeelanda si Suedia. Sigapore e pe locul 4 cu 9,2 puncte, urmata de Finlanda cu 9,0 puncte. Germania si Norvegia sunt pe locul 14 ambele cu 7,9 puncte; Marea Britanie pe locul 16 cu 7,7 puncte; Statele Unite pe locul 18 cu 7,7 puncte, Franta pe locul 23 cu 6,9 puncte; China pe locul 72 cu 3,6 puncte; Romania pe locul 74 cu un punctaj de 3,1 (alaturi de Algeria, Madagascar, Mauritania, Panama si Sri-Lanka); Nigeria pe locul 121 cu 2,7 puncte; Rusia pe locul 147 cu 2,1 puncte; Guineea, Sudan, Ciad  pe locul 173 cu 1,6 puncte; Afganistan pe locul 176 cu 1,5 puncte; Haiti pe locul 177 cu 1,4 puncte; Burma si Irak sunt pe locul 178 cu 1,3 puncte; iar pe locul 180 este Somalia cu 1,0 puncte.

                                                                       *

            ABC-ul capitalismului – Criza financiara ce a cuprins lumea i-a determinat pe cei de la marea editura berlineza Dietz-Verlag se reediteze de graba cele trei volume din „Capitalul“ de Karl Marx, in total 2500 pagini (35 euro). Presa germana semnaleaza asta („Die Zeit“ din 16 oct. 2008) ca un eveniment, deoarece in paginile cartii se intalnesc elemente ce par a descrie in chip uimitor situatia ivita astazi. Primul volum, aparut intaia data in 1867, arata ca piata e un mecanism ce serveste le distributia nu numai a bunurilor, ci si a muncii continuta in fabricarea lor. Se mai aminteste si de formarea „capitalului fictiv“ sub forma cursului actiunilor, care dau iluzia ca banii s-ar naste din circulatia automata a banilor. Iar in cel de al treilea volum, aparut postum (in 1894) Marx vorbeste despre „pleznirea basicii de sapun al capitalului nominal“, cand „criza financiara duce la productia in stoc si la blocarea ei“. In societatile pe actiuni, ca si in activitatea bancara, Marx vedea un fel de forme prealabile de socialism, deoarece in ele actioneaza persoane imputernicite sa gospodareasca „capitalul social“, iar nu banii proprii. Dar tocmai de aceea, scria el, atunci cand are loc criza, zguduirea economica e atat de puternica incat pericliteaza intreg sistemul financiar. Singura salvare este atunci statul, obligat sa intervina, argument ce pentru el justifica inca odata socialismul. La sfarsitul lui 1857 intr-un articol publicat in New York Daily Tribune si intitulat „Criza financiara in Europa“, Marx descria eforturile depuse in Germania de asanare a creditului prin cumpararea de guvern a hartiilor de valoare putrede si numea aceste actiuni „un fel de comunism“.

            Aparent istoria se repeta. Dar evaluarile de acum 140 de ani nu se prea potrivesc cu capitalismul activitatilor de servicii si cel informational al zilelor noastre. Teoria este insa utila, caci scoate la iveala un aspect : capitalismul contine tendinta opusului sau, adica a economiei de comanda, in care deciziile riscante ale unor mici grupe sau chiar a unor indivizi, pot avea consecinte de amploare mondiala. Iar in asemenea cazuri e nevoie nu de libertatea pietelor, ci de reglementarea si controlul lor. Prin asta unele crize pot fi evitate, dar nu toate. Nu trebuie sa fii marxist pentru a sti ca un capitalism strans interconectat va duce mereu la o succesiune de mari succese si grave esecuri.