Posts Tagged ‘Casa Alba’

In alegerile din Statele Unite a castigat STANGA

November 6, 2008

            S-au incheiat alegerile din SUA, cele mai pasionale nu numai pentru toti americanii, ci si pentru numerosi europeni, asiatici si mai ales africani. Ziarele si posturile de televiziune au consacrat lungi reportaje cu privire la starea de spirit din America, la biografia noului presedinte, la sarcinile deosebit de grele ce-i revin acestuia in politica interna si externa dupa incheierea presedintiei celui considerat drept unul dintre cei mai slabi ocupanti ai Casei Albe. Desigur in mijlocul entuziasmului general, se aud si note false.

            In Romania, de pilda, unde un sondaj precedand alegerile a aratat ca majoritatea populatiei l-ar prefera pe Obama presedinte al Americii, sunt ziaristi care se vaicaresc in paginile ziarelor pentru aceasta optiune. Tr. Ungureanu (Cotidianul) si Victor Roncea (Ziua) prezic ca prin venirea unui „socialist“ la carma St. Unite, intreaga America isi pierde identitatea, iar restul lumii necondusa de la Washington va ramane debusolata, prada intentiilor agresive ale Rusiei. Iar un alt ziarist de la Ziua, intr-un articol intitulat „Un negru la Casa Alba“, are neobrazarea sa scrie : „Eu ma uit la televizor si, cu gandul la Romania, incerc sa fac un exercitiu de imaginatie plecand de la intalnirile idilice dintre Bill Clinton si domnisoara Lewinsky din Biroul Oval, imagini pe care le coroborez cu vorbele cu conotatie sexuala rostite de Basescu in prezenta unui grup de jurnalisti: “Decat sa s… p… la mai multi licurici mici, mai bine s… p… la Marele Licurici”. Desi nu sunt dus prea des pe la biserica, mi se fixeaza in minte o imagine a unui film deocheat cu Barack Obama si Traian Basescu in rolurile principale, film ce ar urma sa ruleze prin lume, iar Romania si romanii sa aiba de castigat. Voi puteti?“. Inca odata se constata enormul decalaj dintre Romania si Occident, atat in ce priveste intelegerea fenomenelor politice de unii analisti, cat si respectarea de ei a unor elementare reguli ale bunei cuviinte in discursul public. Dupa insuportabila limba de lemn a fostului regim, s-a trecut in ultimii ani la un libertinaj in vocabular si la folosirea in pagina scrisa de expresii ordinare, fara nici o riposta, fapt pentru care asta  e considerat de multi tineri ca semn al modernitatii si neconformismului. Lacunele grave in comportamentul civilizat al unora din presa romaneasca sunt insa o tema ampla ce ar merita o discutie separata.

            Revenind la alegerea lui Obama ca presedinte al Statelor Unite, e cert ca atitudinea lui de pana acum este indiscutabil cea a unui om cu convingeri „liberale“, adica de stanga. A fi de stanga este departe de a insemna imbratisarea ideilor socialiste, ci reflecta o preocupare prioritara in capitalism pentru : sanatatea publica (in SUA sunt 47 milioane de persoane fara asigurare medicala); pentru reducerea sau chiar anularea impozitelor pentru paturile dezavantajate ale populatiei (fata de administratia Bush ce a revizuit impozitele in favoarea celor bogati); pentru o protectie sporita a mediului ambiant si a combaterii incalzirii planetei (prin semnarea si de St. Unite a Acordului de la Kyoto); pentru o mai mare independenta fata de petrolul si gazele din import, prin folosirea de energii regenerabile.

            Dar a fi de stanga inseamna mai mult decat atat. Recentul laureat al premiului Nobel pentru economie, Paul Krugman, scrie in blogul sau :  „Victoria de ieri nu a fost doar o victorie a tolerantei; nu a fost doar un mandat pentru schimbari progresive; a mai insemnat, sper, ca s-a pus capat anilor monstruosi. Inteleg prin asta ca in ultimii 14 ani viata politica americana a fost dominata de monstri. Monstri ca Tom DeLay, care a sugerat ca impuscarea elevilor la Columbine a avut loc deoarece scolile ii invata pe copii teoria evolutiei. Monstri ca Karl Rove, care a declarat ca liberalii „au intelegere“ pentru teroristi. Monstri ca Dick Cheney, care in atentatul de la 11.09.2001 a vazut o ocazie de a dispune torturarea. Iar in discursul public s-a pretins ca acesti oameni ar fi persoane rezonabile, respectabile. A declara insa ca ei au fost niste monstri, s-a considerat strident si dur („shrill“).“

            In „The Nation“, directoarea ziarului, d-na Katrina vanden Heuvel, scrie : „Angajarea in favoarea maselor, ca si fondurile record pe care le-a obtinut, au contribuit la victoria lui Obama. Dar miscarea lui trebuie sa mearga mai departe, criticand fortele banului si puterea establishmentului, doua obstacole in fata schimbarii. Se aud deja apeluri ca noua majoritate democratica sa nu faca excese, sa nu isi foloseasca mandatul pentru a repudia conservatismul instalat din 1980. Aceste apeluri trebuie ignorate, caci miza alegerilor a fost terminarea erei Reagan si inceperea a ceva nou. Cerinta restabilirii unei mai mari egalitati in societate nu inseamna socialism, ci doar respingerea ideilor conservatoare ale administratiei Bush.“

            In editorialul din 5 noiembrie al ziarului „New York Times“ se scrie: „Triumful lui Obama a fost decisiv si cuprinzator, pentru ca el a vazut ce este rau in aceasta tara : totalul esec al guvernului de a-si proteja cetatenii. El ofera o conducere care nu incearca sa rezolve orice problema, dar va face lucruri ce depasesc puterea unui simplu individ : sa puna in ordine economia, sa mentina un aer pur si o hrana curata, sa asigure ca bolnavul sa aiba acces la ingrijire, sa-i educe pe copii pentru a izbandi intr-o lume globalizata. (…) Natiunea e implicata in doua razboaie – unul necesar, in Afganistan, si unul nebunesc, in Irak. Ceeace i se cere lui Obama este retragerea din Irak fara a mai aprinde alte conflicte, astfel incat Pentagonul sa se poata concentra asupra frontului real de lupta cu terorismul, in Afganistan.“

            In articole ale altor mari ziare ca Washington Post („ „America’s History Gives Way to It’s Future“), Le Monde („L’Homme qu’il faut“), Frankfurter Allgemeine Zeitung („Amerika rückt nach links“), Die Zeit („Der weiss-schwarze Präsident“) se subliniaza alte caracteristici ale politicii de stanga anuntata deja de Obama : redistribuirea corecta a avutiei nationale, iar nu principiul egalitatii de sanse, care in fond nu inseamna nimic; sprijinul pe care statul poate si trebuie sa-l dea economiei, atat direct, cat si printr-un control al functionarii pietei; redeschiderea dialogului in probleme si in locuri pe glob unde el era abandonat.

            Principalul termen ce se impune privindu-l pe Obama este pragmatismul. Prin lozinca unei schimbari credibile („change we can believe in“), noul presedinte a anuntat ca va face tot ce e posibil pentru a reduce nedreptatile, a ajuta oamenii sa aiba un adapost deasupra capului si sa capete un loc de munca. Toate acestea sunt trasaturi caracteristice ale stangii moderne. Ele pot sa inspire si sa conduca in campania electorala si pe oamenii politici romani ce afirma ca fac parte din aceasta familie de idei.               

“Le Monde diplomatique si alegerile americane

October 14, 2008

                      

            Cu circa un an in urma, a incetat aparitia editiei in limba romana a revistei lunare „Le Monde diplomatique“. Motivele nu au fost numai economice, ci si politice, caci revista franceza are o orientare clara de stanga, fapt care ii determina pe editorii in romana sa nu publice decat relativ putine din articolele editiei originale. Cateva articole ale revistei au mai  aparut pe internet in romaneste pana in luna iunie, dar de atunci intelectualul roman este privat de a mai fi la curent cu punctul de vedere ale acestei publicatii de prestigiu, care in editie tiparita apare in 21 de tari. Fapt care ma indeamna sa prezint pe scurt doua articole din numarul pe octombrie 2008, consacrate alegerilor din Statele Unite.

 

            Directorul revistei, Serge Halimi, scrie in editorialul „In cucerirea vestului“ ca, in fata crizei financiare ce obliga statul american sa intervina cu o suma de 700 miliarde dolari, partidul republican adopta, in locul atitudinei ultraliberale afisata pana acum, o alta ce s-ar rezuma la lozinca „Country first“ (Tara mai intai). Se vorbeste deci despre patriotism si de atasarea americanilor la valorile traditionale, se lauda povestea d-nei Sarah Palin, mama a cinci copii, guvernatoare a statului Alaska, sotie a unui campion de curse de sanii trase de caini, dar si biografia lui John McCain, erou american ce a bombardat Vietnamul inainte de a zace 5 ani in prizonierat. Cu patru ani in urma si George W. Bush castiga alegerile punand accentul pe credinta lui religioasa, dar si pe lupta contra terorismului, impotriva avortului si a casatoriei homosexualilor. Tot el nu inceta sa agite iarasi resentimentele opiniei publice americane impotriva elitei intelectuale, artistice si tehnocrate, care de regula sustine partidul democrat. Iar Obama este acum si el acuzat ca ar fi prea intelectual, prea de stanga, prea neexperimentat, prea negru. Alegerile din luna noiembrie din SUA se vor castiga treptat, stat cu stat. Unele dintre state (California, New York, Illinois, Texas etc.) par deja cucerite de o tabara sau de cealalta. Dar vestul republican pare a oscila, iar Obama tocmai acolo duce acum lupta. Prin „vest“ se inteleg cele 13 state situate la apus de Colorado (Montana, Wyoming, Colorado, New Mexico, Idaho, Utah, Arizona, Nevada, Washington, Oregon, California, Alaska si Hawai), din care doar in trei (California, Oregon si Washington) este aproape cert ca vor castiga democratii. Aici, in vest, republicanii combat cu lozinca celor trei „G“: „God, gays and guns“ (Dumnezeu, homosexualii si armele de foc). Democratii nu se lasa atrasi pe acest teren, caci stiu ca, de pilda in Montana sau Wyoming, cine pomeneste de interzicerea armelor poate fi sigur ca va pierde alegerile. Dar tot mai frecvent se aud oameni spunand ca vor vota „cu cel ce face cel mai putin rau“. Rau pentru locuitorii acestor state este acum poluarea de catre  industrie a raurilor si aerului. „Obama va garanteaza accesul la paduri si la zonele cu vanat, in timp ce McCain spune ca terenurile trebuie vandute“, este o lozinca democrata a locului. Ecologia a devenit o tema pretioasa in campania electorala : se atrage atentia ca trebuie incetat ca tara sa depinda de petrolul arab si trebuie valorificata din plin energia eoliana.

 

            Michael T. Clare, profesor la Hampshire College din Amherst (Massachussets), scrie in articolul „Lumea vazuta de la (viitoarea) Casa Alba“, ca – desi cei doi candidati la alegerile prezidentiale din SUA sunt constransi sa aiba o pozitie comuna privind apararea intereselor americane in lume – ei au in alte privinte numeroase divergente. John McCain (72 ani) este un om al razboiului rece, in timp ce Barack Obama (47 ani) cauta sa gaseasca noi raspunsuri la problemele ce rascolesc azi geopolitica mondiala. Pentru McCain este inacceptabil ca Rusia sa redevina o mare putere. Pentru el Rusia de azi nu se deosebeste prea mult de Uniunea Sovietica, iar pentru aceasta NATO trebuie sa-i tina piept. „Natiunile occidentale trebuie sa demonstreze ca NATO formeaza un front unit de la Marea Baltica la Marea Neagra si ca alianta va deschide breatele tuturor democratiilor ce vor sa apere libertatea“, spunea el in 2007. Mai recent el a sustinut ca Rusia sa fie eliminata din grupul G-8.  Pentru Obama nu Rusia si NATO sunt problemele prioritare, ci cele aparute dupa prabusirea URSS : terorismul, armamentul biologic, epidemia de SIDA, incalzirea planetei. Divergente mai serioase intre cei doi candidati apar insa in problemele Irakului si Iranului. Pentru McCain Irakul este frontul principal al luptei contra terorismului. Pentru Obama lupta contra lui Al-Qaida trebuie dusa in Afganistan, si chiar pe teritoriul Pakistanului. In privinta Iranului, Obama preconizeaza inceperea unor tratative cu guvernul de la Teheran pentru sistarea programului de imbogatire a uraniumului, idee respinsa categoric de McCain. In conflictul din Caucaz, Obama sustine  ducerea de tratative cu Moscova si Tbilisi, in timp ce McCain are o atitudine belicoasa, condamnand fara drept de apel Rusia. El a facut aluzie la trimiterea de vase americane sau ale NATO in Marea Neagra, pentru a contracara, cu acordul Ucrainei, prezenta flotei ruse acolo. Tot el sustine trimiterea de trupe americane in Georgia si Azerbaidjan pentru protejarea conductei de titei Baku – Tbilisi – Ceyhan. In relatiile SUA cu Uniunea Europeana, ambii candidati sunt de acord ca ele trebuie imbunatatite, dar McCain sustine ca aceasta colaborare trebuie “plasata sub conducerea ferma si hotarata a Statelor Unite“.

           

PE CINE L-ATI DORI PRESEDINTE AL STATELOR UNITE ?

May 6, 2008

 

  Iata o intrebare la care incearca sa dea raspuns Timothy Garton Ash, profesor de studii europene la Oxford si cercetator la Hoover Institution al lui Stanford University – California. Ce ne spune el ?

            Ca duelul celor doi candidati democrati, daca se prelungeste pana la Conventia partidului democrat dela Denver din luna august, are sansa sa sporeasca sansele candidatului republican McCain. Alegerea acestuia ar fi insa o mare deceptie pentru o lume fascinata de Barack Obama. McCain ar fi un excelent presedinte daca SUA s-ar gasi in fata unei a doua Germanii naziste, ceeace nu e astazi cazul. Luate in ansamblu, pretentiile ce se ridica in fata noului presedinte al Americii nu sunt mai mici decat cele in fata unei amenintari naziste, dar ele cer o altfel de autoritate. McCain nu are nici temperamentul, nici experienta, nici mentalitatea, nici anvergura internationala ceruta de vremurile noastre. E ca un vulcan : explodeaza, apoi devine brusc calm, ceeace nu e idealul pentru un sef de stat de statura internationala. A fost mult timp senator, dar nu cu putere executiva. A fost erou in Vietnam si crede ca poate castiga razboiul din Irak. El nu poate exercita decat o atractie limitata in strainatate.

            Continui sa cred – spune T. Garton Ash – ca Hillary Clinton e mai indicata ca presedinte al SUA in epoca noastra. Cu toate aerele de fanfaronada ce si le da in privinta Iranului, ea are totusi temperamentul, experienta si mentalitatea unei persoane de care lumea intreaga are nevoie la Washington in urmatorii patru ani : cunoaste perfect mecanismul aparatului guvernamental ce da tot mai des rateuri, stie ce parghii trebuie puse in miscare, cui trebuie sa ii solicite ajutorul si la cine trebuie sa tipe. Ea este extrem de bine informata despre toate problemele puse in joc si le intelege subtilitatile, chiar daca mai exagereaza in timpul campaniei electorale. In plus, ea va fi insotita de un star al politicii internationale care e Bill Clinton.

            Toate astea erau insa valabile inainte ca Obama sa devina ceeace a devenit azi. „Obamania“ este un fenomen planetar, ce tot sporeste. Soarta lui Hillary poate fi comparata cu cea a unui jucator de golf de exceptie, care are ghinionul sa apara pe firmament odata cu Tiger Woods. Chiar daca ea ar castiga cu brio postul suprem in stat, lumea ar fi totusi dezamagita.

            Dar daca va castiga Obama?, se intreaba T. Garton Ash. Hillary i-a facut acestuia serviciul de a-si putea pune in lumina calitatile in timpul campaniei, dar atat el, cat si ea, ies slabiti din confruntarea reciproca. Daca totusi Obama iese invingator, in intreaga lume toti vor exulta de bucurie si de sperante. Iar asta este chiar problema : asteptarile sunt atat de mari din partea Americii, incat noul presedinte va fi in imposibilitate sa le satisfaca. Daca mai sunt indoieli cu privire la experienta de guvernare a lui McCain si Hillary Clinton, acestia pot fi considerati drept niste George Washington si Abraham Lincoln fata de Obama. Lipsa lui de experienta a aparut deja flagrant si ea va fi si mai izbitoare odata ajuns la Casa Alba. El, cel care niciodata nu a condus nici o organizatie, se va vedea pus in fruntea uneia din cele mai mari care poate fi imaginata. Ba risca ca la inceput sa fie chiar dezgustat de parghiile pe care le are de manevrat la Washington.

            Mai mult decat atat. Pozitia in lume a Statelor Unite nu mai este astazi cea de pe vremea lui Kennedy, ne mai vorbind de Truman. In ciuda dificultatilor ce se anunta cu China si cu toata forta durabila pe care o reprezinta societatea deschisa americana si dominatia militara, totusi puterea relativa a St. Unite a scazut, scade si va continua sa scada. Lucrul acesta e valabil in mod deosebit pentru puterea economica, caci e o tara ce traieste mai presus de propriile mijloace. Cheltuielile statului au fost indreptate spre armata, iar cele mai puternice banci din New York sunt tot mai mult dirijate de fondurile arabe si asiatice. Obama poate avea un discurs a la Kennedy, dar America lui nu va fi in masura „sa plateasca orice pret, sa suporte orice sarcina, sa indure toate incercarile, sa sustina pe toti prietenii“, asa cum se angaja JFK in discursul lui de investitura din 1961. Statele Unite nu isi mai pot permite asta.

            Si Timothy Garton Ash isi incheie articolul cu urmatoarea fraza : „Ori care ar fi rezultatul acestor alegeri, pregatiti-va de pe acum la o mare dezamagire. Ceeace va va permite ca, la urma urmelor, sa nu fiti atat de deceptionati.“

                                                           *

            Citind articolul de mai sus, cred ca multi romani isi pot pune cateva intrebari. Ce influenta poate avea asupra politicii UE si NATO venirea la Casa Alba a unui presedinte ce promite sa schimbe in chip radical imaginea Americii in lume ? Dar a unui presedinte ca Mc Cain ce vede in Rusia principalul adversar al occidentului ? Cat de importanta este pentru Romania politica pe care o duce SUA in spatiul balcanic si al Marii Negre? Cum poate electoratul sa faca conducerea Romaniei sa asculte mai mult de interesele tarii, in loc de a urma cu fidelitate telurile geopolitice ale strategilor de la Washington ? Sunt intrebari la care raspunsuri nu le poate da decat istoria si in orice caz, abia dupa luna noiembrie 2008…